Articolul 121Jurământul și declarația solemnă a martorului

În cursul urmăririi penale și judecății, după îndeplinirea dispozițiilor art. 119 , organul de urmărire penală și președintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declarației solemne. Organul de urmărire penală și președintele completului îl întreabă pe martor dacă dorește să depună jurământ religios sau declarație solemnă. Textul jurământului este următorul: „ Jur că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu! ”. Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă în funcție de credința religioasă a martorului. În timpul depunerii jurământului, cu excepțiile impuse de credința religioasă, martorul ține mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie. În cazul în care martorul alege să facă o declarație solemnă, textul acesteia este următorul: „ Mă oblig că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. ” Dispozițiile alin. (1) – (5) se aplică în mod corespunzător în procedura audierii anticipate, în fața judecătorului de drepturi și libertăți.