CUM E SĂ FII STUDENT LA DREPT ÎN ROMANIA ÎN 2026?

Invitat: De obicei, primul pas este cel mai greu. De aceea, odată ce ai făcut acest prim pas și ai ieșit din zona de confort, lucrurile vor merge de la sine. Eu le-am spus foarte mult și colegilor mei cu care am lucrat că comunicarea este unul dintre cele mai bune skill-uri pe care le poate avea cineva în ziua de astăzi. Tu dacă nu știi să comunici, nu prea poți face nimic în ziua de astăzi.

Lucian: Știi cum e vorba aia? Când cineva cu bani se întâlnește cu cineva cu experiență, unul pleacă cu mai multă experiență și mai puțini bani, iar celălalt cu mai puțini bani și mai multă experiență.

Invitat: Eu am încercat să le spun asta și voluntarilor: băi, dacă vedeți că cineva vă spune că o să vă sun mâine și o să discutăm, nu vă bazați pe acel lucru, pentru că în proporție de 60-70% nu o să se întâmple acel lucru.

Lucian: Vreau pur și simplu să te pui în pielea bunicii tale, să explici bunicii tale ce e Model European Union. Ai, nu știu, 30 de secunde.

Invitat: Putem spune că a fost una dintre cele mai reușite ediții de MEU din istoria acestui proiect.

---

Lucian: Bine ai venit la podcastul Legea pe Șleau. Sunt Lucian Popescu și de peste doi ani implic tehnologia în domeniul juridic. Invitatul de astăzi nu este avocat, e student la drept, dar ca să nu vă mint, e sucevean de-al meu și asta a cântărit mult când l-am invitat la podcast. Cosmin Scutăreanu a plecat de la Suceava la Iași la drept și, cum am spus, în loc să se piardă prin campus, s-a băgat la Model European Union 2026 ca head of fundraising. Adică e tipul ăla care a bătut la uși și a sunat oameni și a convins până la urmă branduri să pună bani într-un eveniment de studenți — și eu spun că a reușit. De aici ne cunoaștem, am colaborat împreună la acest eveniment. Ideea e că tipul ăsta are 20 și ceva de ani și face combinații pe care mulți oameni poate nu le fac niciodată în viață. Hai să-i dăm drumul. Cosmin,

Invitat: în primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru invitație și este o onoare pentru mine să fiu prezent la acest podcast. În ceea ce privește viața de student, aș putea spune că este una tipică: stau la cămin, îmi petrec ziua pe la facultate, după aia mai ies prin oraș, mai învăț și cam atât.

Lucian: Super tare. Cum am zis, suntem aici doi suceveni și voiam să te întreb dacă contează treaba asta la fundraising, pentru că eu spun că sucevenii fac combinații eficient. Ce părere ai? Confirmi sau mă trimiți la nebuni?

Invitat: Aș putea spune că firea asta a noastră de bucovineni — care fac ei combinații — se poate aplica și pe zona de fundraising. Am observat chestia asta. Am lucrat cu oameni care sunt din zona asta și am observat că au acest fler, această...

Lucian: Un haz de a face combinații și de a intra cumva pe sub pielea oamenilor și de a obține ceea ce își doresc de la ei.

Invitat: Exact.

Lucian: Voiam să te întreb cum te prezinți la fete. Contează acuma că ai făcut fundraising și ai câteva numere importante în telefon?

Invitat: Nu neapărat. Această parte de fundraising e pentru mine, adică să mă dezvolt eu pe plan academic și profesional, nu neapărat să mă prezint la fete că sunt eu nu știu cine, participant la nu știu ce eveniment. Dar ar putea conta, pentru că ar putea să mă cunoască de la un anumit eveniment sau altul.

Lucian: Eu te văd așa fresh, știi? Uite, tuns, frezat, la costum. Sigur contează. Hai să trecem la treabă. Vreau pur și simplu să te pui în pielea bunicii tale, să explici bunicii tale ce e Model European Union. Ai, nu știu, 30 de secunde.

Invitat: Modelul, dacă ar fi să îl luăm la scară națională, ar fi procesul legislativ prin care se adoptă legi sau acte normative. Dar dacă ar fi să vorbim la nivel european: Comisia Europeană vine cu niște inițiative controversate, iar participanții în cadrul acestui proiect vor prelua rolurile membrilor Parlamentului European și ale Consiliului Uniunii Europene — două instituții foarte importante din cadrul Uniunii Europene —, urmând de aproape procedura legislativă oficială, astfel încât aceștia să dezbată și la final să voteze propunerile Comisiei Europene.

Lucian: Deci, ca să înțeleg, voi practic simulați o dezbatere legislativă din Parlamentul European sau din Comisia Europeană.

Invitat: Exact. Tot acest proces legislativ este cumva o simulare a întregului proces.

Lucian: Super tare că există evenimente de genul pentru studenți. Cum v-ați prins la treaba asta? Spune mai multe și despre echipa ta. Am înțeles că nu ești singur. Cum am spus, te-ai ocupat de partea de fundraising, dar cine e restul echipei? Cum v-ați închegat?

Invitat: Ne-am închegat foarte bine. Proiectul acesta are o istorie foarte îndelungată în cadrul asociației noastre, fiind unul dintre cele mai importante proiecte. Acest proiect este chiar unic la nivel național și regional. Știu că cei de la Timișoara au inițiat și ei un astfel de proiect după al nostru și au început să organizeze un astfel de eveniment. Echipa noastră s-a închegat foarte bine — de aceea putem spune că a fost una dintre cele mai reușite ediții de MEU din istoria acestui proiect. Am colaborat foarte bine pe toate planurile. De aceea am reușit și pe partea de fundraising să obținem ce am vrut să obținem și pe cea a participanților. N-am avut probleme în ceea ce privește cazarea, mâncarea și așa mai departe. Totul a fost ok.

Lucian: E ceva să duci un event cap-coadă fără niciun incident major. Chiar felicitări. Ai spus că ai asigurat inclusiv cazarea invitaților. Cine a venit anul ăsta? Ai avut invitați speciali? I-ați abordat voi proactiv sau...?

Invitat: La început a fost o idee să aducem câțiva invitați speciali din Parlamentul European, cum ar fi eurodeputatul independent Nicu Ștefănuță, dar din păcate acest lucru nu s-a mai concretizat din motive obiective. În ceea ce privește cazarea, am asigurat cazarea participanților. Au fost participanți atât din România, cât și de la nivel internațional. Am avut și străini care au participat la acest eveniment — mereu în cadrul acestui eveniment participă și străini.

Lucian: Spune-mi cu ce ai rămas în cap de la eventul ăsta. Cel mai crazy moment, sau s-a întâmplat ceva nebun?

Invitat: N-aș putea să spun că s-a întâmplat ceva nebun, dar am rămas cu niște prietenii. Am format prietenii cu persoane cu care credeam că n-o să mă leg niciodată — atât din cadrul echipei de organizare, cât și din cadrul participanților. Stând acolo împreună cu ei și observând modul de lucru, am observat că anumite persoane sunt mult mai interesate de procesul acesta și de politica europeană, iar altele nu prea. De aceea am încercat să observ care sunt direcțiile în care merg persoanele și am comunicat cu diverse persoane — și chiar ne-am înțeles foarte bine.

Lucian: Cum ai spus, ați avut până la urmă un buget de marketing, fie el în cash, fie în servicii, în colaborări cu partenerii. Cum ai luat taurul de coarne? Am înțeles că ești head of fundraising. Care e primul lucru pe care îl faci?

Invitat: Lumea trebuie să înțeleagă că această muncă de fundraising nu se face de pe o zi pe alta. Dacă avem un eveniment peste o lună, nu începem activitatea de fundraising cu o lună înainte. Înainte de începerea acestui eveniment, procesul acesta durează — și e foarte important să ne punem la masă, să discutăm strategii, să vedem pe cine contactăm, cu ce sponsor vom lua legătura. Noi am început activitatea din luna octombrie sau noiembrie a anului 2025, iar proiectul a avut loc în martie anul acesta. De aceea e foarte important ca toate părțile dintr-un proiect să se pună la masă și să discute exact ce vor să facă, cum vor să facă și pe cine vor să aducă, pentru că imaginea proiectului este legată și de sponsorii pe care îi aducem — și trebuie să fim foarte responsabili la acest lucru, să privim lucrurile obiectiv, dar și subiectiv, și să înțelegem modul în care funcționează lucrurile în ziua de astăzi.

Eu le-am spus foarte mult și colegilor mei cu care am lucrat că comunicarea este unul dintre cele mai bune skill-uri pe care le poate avea cineva în ziua de astăzi. Tu dacă nu știi să comunici, nu prea poți face nimic în ziua de astăzi. Și în ceea ce privește activitatea de fundraising, pe lângă această comunicare eficientă pe care trebuie s-o ai, trebuie să știi să te pui și în pielea oamenilor, să știi cum să intri sub pielea lor, să știi ce își doresc ei de la tine. Dacă ar fi să contactăm un anumit sponsor, trebuie să știm ce vrem noi de la acel sponsor și ce ar vrea el de la noi în schimbul unei sume de bani sau al unei prestări de servicii.

Este foarte important să înțelegem modul în care funcționează fundraising-ul în România. Din păcate, în ultimii ani, grija guvernanților față de deducerile pe care le pot avea firmele în ceea ce privește anumite evenimente sau ONG-uri a lăsat de dorit. Din 2024, dacă nu mă înșel, această deducere a microîntreprinderilor a fost total eliminată. Înainte, firmele puteau să-și deducă anumite sume din sponsorizările pe care le făceau, dar din păcate în acest moment nu mai este posibil. Astfel, microîntreprinderile și antreprenorii mici, business-urile, trebuie să se focuseze mai mult pe marketing — pe ce putem noi să le oferim dacă ne dau o sumă de bani sau altceva. Noi le putem oferi imagine, le putem oferi marketing, să le punem logo-ul pe anumite materiale, roll-up-uri și așa mai departe. Eu le-am explicat toate aceste lucruri colegilor mei, au înțeles și am dat dovadă de o echipă foarte eficientă în cadrul acestui proiect, mai ales pe partea de fundraising.

Lucian: Super tare. Chiar mă lași mască. Exact despre asta e vorba. Cum vorbesc și miliardarii ăștia — care poate par aroganți când spun: „poți să-mi iei toată averea, poți să mă duci în mijlocul Africii, eu tot o să mă întorc milionar" — exact despre asta e vorba: despre a-ți umbla gura, a avea papagal, dacă vrei s-o spui mai așa. Și skill-ul ăsta nu ți-l poate lua nimeni niciodată. Îmi place super tare cum ai expus situația și cred că și colegilor tăi le-a fost un „da" instant la abordarea ta. Chiar îmi amintesc că mi-ai scris din toamnă — ceea ce arată, cum ai spus și tu, seriozitate și predictibilitate — și până la urmă îți crește rata de conversie, pentru că sunt sigur că ai scris poate 30 de mesaje ca să-ți răspundă 10. Știu cum funcționează partea asta de outreach, de a contacta oameni și de a te băga în seamă. Despre asta e fundraising-ul. Și cum ai spus și tu, cadrul legislativ a pus piedică puțin, pentru că practic acum e mult mai greu ca un antreprenor cu microîntreprindere să fie deschis să sponsorizeze un astfel de eveniment. Aș vrea să-mi spui cum a fost experiența cu oamenii pe care i-ai contactat. De exemplu, cât ai cerut cel mai mult pentru cel mai mare sponsor al ediției acesteia?

Invitat: Ca să luăm lucrurile de la început, eu le-am spus colegilor mei că dacă primim un „nu" de la cineva, nu este capăt de lume. Acest lucru este foarte frecvent în fundraising, în sponsorizări și în alte domenii. Odată ce primești o ușă în nas, asta nu înseamnă că totul s-a încheiat acolo. Asta trebuie să înțeleagă toată lumea — nu înseamnă sfârșitul lumii.

Cum am abordat lucrurile: am început prin a contacta diverse firme. Nu am încercat să le impun eu o sumă anume pe care să ne-o ofere. Le-am spus foarte clar ce buget avem noi, câți bani ar trebui pentru a acoperi cheltuielile pe cazare, pe transport, pe mâncare și așa mai departe — și le-am lăsat la latitudinea lor să ne ofere cât pot. Avem oricum câteva pachete de sponsorizare cu diferite beneficii: trei pachete — Silver, Gold și Bronze —, astfel încât beneficiile pe care le au acești sponsori diferă de la un pachet la altul. Nu am încercat să le impun eu o sumă anume, ci le-am lăsat la latitudinea lor.

Lucian: Te-ai dat după om, cum s-ar spune. Cum ai targetat? Mă gândesc că nu ai scris unui magazin de fructe și legume dacă vrea să te sponsorizeze. Vreau să-mi arăți puțin procesul din spate — care poate s-a întâmplat doar în mintea ta — dar n-ai ajuns întâmplător la mine sau la alți parteneri. Ai avut o strategie sau pur și simplu intuitiv ai abordat oameni din nișa legală, din nișa juridică?

Invitat: Să știi că am abordat și mai multe. Nu am abordat doar nișa juridică. Am abordat cât mai multe firme posibile, pentru că au fost situații în care, la edițiile trecute ale acestui eveniment, ne-au sponsorizat, de pildă, cabinete de stomatologie, cabinete de oftalmologie, cabinete veterinare. Nu prea contează domeniul în care activează firma respectivă sau business-ul respectiv, ci contează dacă este binevoitoare să ajute. De aceea am încercat să ajung la cât mai multe firme, să le pot arăta ce putem noi oferi și modul în care se concretizează respectiva sponsorizare — modul în care cheltuim noi banii eficient și cu ce venim noi înapoi pentru ei: promovare, respectiv afișarea logo-ului și așa mai departe. Fiecare sponsor a avut beneficiile sale în

...în cadrul acestui eveniment, din urma sponsorizării sale. Nu există, să spunem, un anumit domeniu pe care l-am targetat exclusiv. Au fost și cabinete de avocatură, cabinete de notariat, cabinete de executori judecătorești pe care i-am contactat, dar nu ne-am axat doar pe ei. Asta era ideea.

Lucian: Sunt sigur că ți-ai făcut foarte mult network, relații, cum vrei să le spui, de când te-ai ocupat de tot evenimentul ăsta. Și aici vreau să vorbim și pentru studenții la drept. Cumva, colegii tăi de la drept sunt foarte silitori, stau în bibliotecă, stau la seminarii, învață pentru restanțe, învață să ia nota 10. Dar vreau să deschidem cutia Pandorei puțin și să spunem că avocatura în realitate nu e ceea ce te învață la școală. Cred că tu ai pornit pe o cale foarte benefică pentru tine și de asta am ales să te invit. Nu ține totul de cât de bun ești, cât de bun profesionist ești. Sunt nenumărate exemple în realitate care arată că poate nu cel mai bun de la școală — poate îl vezi pe cel care era în ultima bancă și nu învăța deloc — că în 10 ani e un avocat de succes și o să te întrebi: „Cum, că știu că avea restanțe încontinuu?" Dar de fapt nu e doar despre profesie vorba. Vreau să discut mai multe despre asta cu tine. Cum îi vezi tu pe colegii tăi de la drept și pe studenții la drept în general?

Invitat: Cu fiecare persoană cu care am vorbit din domeniul juridic mi-a spus foarte clar: nu neapărat contează cât ai învățat la școală, ci cât ai pus tu în practică. Pentru că, câteodată, realitatea bate legislația. Trebuie văzute modurile în care se transpun acele acte normative sau acele articole din lege în realitate. De aceea e foarte important ca tot ce ai învățat în timpul facultății să transpui și în realitate. Sfatul pe care l-am primit de la cele mai multe persoane a fost acela de a face cât mai multă practică, de a merge pe teren pentru a vedea cum stau lucrurile. De aceea am încercat să merg și pe partea de judecătorie — am făcut practică și la judecătorie, am mers și la notariat, am făcut practică și acolo, am mers într-un cabinet de avocatură, am vrut să văd cum stă treaba și acolo. De aceea e foarte important ca studenții să vadă toate aceste nișe din domeniul juridic, să înțeleagă cum funcționează el și, pe mai departe, să știe cum să aleagă calea viitoare pe care vor s-o aleagă — adică pe ce profesie juridică vor să se axeze în viitor.

Lucian: Cum e facultatea în sine? Cum sunt profesorii? Vă ajută, vă expun la tot felul de contexte din practică? Sau le e indiferent?

Invitat: Majoritatea profesorilor ne expun la diferite situații din practică, să înțelegem mai clar lucrurile, să înțelegem mai bine teoria. Dar sunt situații când acest lucru nu se întâmplă și trebuie să înțelegem noi singuri, prin research propriu sau prin alte metode. Sunt cazuri singulare, nu frecvente.

Lucian: Ce i-ai spune unui student boboc de 19 ani care intră la facultatea de drept și nu știe de unde să înceapă? Spune-i primul pas concret.

Invitat: În primul rând, să fie încrezător, să înțeleagă că această facultate nu este chiar ușoară și să înțeleagă că relațiile și prieteniile pe care le leagă în această facultate s-ar putea să continue și după terminarea ei. Să aibă grijă cu cine își leagă aceste prietenii.

Lucian: Da, s-ar putea să ajungă judecător colegul de bancă cu care te-ai certat. Colegul tău cu care stăteai la seminarul de civil — poate ajunge mare politician și nu știi niciodată cum te poate ajuta. Trebuie să vezi lucrurile pe termen lung, pe viitor.

Da, înțeleg perfect. Spune-mi un lucru pe care l-ai învățat în acești patru ani de facultate.

Invitat: Trei.

Lucian: Aproape. Da, trei, zicem. Ce ai învățat? Cum erai în liceu versus cum ești acum?

Invitat: Să fiu puțin mai încrezător în mine, să am încredere în mine mult mai mult și, nu știu, să fiu puțin mai — aș putea spune înțepat. De exemplu, în liceu nu prea eram genul care să se bage chiar în toate lucrurile posibile. Dar când am ajuns la facultate, am văzut că nu doar facultatea îți poate deschide noi orizonturi și noi oportunități, ci și, de exemplu, asociațiile de studenți din cadrul facultății. Dacă te implici în cât mai multe activități, poți cunoaște atât oameni noi, cât și skill-uri pe care ulterior să le valorifici prin diferite metode.

Lucian: Ai avut mai mult sânge în instalație, să zic așa, și pe lângă asta ai început să fii proactiv. Cred că de aici începe să se vadă diferența — să-ți ieși din cercul tău și să începi să faci cât mai multe activități. Eu, să fiu sincer, eram tot la fel ca tine. Nu mă implicam deloc în liceu, în școală, pentru că era oarecum catalogat ca și cringe să te implici. Cel puțin, așa era în contextul meu. Și îmi pare foarte rău pentru treaba asta. Nu am citit deloc pe perioada școlii și cred că e un timp pierdut. Dar nu e niciodată târziu să începi.

Asta vreau să spun. Pentru partea asta de asociații — cum ai ajuns head of fundraising și ce ar trebui să fac eu, ca student, să intru într-o asociație de genul? Te abordează ei sau cum funcționează?

Invitat: De cele mai multe ori, asociațiile pun un anunț pe paginile lor de Instagram sau de Facebook, pe rețelele de socializare în general — anunță că se deschid recrutările pentru perioada respectivă, astfel încât tu poți aplica. Ulterior te cheamă la un interviu în care îți pun întrebări să vadă dacă personalitatea ta se pliază cu valorile și cu caracterul asociației.

În ceea ce privește cum am ajuns head of fundraising, pe durata facultății și cât am fost în respectiva asociație, am făcut voluntariat. Am fost implicat în activități de fundraising ca voluntar — am avut pe cineva deasupra mea care m-a ghidat și mi-a spus cum funcționează lucrurile, astfel încât am putut învăța și de acolo anumite lucruri. Ca o persoană să înțeleagă cum funcționează fundraising-ul, este necesar să fie voluntar o anumită perioadă de timp, ca apoi să ajungă să coordoneze alte persoane care să facă activitate de fundraising.

Pur și simplu să mergi la un business și să încerci să ajuți pe acolo pe gratis — pentru că așa te faci cunoscut și așa îți confirmi capabilitățile. Dacă arăți disponibilitate, bunăvoință și proactivitate, orice angajator după ce termini facultatea e deschis să te ajute, pentru că, până la urmă, dacă tu ești eficient, face și el bani cu tine. Și până la urmă despre asta e vorba. Știu că menționai și tu: într-un deal trebuie să fie mereu win-win, pentru că dacă nu au amândoi de câștigat, nu o să se finalizeze bine. Și știi cum e vorba aia: când cineva cu bani se întâlnește cu cineva cu experiență, unul pleacă cu mai multă experiență și mai puțini bani, iar celălalt cu mai puțini bani și mai multă experiență.

Invitat: Exact. Problema stă în felul următor: mulți nu înțeleg chestia asta de a ieși din zona de confort. De obicei, primul pas este cel mai greu. Odată ce ai făcut acest prim pas și ai ieșit din zona de confort, lucrurile vor merge de la sine și vor fi mult mai ușoare pe parcurs. De aceea este foarte important să ieșim din zona noastră de confort — și acesta ar fi încă un sfat pe care l-aș oferi studenților de la drept care ar intra acum: să iasă din zona de confort, să facă cât mai multe activități extra-curriculare, pentru că aceste lucruri chiar contează. Legislația din România îți oferă și această posibilitate de a echivala orele de voluntariat cu ore de muncă, cu o experiență profesională. Dar nu acesta ar fi motivul pentru care faci voluntariat — e vorba de a cunoaște oameni, de a trăi noi experiențe, de a te întâlni cu noi situații pe care nu ai mai avut parte de ele. Este foarte important pentru că aceste lucruri chiar te dezvoltă și te vor învăța multe.

Lucian: Total de acord. Total de acord. Și pe lângă asta aș vrea să adaug că sistemul școlar — atât liceul, cât și facultatea — ne ține ca pe niște oi: doar primim task-uri și la sfârșit primim calificative în baza cât de bine am făcut un task. Intră în sânge până la urmă și de asta, când ești după aia în societate, aștepți doar task-uri de la cineva. Când ai scăpat de la facultate ești al nimănui — nu mai îți spune nimeni dacă ai făcut ceva bine sau nu și aștepți ordine. Ăsta cred că e switch-ul mental pe care trebuie să-l facă studenții, nu doar de la drept, ci din orice domeniu: de a fi proactiv și de a te arunca cu capul în apă rece. Cu cât o overthinkuiești mai mult, cu cât îți faci zece mii de planuri și calculezi cum o să-ți iasă, ai șanse mai mari să nu te apuci de acel lucru. Și, oricum, din experiența mea, oricâte planuri ai face, nu-ți iese niciodată cum îți propui — trebuia pur și simplu să o faci de la început.

Ai spus de ieșit din zona de confort. Dar vreau să spui cât mai concret, să nu fie doar vorbe vagi de pe Instagram: două lucruri — sau un lucru — pe care le-ai făcut să-ți ieși din zona de confort, pe lângă Head of Fundraising.

Invitat: Am aplicat la un program, acum ceva timp, care se numește Future Romania — un program foarte interesant de leadership, probabil ai auzit de el, care a avut mai multe ediții la Cluj și la București și a ajuns și la Iași. Am aplicat la acel program și, din 650 de aplicații, am fost admiși 100 de persoane. Pe durata celor trei zile am avut parte de interacțiuni cu niște lectori foarte interesanți, am învățat lucruri noi și a fost o experiență foarte mișto. Am cunoscut și persoane — chiar dacă erau din afara Iașului — și încă țin legătura cu ele și ne înțelegem foarte bine.

Lucian: Cum am spus, trebuie doar să te implici și ține doar de tine. Nu toți trebuie să devină head of fundraising — fiecare e bun pe altceva. Dar ce vreau eu să transmit e să nu avem acel tunnel vision pe materiile de la școală și pe acele note. Asta e cel mai important.

Chiar mi-a venit acum în minte: cum e atmosfera la școală când vine vorba de teste, sesiuni? Eu n-am fost student la drept. Nu știu cum e experiența.

Invitat: Îți dai seama că la Facultatea de Drept stresul din sesiune este unul aparte — chiar este o sesiune stresantă. Adică, fără ochelari de cal, chiar este una foarte stresantă pentru un student care a ieșit de pe băncile școlii și era obișnuit să învețe, să spunem, 10-15 pagini la o materie. Când ajungi la facultate și vezi că ai de învățat 300 de pagini pentru o singură materie într-o sesiune, atunci îți cam dă dureri de cap. Dar cu timpul te obișnuiești — pe măsură ce paginile se adună, nu mai ai stresul pe care îl aveai înainte. Te obișnuiești cu ideea că este mult de învățat și n-ai ce face.

Lucian: Eu sincer nu pot să concep cum să reții atâtea pagini. Am văzut că sunt zeci de cărți în fiecare semestru la drept. Și cum am spus, sesiunea e stresantă, dar cred — țin să cred — că au, în oarecare sens, un volum justificat de materie. Nu e chiar cu totul absurd. Cred că dacă o iei din timp, de la începutul anului sau de la începutul semestrului, și începi să înveți pentru sesiune — de asta e sesiunea atât de impactful.

Invitat: Exact. Dar depinde de la persoană la persoană. Sunt persoane care pot să citească o dată toată materia și o înțeleg foarte bine, dar sunt persoane care au nevoie chiar și de 12 ore, se spune, pentru a înțelege un concept dintr-o materie. Deci depinde foarte mult de la persoană la persoană. De aceea și facultatea de drept nu este pentru oricine.

Lucian: Hm. Vreau să înțeleagă lumea chestia asta. Că dacă ai ajuns la drept, nu trebuie neapărat — cum să zic — ca acea facultate să fie terminată. Adică facultatea de drept nu este pentru oricine. Nici eu acum n-aș putea să mă duc la medicină. N-am nicio șansă la medicină.

Invitat: Hm.

Lucian: Da, înțeleg perfect. Chiar și asta voiam să clarific: dacă intri la drept, nu ești automat avocat după ce termini. Câți erați în anul întâi și cât estimezi că veți termina facultatea? Și, dacă știi, un oarecare procent care vor fi admiși în barou sau la INM?

Invitat: Nu am datele exacte să spun...

Invitat: Exact. În primul an, cred că am intrat în jur de 400 de studenți.

Lucian: Cred că foarte mulți se apucă și foarte puțini termină. Ai o proporție — câți erați în anul întâi și câți sunteți acum sau estimezi că veți termina?

Invitat: De obicei, în primul an la facultatea noastră de drept se intră mult mai puțin decât la Facultatea de Drept de la București sau cea de la Cluj — este și normal. La noi la Iași se intră de obicei vreo 400, cu tot cu locurile de la IFR și la zi. O termină cam 200-250 — nu știu exact, nu am datele exacte să ți le spun, dar în principiu cam așa este.

În ceea ce privește admiterea la barou sau la INM, facultatea noastră este cam în top trei — top trei facultăți care dau cei mai mulți absolvenți, atât la Barou cât și la Institutul Național al Magistraturii. Primul loc ar fi evident Bucureștiul, care are și cei mai mulți studenți. Al doilea loc ar fi Clujul și al treilea, evident, Iașul. Suntem acolo în top trei cu cele mai bune facultăți din țară. Dacă ar fi să facem un top pentru facultățile de drept din România: primul loc București, al doilea loc Cluj și al treilea loc Iași.

Lucian: Cum arată piața muncii în zona aceasta? Adică ies prea mulți studenți pe ușile facultății pentru câte locuri de muncă există, sau e o balanță echilibrată?

Invitat: Cei mai mulți avocați din România sunt concentrați în capitală, în municipiul București. De aceea se creează o disproporție foarte mare între zona București-Ilfov și restul țării. În cadrul Baroului București vom vedea avocați specializați pe anumite nișe din domeniul juridic — de exemplu, avocat specializat pe corporate, avocat specializat pe contravențional, avocat specializat pe administrativ. Iar în provincie sunt avocați care sunt specializați pe toate domeniile. Piața este în așa fel structurată încât avocații trebuie să fie pregătiți pe cât mai multe domenii, pentru a putea face față cererilor din orașele sau municipiile unde activează.

Lucian: Deci, ca să înțeleg — avocatura din București și avocatura din provincie sunt două lumi diferite.

Invitat: Exact. Fiind o piață atât de mare, avocații din București își permit să se nișeze pe specializările care li se potrivesc, în timp ce în provincie avocații fac și penal, și civil, și comercial, și protecția consumatorului.

Lucian: Trebuie să te dai după lume, cum ai spus.

Invitat: Exact. Știu...

Lucian: Unde pleacă? Spune, spune.

Invitat: Știu cazuri din orașul meu în care un avocat avea la 10:00 termen pe penal, iar la 12:00 termen pe civil. În orașele mici și medii cam așa funcționează lucrurile — un avocat se specializează pe toate.

Cunosc persoane care au rămas în Iași și au continuat să profeseze acolo, în avocatură sau ca notari. Dar cunosc și persoane care au plecat la București, să activeze în diferite firme internaționale sau locale. Și cunosc persoane care s-au întors în orașul natal — sunt persoane care pleacă de unde provin și vor să profeseze acolo, să facă ceva.

Lucian: Tu unde ai în plan să mergi? Te-ai gândit până acum?

Invitat: M-am gândit orientativ. După terminarea facultății, aș vrea să mă duc la București, să îmi continui studiile acolo. Aș vrea să fac și masterul și, pe mai departe, să profesez acolo. Singura variantă pe care o am în cap în momentul de față este să plec din Iași și să merg la București.

Lucian: Dacă vreun avocat din București vede asta — Cosmin e un băiat de nota 10. Cosmin, știu că facultatea Cuza de la Iași e integrată în programul Erasmus Plus. Cum e cu studenții internaționali? Ai avut interacțiuni? Se fac schimburi de experiență în fiecare an? Cum arată zona asta? Sunt curios, pentru că eu n-am avut de-a face deloc.

Invitat: Da, se fac schimburi de experiență la nivelul Universității Alexandru Ioan Cuza. Știu persoane care au plecat cu Erasmus în acest an. Depinde de durata pe care vrei să pleci — poți fi pe durată lungă sau pe durată scurtă. Poți pleca la o facultate care face parte din programul Erasmus, mergi la cursuri acolo, interacționezi cu studenții, vezi modul de predare și faci niște paralele cu modul de predare de la noi. În principiu e o experiență foarte mișto și chiar aș vrea și eu să merg.

Lucian: Da. Ce nu înțeleg eu e dacă e un avantaj sau un dezavantaj — timpul petrecut în Erasmus, dacă dreptul, până la urmă, e diferit în orice țară. Se axează mai mult pe drept internațional, pe drept european? Cum e de fapt?

Invitat: În principiu, la facultățile la care mergi în cadrul acestui program îți desfășori normal activitatea — cum ar fi să vină cineva din Portugalia la noi și ar face cam aceleași materii ca și noi. Avantajul ar fi că faci un schimb de experiență și vezi cum funcționează lucrurile în altă parte. Dezavantajul ar fi că, din câte știu și din câte am mai vorbit cu persoanele care au plecat sau vor să plece, trebuie să dai restanțele în vară — parcă se face o sesiune specială pentru asta. Odată ce ai venit din străinătate, trebuie să susții examenele pe care nu le poți echivala. Nu știu exact ce examene se pot echivala. Oricum, cum ai zis și tu, legea și legislația sunt total diferite — nu prea se pupă lucrurile.

Lucian: Și exact de asta întrebam — cum văd profesorii treaba asta? Când vii acasă, te taxează?

Invitat: Majoritatea profesorilor sunt de acord cu aceste schimburi de experiență și chiar îi încurajează pe studenți să meargă. Nu am observat până acum pe nimeni care să critice sau să reproșeze faptul că a plecat cu Erasmus.

Lucian: Ce îți place ție la Facultatea de Drept? Nu te-am întrebat până acum. Ai prins drag de vreo specializare, de vreo materie?

Invitat: Am început din semestrul acesta să facem și drept financiar. Mie mereu mi-a plăcut partea asta — drept fiscal, drept financiar — și se observă asta și în afinitatea mea față de fundraising și tot ce înseamnă contracte, negocieri, încheiere de contracte.

Lucian: Îți plac banii?

Invitat: Da. Să spunem că și banii sunt un motiv pentru care îmi place să fac fundraising, dar mai mult îmi place procesul. Până ajung la momentul final, acel proces este mult mai entuziasmant decât rezultatul în sine. Și rezultatul îți poate oferi o anumită doză de satisfacție, dar procesul prin care treci — modul în care vorbești cu oamenii, cum negociezi cu ei, cum încerci să te pui în pielea lor — este ceva aparte și îți oferă o doză de satisfacție reală.

Lucian: Ești hustler — îți place să faci treabă. Până la urmă, asta e important. Revin cu o întrebare pentru colegii tăi, pentru că mi se pare că necesită un punct de vedere diferit față de cel al profesorilor sau al profesioniștilor din domeniu. Ce vi se promite la facultate? Cum arată tranziția spre piața muncii? Există parteneri care fac internshipuri pe vară sau vi se pun oferte pe masă în timpul facultății? În alte domenii se întâmplă lucrul ăsta. Cum arată în domeniul juridic?

Invitat: De obicei, stagiile de practică se pot organiza și de către asociațiile din cadrul facultății. Cele două asociații organizează stagii de practică, iar studenții pot aplica și pot merge să vadă cum stau lucrurile. Dar nu cunosc — poate au existat, dar nu cunosc — cazul în care să vină cineva de la o firmă să ne spună clar: „Avem nevoie de trei studenți care să ne ajute cu partea legală, să facă internship la noi și cine vrea să aplice până la data cutare." Știu că asta se practică în București și la Cluj, dar la noi nu prea am observat. Dacă vrei să faci un internship sau stagiu de practică, ori te bazezi pe asociații, ori iei inițiativa tu și contactezi avocați, notari sau practicieni în insolvență — oriunde vrei să activezi pe viitor — și dacă sunt de acord, poți face la ei un internship.

Lucian: Practic, te bagi în seamă, poate prinzi ceva pe vară.

Invitat: Cam așa funcționează. Totul ține de tine, de propria inițiativă. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva pe timp de vară — un internship, să acumulezi experiență — depinde de tine. Contactezi persoana respectivă și vorbești cu ea.

Lucian: Câți bani ai strâns în total la Model European Union?

Invitat: Dacă ar fi să facem totalul — și cu sumele de bani strânse și cu vouchere, pentru că toată activitatea noastră de fundraising nu a fost îndreptată doar spre bani, ci și spre prestarea de servicii sau obținerea de diverse lucruri — aș putea spune în jur de 1.500-2.000 €.

Lucian: Super tare. Câte refuzuri ai primit în procesul ăsta?

Invitat: N-am stat să cuantific numărul refuzurilor, dar aș putea spune în jur de 70-80.

Lucian: Cel mai mare sponsor?

Invitat: Cel mai mare sponsor a fost o firmă de notariat din municipiul Iași, care ne-a oferit o sumă echivalentă cu 200 €.

Lucian: Felicitări lor — chiar felicitări că susțin studenții. Nota 10. Există vreun brand pe care l-ai abordat și te-a dezamăgit? Poate nu trebuie să îi dai neapărat numele.

Invitat: Am abordat — nu a fost doar unul, au fost mai multe branduri de la care chiar aveam așteptări. Dar am învățat din acest proiect că nu trebuie să ai așteptări prea mari în ceea ce privește fundraisingul. Trebuie să fii realist, cu picioarele pe pământ și să...

Lucian: ...să îți faci treaba.

Invitat: Exact, îți faci treaba și atât.

Lucian: Cineva care te-a surprins în bine în evenimentul ăsta?

Invitat: Pe partea de fundraising, a fost o companie de la Cluj. Am avut și sponsori de la Cluj care ne-au ajutat, chiar dacă Clujul nu prea are legătură cu Iașul. Când au auzit conceptul și proiectul pe care voiam să îl desfășurăm, au spus că e o idee super tare și că ne vor ajuta. Acolo a fost o surpriză foarte plăcută — au fost printre primii noștri sponsori.

Lucian: Chiar tare. Cel mai urât mod în care ți s-a închis o colaborare?

Invitat: Sunt mai multe moduri în care mi s-a închis o colaborare, dar cea mai amuzantă și mai atipică a fost următoarea: am mers și am vorbit cu o persoană din domeniul HoReCa — să ne ajute cu niște cafenele — și dumnealui ne-a spus că da, e de acord, că e super tare, să venim să discutăm. L-am întrebat când putem veni să discutăm mai multe detalii și să semnăm contractul. Ne-a spus: „Veniți mâine, nu e nicio problemă." A doua zi, când l-am sunat, ne-a dat bloc. Nu ne-a mai răspuns nici la mesaje. Am încercat să sunăm de pe alte numere, iar când a auzit că suntem de la Asociația Studenților de la Drept, a încercat să se facă că nu știe despre ce este vorba și că noi n-am mers să vorbim cu el despre asta.

Lucian: Deci s-a făcut că plouă.

Invitat: Exact. Oamenii găsesc moduri inventive de a te refuza. Spun da și după aia nu îți mai răspund la telefon. Sau spun să vii să vorbim și când ești să mergi, nu se mai întâmplă nimic. Sau sunt persoane care spun direct: „Nu, din păcate nu te putem ajuta." Și eu apreciez mult mai mult un refuz direct — să știu că nu ne pot ajuta — decât un da care nu se materializează niciodată: „Te sunăm noi mâine," dar de fapt nu te mai sună nimeni sau îți dau mesaj că vor, dar nu se mai întâmplă nimic.

Lucian: Exact. Asta e foarte important. Știm cât de greu e să spui nu, dar spune-o — că le faci mai...

Invitat: ...mult mai bine pentru noi. De exemplu, eu am încercat să le spun asta și voluntarilor. Dacă vedeți că cineva vă spune „o să vă sun mâine și o să discutăm", nu vă bazați pe asta, pentru că în proporție de 60-70% nu se va întâmpla. E mai bine să mergem mai departe. În caz că ne sună — foarte bine; în caz că nu — la fel, foarte bine. Asta e, nu avem ce face.

Lucian: Deci asta...

Invitat: Spune...

Invitat: Asta, în orice domeniu în viață — până la urmă, un „o să vedem" sau „te sun eu" nu e o promisiune și nu ar trebui să-ți faci planurile bazat pe acea semipromisiune, sau cum vrei tu s-o spui. Pentru că dacă omul nu e deloc investit într-o situație, are zero commitment, cel mai probabil nu o să te mai caute sau nu o să te mai sune. Așa o văd eu.

Lucian: Exact. Am scris și chestia asta pe care ai spus-o. Știu că unora dintre persoane le este frică să spună nu și nu ar vrea să deranjeze pe cineva, dar nouă ne-ar fi mult mai de folos ca cineva să ne spună „Nu" din prima sau „Din păcate, nu vă putem ajuta" — decât să tergiverseze tot acest proces. Efectiv ne încurcă și pe noi, și se încurcă și pe ei.

Lucian: Spune-mi te rog, ce i-ai spune lui Cosmin din anul întâi? Un singur cuvânt.

Invitat: Să fii mai încrezător. Și acest răspuns este valabil pentru toată lumea: să fii cât mai încrezător posibil și să fii tu însuți. Asta e cel mai important. Dacă nu ești tu, atunci cine să fie? Fiecare suntem unici în modul nostru de a fi.

Lucian: Nu mai adaug eu nimic. Ăsta a fost Cosmin. Nu a fost avocat, dar nici nu a fost nevoie să fie. E părerea mea personală că, dacă o ține în modul ăsta, o să ajungă mare în domeniul lui. Dacă ești student și vrei să faci ceva cu viața ta, pune-l pe Cosmin pe Instagram, dă-i un follow și urmărește-l — o să facă lucruri tari. Ne vedem la următorul episod. Respect.