Avocatura în 2000 vs 2026 — discuție cu av. Ioan Trifan

Ioan Trifan: unui om, dacă nu iei adicția, dacă nu iei prafola nenorocit care îl duce în situația în care îl duce, sau dacă nu e alcoolul, nu rezol nimic. Practic nici discuția nu oporți cu el. Oporți cu substanța, oporți cu lichidul. banalul, gilimele divorț, este calificat de către specialiștii psihologi ca un eveniment care afectează o persoană cât moarte. Nu Nu vrei să știți, de câte ori aud că doamnele au dat una sau mai multe palme, de câte ori doamnele au înjurat, de Nu am avut în atâția ani de activitate nici măcar o persoană care la adicții se recidiveze.

Lucian: România cheltă e pe fiecare deținut undeva la 1500-2000 de euro în fiecare lună și cumva asta nu se vede neapărat în realitate, ci doar pe hârtie.

Ioan Trifan: dacă doamne păzeste, un conducător auto sub influența alcoolului continuă și nu se oprește din obiceiul care l-a dus acolo, te trezi deși că în timp ce Urmezii, Poliție, Parchet, Instanță, mai face domnul Păzește una, conduce fără permis și în otoratul să ardei prietate, atunci

Lucian: Bine venit la podcast-ul Legea pe Șleau. sunt Lucian Popescu și eu pun întrebările pe care le-ai pune tu avocaților pe care chiar îi cunosc. Astăzi avem un invitat care a văzut tot ce se poate vedea într-o sală de judecată. Peste 25 de ani de practică, sute de dosare penale, familii destrămate dar și familii salvate, oameni care au ajuns la pușcărie și oameni pe care i-a scos de acolo. Domnul avocat Ioan Trifan care... Nu e un avocat care sta la birou si trimite mail-uri, e un avocat mereu impriza, sa zic asa. Domnu Ion, bine v-am gasit si... stiti vorba aia, unde elege nu-i tocmela. Dupa atata experienta, as vrea sa ne spuneti daca e asa sau nu.

Ioan Trifan: Este așa în mor categoric și ca orice lucru din lumea asta sau ca orice situație, nu putem vorbi de perfecțiune sau nu putem vorbi despre îndeplinirea sută la sută a tuturor lucrurilor, dar acolo trebuie să tindem, pentru că dacă o să credem altceva o să fie haos și nu o să fie bine deloc. Chiar este perfect adevărat, unde nu este lege. Unde este lege, nu este tocmeală, unde nu este lege este haos și doamne păzește că se ajunge la anarhie și la alte lucruri și ca să citez așa foarte scurt de la cursurile noastre din facultate obiceiul de a face lucrurile așa fără cap și fără coadă și de a le rezolva oricum seamănă cu celebra revoluție descrise în manualele noastre de drept, ca fiind la fel de bună ca obiceiul morarului care vrea să scape moara de șobolani sens în care îi dă foc. Deci lucrurile nu se pot întâmpla oricum, se pot întâmpla așa cum permite legea în civil, cu limitele ei, ordinea publică și bunele moravuri. și așa cum dispune, mai explicit și mai limitativ și mai descris strict în penal. Este extrem de important. De aici trebuie să plecăm și chiar dacă nu se întâmplă întotdeauna, asta nu înseamnă că principiul nu trebuie respectat.

Lucian: Ați menționat de cursurile din facultate. A trecut destul de mult timp de când ați terminat facultatea și sunt sigur că aveți o perspectivă față de cum era la început și cum este acum, după 25 de ani.

Ioan Trifan: Acum sigur că în practică lucrurile se nuanțează, însă liniile directoare principiile rămân cele din facultate și dreptul este o știință și un domeniu extrem de dinamic. Se schimbă societatea, așa cum în domeniu tehnic sau în orice alt domeniu lucrurile sunt în permanentă schimbare. Și aici necesită adaptare. Însă, eu rămân la părerea mea că o persoană care nu a fost un student bun, nu o să fie niciodată un practician în mod real. Plec de la însușirile și de la chestiunile elementare. Un om care nu a fost dedicat cursului care trebuia învăzat nu va fi dedicat nici dosarului. Este și chestiune de formatare a persoanei. Este o etapă extrem de importantă în care omul se formează, se obișnește cu un anumit stil de lucru. Nu cred că o persoană care a fost extrem de neserioasă în facultate, devine brusc, albăcază pada după ce se termină cu facultatea și realizează o grămadă de de alte lucruri. Sigur și evoluția chaotică în multe domeni și, mă rog, corupția endemică care, spun eu, mai aplanează în mare măsură în timpurile de acum, dar care buguia efectiv în anumite perioade de după revoluție, nici înainte nu a fost extraordinar, dar după revoluție a fost un adevărat dezastru în anumite perioade, a favorizat ideea că ne adaptăm, suntem descurcăriți și așa mai departe. Din punctul meu de vedere, Școala serioasă, profesionist serios, practică serioasă. Nu am școală serioasă, o să am tot timpul o persoană care nu este în regulă. Să nu ai școală serioasă este ca și cum la o casă nu ai avea fundație. Se dărâmă la primul vânt. De aici pleacă.

Lucian: Total de acord. Și acest subiect se împleteste foarte bine cu vremurile de acum cu inteligență artificială. Auzim asta peste tot. Elevi o folosesc din clasele mici și aici cumva intervine problema... Ok, dar generațiile ca dumneavoastră s-au bazat aproape toată viața pe intelectul lor și pe studiul lor. abia mai apoi folosind apărând inteligență artificială în viața lor și cumva o folosești deja ca profesionist. Dar pentru cei care încep așa de la zero, e cumva o problemă destul de mare în zilele noastre. Vreau să menționez că eu îl cunosc pe domnul Ioan și am văzut inclusiv că folosește inteligență artificială în munca lui și ați vorbit despre adaptare. Cred că sunteți un exemplu super bun pentru adaptare în avocatură. Sunt 100 % sigur că sunt avocați stagiari sau avocați tineri care nu au cadrul și... Instrumentele pe care le folositi dumneavoastră va facilita munca. Cum vedeți munca dumneavoastră de când a apărut AI-ul? E mai puțin timp de când a apărut, față de cât ați muncit înainte fără.

Ioan Trifan: Eu o să rezum. Sincer, nu știu cum este la cei mici, dar cred că aici aș particulariza un pic opinia exprimată de dumneavoastră, nu în sensul exprimării unei opinii contrarii, în sensul nuanțării a ceea ce a spus dumneavoastră de la persoanele mici. Dacă eu la cei 54 de ani ai mei am integrat AI-ul în viața mea și îl consider extrem de util, de ce copilul de 6 ani nu ar putea, mă întreb eu, e o chestiune în discuție sigur, nu ar putea la fapt de bine ca mine la 54 de ani să integreze AI-ul în viața lui pentru că Eu la 54 de ani ai mei am văzut AIU, e posibil ca și cel mic să-l vadă la fel, ca o chestiune complementară. AIU este o roabă, o chestiune cu care strămoșii noștri au învățat că e foarte bine să care sacul de ciment ca să nu mai rupă spatele și să nu mai facă piese de hemii, de dis și alte probleme. Dacă și cel mic, eu, realizează că AI-ul este un instrument, este foarte bine și poate complini, nu exclude, faptul că el dobândește prin propriile forțe anumite aptitudini. Acum o să trec la foarte scurt, ca să am încercat să fac o mică nuanță la ceea ce a spus dumneavoastră. Nu cred că îl oprește să își dobândească aptitudini, cred că îl ajută să le obțină mai repede dacă îl folosește ca instrument pentru că la noi Din punctul meu de vedere AI-ul este dat clar de bunul Dumnezeu pentru că este un instrument extrem de eficient să ne gândim la faptul că Înainte de asta, Să căuți în 20 de cărți și să pierzi 20 de zile ca să faci o setare pur și simplu pe care o face și o persoană de la cabinet oricine. Dacă îi în drumare, caută-mi tot ce trebuie, tot ce găsește în literatură de specialitate vis-a-vis de X subiect. Omul caută asta 20 de zile, pentru AI este probabil vorba despre 20 de secunde. Dar asta nu exclude persoana umană, intelectualul, îl ajută să fie mult mai eficient, elimină munca aia de șoarece de bibliotecă, munca... pe care la fel o face și președintele Academiei și primul funcționar de la Academie la fel caută. În maniera asta intelectualul, profesionistul se poate dedica mai mult profesiei. Ce se mai impută în mare forță? inteligenței artificiale este că dă erori. Tot până la 54 de ani ai mei n-am avut niciodată o lucrare. Și am colegi pe care i-ai respect și pe care ii consider mai buni profesionici decât mine, în echipa mea și colaboratorii mei. Dar niciodată nu a trecut lucrarea de mine fără să o citez cuvânt cu cuvânt. Nu pentru că aș fi fost uspicios față de munca distinsului colegi sau Nu că nu aș fi fost neîncrezător în aptitudinile dumnealui profesionale, că dacă ar fi fost vorba despre asta, nu ar fi lucrat de la început. Pentru purul motiv că și distinsul colegi este om și așa cum eu prefer ca dacă vede greșeli în lucrarea mea, în draft-ul meu, în mânat lui, ne completăm, lucrăm în echipe, s-o merge la sală și vede o greșeală de ultimul moment și eu prefer să nu o lase să treacă așa, să o corecteze, să îmi spună, mai e screa greșită acolo, a sprins ceva greșit la fel reciproc. Deci nu pleacă, nu are cum să plece. Dacă o lucrare pleacă fără să o verifici, aia este deja o negligență, o neatenție, o doamne păzește să se întâmple așa ceva. pentru că putem scăpa și la orice redactare texte care nu au loc acolo. Practic verificările astea se făceau înainte, se fac și în momentul ăsta și nu are voie să făce absolut nimic neverificat cuvânt de cuvânt. Păderea mea este că rolul și locul inteligenței artificiale este foarte, foarte bun. cu condiția să nu extrapolăm și să nu vrem să fie... că noi oamenii dă-n destinația asta vrem să fie inteligență artificială ce nu a fost concepută să fie și ce nu poate să fie. Așa nu merge, dar dacă folosim judicios această... Această aptitudine

Lucian: De solul ce i-am.

Ioan Trifan: tehnică deosebită, eu zic că putem să fim doar în câștig. Am avut de câteva săptămâni la București o conferință organizată de Uniunea Barourilor și a celor de la... cu o contribuție foarte bună a celor de la Juribice.ro. foarte instructiv, foarte educativ și am observat că optica este exact asta, utilitatea este indiscutabilă, rolul profesionistului indiscutabil. AI-ul nu înlocuiește profesionistul. AI-ul Ajută profesionistul să-și facă mai bine treaba, să fie mai eficient. În final, societatea câștigă.

Lucian: Și aici, foarte bună perspectivă, aici aș vrea să concluzionez cu faptul că în anii 50-60 când au apărut primele calculatore, profesorul universitari ieșeau la protest împotriva lor și iată-ne acum. Deci, mereu o fie o oarecare reticență când apare tehnologie nouă. Ați menționat de verificarea foarte amănunțită a muncii colegilor dumneavoastră și cum ați pus, seriositatea asta e pe primul loc și cred că face foarte mult sens și cu specializările pe care le-ați ales dumneavoastră cum am menționat și la început, Sunteți specializat în drept penal și dreptul familiei două lumi care Necesită foarte multă seriozitate și cred că Un avocat din aceste specializări e în același timp și psiholog și tată și mamă și dă și sfaturi și de toate. De ce e tocmai combinația asta și cum ați ajuns în domeniul ăsta? S-a întâmplat pur și simplu sau ați avut un oarecare plan?

Ioan Trifan: Se întâmplă în felul următor. Piața te alege și un om care trăiește din profesie sigur că tot timpul se specializează pe domenii care nu sunt neapărat trăsătura de căpătâi sau pornirea de căpătâi a dânsului ca profesionist. Este mai mult de lucru pe domeniul respectiv, te poți dezvolta mai mult, poți să avea o satisfacție sau satisfacții mai mari. Și pe mine mă întreabă clientii de chestiunea cu specializarea, sigur ca avocat și ca și jurist și, în general, și profesionist cred eu, nu pot să fii specialist în toate, dar... Eu, de exemplu, m-am orientat ca, între colaboratorii mei, să fie oameni care, cu echipa, să acopăr aproape toate specializările, este, dacă vreți, oarecum, comparativ cu clinicile medicale, mai mărice ale în care cel care coordonează clinica, pentru că și la noi la Avocal și la medici, de exemplu, Nu se poate vorbi de coordonatori în sensul de subordonați. Colegii mei sunt colegii și prietenii mei, nu subordonați mei, oamenii cu care lucrez de la egal la egal, că eu organizez o activitate asta sau, mă rog, am mai multă experiență, este altceva. Dar relația este una cât se poate de colegială și de respect reciproc. Însă în mod clar nu pot să acoperi tot și atunci, după ce ai discutat de principiul, după ce ai făcut o discuție inițială cu clientul, sigur că lucraria merge la persoana cea mai potrivită din cadrul echipei de colaboratori care se facă Eu spre exemplu, Nu am trecut între specializările mele, deși am cinci ani pe partea asta foarte intens făcuți ca jurist pe vremuri de bancă, dreptul comercial, dreptul bancar, pentru că este mai puțin de aplicație practică decât celelalte două ramuri în care îmi place să cred că încerc să fiu specialist. Ideea, cum a spus Dumneavoastră cu iești de toate, aici sigur că asta este valabil la un mod foarte incipient, foarte tactil, cât se poate de inițial, pentru că eu le recomand, apropo de a fi și mamă și tatăr și psiholog, eu le recomand întotdeauna clientilor mei să apeleze la persoane care sunt obligate să păstreze confidențialitatea. Nu este deloc ok celebra modă românească de a discuta ghilimele cu un prieten. De foarte multe ori am descoperit în practică nu numai că nu era prieten, era și cel care în generase, gilimele, bucuria și tot necazul și, în foarte multe cazuri, era nimic real acolo. În altă ordine de idei, banalul, gilimele divorț, este calificat de către specialiștii psihologi ca un eveniment care afectează o persoană cât moarte. Nu mai simplu nu este. Când am citit asta, când am citit studiul ăsta, am realizat și eu și aveam câțiva ani buni în spate. De ce? Domnul avocat trebuie să merg la psihiatru. Domnul avocat mă duc la medicu diabetolog. Domnul avocat mi-a căzut părul. Domnul avocat a înfăcut psoriasis. Domnul avocat nu mai am chef de viață, nu mai sunt bun de nimic. Aveam o pornire umană de a mă și e nervală, Domne, ce-i așa o mare tragedie. Ei ulteriori specialiștii au statuat că evenimentul este extrem de traumatic. În condițiile astea te hazardezi. Dacă după ce ai făcut discuția inițială, nu recomand să mești mai departe tu avocat, începând să pui omul pe șină și din punct de vedere psihologic, pentru că poți să fii atent, delicat, dar neaparat, spun eu, trebuie să-i sugerezi persoane sau chiar să-i spui direct dacă simți că este cazul fără niciun fel de probleme. Dom'le, eu dacă am o problemă, mă duc la psiholog. Nu este o rușine să te duci, o rușine este să ai nevoie să nu te duci, pentru că specialistul respectiv nu face decât să ajute și nu face decât să fie mai bun decât mine pe domeniul strict al traumei umane, mentale, psihologice provocate de eveniment. La fel de... Poate că nu la fel de buni, dar totuși indicați, oarecum similar cu locul în care suntem vizavi de generalitate de care vorbeau dumneavoastră cu abordarea persoanei în care suntem noi avocații, Sunt și preoții, pastorii, depinde unde merge fiecare om după convingere a dânsului, pentru că și aceștia sunt persoane, sunt profesioniști obligați să păstreze confidențialitatea. Ca la primul ajutor, inainte de a face un bine, trebuie sa te asiguri ca nu faci un rau mai mare. Rauul mai mare vine din lipsa respectarii obligatiei de confidentialitate. Vine din discutia cu veciniu care sper sa ma ajute. Se poate intampla, cum se intampla foarte multe cazuri, ca acela sa fie un inchipuit prieten. Iar dacă nu se întâmplă asta, cauza cea mai deasă a unei evoluții rele a situației personale nu este priceput, nu este adecvat. Cum sunt eu depășit în comparație cu psihologul? Așa și persoana respectivă, chiar dacă este de bună credință, nu adaptează. Și atunci, dacă persoana... în stare de stres, în stare de necaz, în stare de supărare. Apelează la psiholog, merge și discută cu preotul, are niște ancore sociale. Eu pot să fiu mult mai eficient pentru că persoana reprezentată de mine este mult mai puternică. Nu mai vorbesc de situațiile în care intervin. foarte dese din nefericire în practică și în situația în etapa socială actuală, situațiile în care oamenii săvârșesc fapte antisociale pe fondul adicților. Extrem de periculos. E foarte, foarte greu să reușești să ajuți, sută la sută, ca avocat, o persoană care a A avut un accident auto, a fost băut, a fost sub influența anumitor substanțe pentru că îl lămurește atât cât poți, că primul pas este să renunțe la adicția respectivă, să nu se mai apropie o formulare pe care o folosesc în relațiile cu toți clienții. Nu te apropii la pahar de pahar la mai mult de un metru. Dar eu spun la modul de multe ori, la modul categoric, la modul militaros, la modul așa de părinte, de modă veche, mai dur poate. Cel care poate aborda lucrurile cu delicateția, cu răbdarea necesară și care se apleacă... Doar asupra acestei chestiuni este la fel specialistul psiholog, psihiatru, depinde de unde sunt lucrurile. Rezultatul cu lucrări interprofesionale de bună credință și cu scopul de a ajuta persoana care vine în fața noastră este că persoana devine mult mai stabilă, mult mai determinată, mult mai fără, cum să spun eu, cu o privire înainte, cu dorința de a repara tot ce s-a întâmplat și sigur că în momentul în care ajungi cu o persoană bine stabilizată, să spun așa, din toate punctele de vedere în fața instanței, impresia este mult mai bună iar instanțele de judecată pot cu o probabilitate mult mai mare de a se întâmpla asta să conchidă persoana respectivă nu trebuie extrază din mediu social și plasată în mediu penitenciar, știut fiind că pe diafsa nu este un scop în sine. Pe diafsa, modalitatea judiciare este modalitatea de îndreptare individului. Ori dacă un magistrat Veți în fața dânsului o persoană bine așezată, bine stabilizată, țihologic, juridic, social, care din momentul săvârșirii fapte, până în momentul în care se stabilește efectiv pe deapsa, nu mai face alte lucruri antisociale, muncește, este serioasă, realizează greșala făcută, sigur că probabilitatea ca deapsa aplicată Fără extragere din mediu social și plasare impedire în cear, su forma unei amânări, aplicării pe dețe, a unei suspenderi, este mult mai mare în cazul unei persoane care nu recade în ce l-a dus în situația respectivă. Că dacă doamne păzeste, un conducător auto sub influența alcoolului continuă și nu se oprește din obiceiul care l-a dus acolo, te trezi deși că în timp ce Urmezii, Poliție, Parchet, Instanță, mai face domnul Păzește una, conduce fără permis și în otoratul să ardei prietate, atunci rezultatul ghimilele poate să fie realmente dezastros pe când, dacă la început, s-au luat toate măsurile de stabilizare a persoanei. Persoana conlucrează, asta e foarte important, dar Eu am observat că oamenii sinceri conlucrează. Deci, Nu am avut în atâția ani de activitate nici măcar o persoană care la adicții se recidiveze. luați din primele zile în care s-a întâmplat să conducă fie sub influența alcoolului, fie sub influența substanțelor, cel puțin la mine nu am avut nicio excepție în care angajați la început să ajung cu ei fața instanței și să mai facă ghilimele vreo bucurie. Nu s-a întâmplat. Nu s-a întâmplat. E foarte important să se discute cu oamenii, să fie tratat cu respectul cuvenit. Uneori trebuie să fii mai dur, te adaptezi în funcție de persoană și persoana respectivă să renunțe. Eu și cred cu tărie că unui om, dacă nu iei adicția, dacă nu iei prafola nenorocit care îl duce în situația în care îl duce, sau dacă nu e alcoolul, nu rezol nimic. Practic nici discuția nu oporți cu el. Oporți cu substanța, oporți cu lichidul. Și nu faci absolut nimic. Întotdeauna discuțiile trebuie purtate cu oameni care pot receptor. Și experiența mea a fost că oamenii receptorază dacă le se explică suficient și dacă există suficient atenție. Dacă nu avem abilitatea necesară... E posibil să nu avem rezultate. La mine, dramatic a fost să văd că, cel puțin, pe evenimente rutiere și culmea fără adicții, pur și simplu pe încăpățânare și pe neluarea înseamă a unor norme legale, nu le-am cunoscut persoanele respective în fază inițială. Le-am cunoscut când erau deja în stare de detenție, două femei. și m-au angajat familile dânselor pentru a vedea ce să mai poate face și mă rog, până la urmă a ieșit amândouă cu liberare condiționată și nu mai aduc aminte exact dar am discutat cu amândouă și le-am întrebat cu năduf, cu supărare cum au ajuns în stare de detenție pentru că n-am avut pe nimeni în atât timp de activitate care se aduncă în situația respectivă. Din delicatețe, nu am întrebat ce le-au spus colegii care le-au reprezenta, ce le-au spus ce din jurul lor. Am vrut să știu doar ce-ar făcu lor, că nu-mi place de felul meu să critică de niciun fel un alt coleg, consider că toată lumea își face treaba cu bună credință. Ce mi-au relatat persoanele a fost așa. Domnul avocat, am considerat că n-am omorât pe nimeni și n-am dat importanță. Cel mai probabil, privite lucrurile din perspectiva asta, au ignorat, au manifestat încăpățânare la ce le-au spus lumea din jurul lor, la ce le-au spus colegii avocați, iar rezultatul a fost că unei au rămas trei copii în casă, unei a doui. O situație de-a dreptu' dramatică amândouă mi-au spus că-s conștiente, că puteau evita dacă aveau o altă atitudine la început. Din fericire, în momentul care vorbim... Persoanele sunt acasă, dar ușor lucru nu a fost și a trecut extrem de mult timp până când a reușit să facem să ajungă în stare de libertate, pentru că în ambele situații, după că ele extraordinare, până când am terminat cu ele, am ajuns deja la liberare condiționată. Foarte, foarte greu culmia la lucruri care se pot rezolva cu implicarea și cu atenția necesară. și cu îndreptarea necesară.

Lucian: Asta mă duce cu gândul la... noi foarte mult mergem să rezolvăm efectul, nu cauza problemei. Și cred că de aici pleacă totul, cum ați pus și dumneavoastră. Un om care se urca sub o anumita influenta la volan probabil ca acela este doar efectul si in spate are o adictie sau probleme personale, probleme familiale. orice fel Ați mentionat de conducerea sub influenta alcoolui? Cred ca e cel mai frecvent intalnit dosar penal din Romania. Toata ziua vedem stiri despre treburi de genul asta Ce ați avea să le spuneți oamenilor care au făcut greșeala asta și acum se află la... trebuie să platească notă de plată, să spun așa. Nu vreau să judecăm de ce a ajuns să se urce sub influență sau sub influența drogurilor sau alcoolului la volan. Asta este. Dar care sunt pașii de început pe care îi luați când vine un client de genul ăsta la dumneavoastră?

Ioan Trifan: Exact cum am spus, Scopul pedepsei, așa cum ne-au învățat dasca din noștri în facultate și cum este și la momentul actual, este îndreptarea, nu pedepsirea propriu zisă, nu ostracizarea ca să fiu mai exact. Și atunci este foarte clar că ce s-a întâmplat deja până în momentul în care întâlnești sau te sună sau te contactează în orice mod persoana nu se poate schimba. Aia așa este. Trebuie să găsită de comun cu explicația necesară și neaparat cu implicarea persoanei. Dacă, spre exemplu, domne păzește persoana este în stâmbă. în stare de detenție, să zicem că lucrurile s-au complicați și au fost consecințe grave și s-au luat măsură asta, în mod obligatoriu, din punctul meu de vedere, trebuie discuție pe grefa penitenciarului la locul de detenție, în mod practic, spunem noi. Grefă înseamnă o întâlnire efectivă cu persoana în cauza. Părerea mea este că fără o întâlnire, fără o discuție directă, foarte, foarte atentă, deși eu sunt fan tehnologie, dacă persoană ar fi în libertate, ar putea discuta foarte bine pe un video WhatsApp, fără niciun fel de problema. Însă, la cei care în situații de detenție nu se poate, nu poți avea nici discuții telefonice pe a lungi, pentru că toate persoanele de acolo vor să vorbească acasa și sigur că dacă se... întinde coarda cu timpul de discuție, persoana încarcerată intră pe contrasein cu ceilalți de acolo care în mod natural vor să vorbească, să sune și dângșii. Soluția este să discuz direct cu ei și trebuie abordat. Lucrurile suntem în situația asta. Ce putem face de acum încolo? În momentul în care Persoana este bine îndrumată, bine capacitată că renunțând la adicție și ne mai făcând de alte lucruri și fiind integrat social și fiind ok până la judecată, situația lui judiciară nu va fi una de albă ca zăpada, dar va fi cea mai bună posibilă. Sigur, cauzele anterioare sunt foarte, foarte largi și astea necesită o altă abordare socială și trebuiau să fie existați sau, cel puțin, trebuie să existe pe viitor pentru ca persoanele să fie ajutate să nu mai ajungă în această situație. S-au făcut și, în privința asta, pași. Din punctul meu de vedere, insuficienți. Da, cum am mai spus, nimic nu-i perfect. Am observat, deși nu am participat spre... Nu este neapărat o laudă că nu am participat, era bine să fi participat la educația juridică în școlii din cauza surplusului de activitate și a faptului că aveam foarte mult de lucru în perioada respectivă. Am preferat să nu mă bag ca să nu-mi curc cu programul sau să lipse sau să îndâlții, dar e un exemplu de foarte bune practici sociale și de lucru care poate să ajute și nu o spun ca să laud categoria profesională din care fac parte, pur și simplu a fost o realitate. și felicit colegii care au participat la asta, într-un număr foarte, foarte mare colegii noștri s-au implicat și au participat la educația juridică în școlii. Un lucru fantastic de neînchipuit cu mulți ani înainte și foarte bine că s-a întâmplat. Dar revenind la problemă, trebuie neapărat ca o persoană a aflat în situație. SÕÕÕÕ� renunțe la adicție, să-și îndrepte total conduita și foarte important, și aici este rolul grozav important, teribil, al țihologilor și a celorlalți profesioniști obligați să păstrese confidențialitatea, autopunitivitatea, autopedepsirea, autocritica. Așa cum o numeam noi pe vremuri, erau și bancuri în privința asta cu fac o mică paranteză, critică-te tovarășe, autocritică-te tovarășe, după ce pe vreo gândul Ceausescu te făceau praf la ședința de partid și persoana în cauza, cu un pic de mai multă întrăzneală, a spus foarte clar, știi ceva, eu m-am săturat de câtva zi, m-ați criticat, voi eu nu mai autocritic, supărat la ședință, și-ți cocut praf, de toti colegi pentru conduita, dumneavoia lui mai puțin conformă cu normele sociale de la data respectivă. Dar odată ce omul se așează, nu mai ai o problemă și rezultatul judiciar vine ca o consecință a tot ce face omul în viața socială, pentru că, limpede pentru un judecător care constată că s-a întâmplat asta acum un an, un an jumate. Tot rău spre bine durata foarte mare a proceselor care ne exasperiază pe toți, până la urmă și asta, cu ghilmele de rigoare, poate fi folosită în interesul persoanei care merge în fața magistratului. Văzând magistratul că pe perioadă lungă de timp. nedorit de lungă cât a durat tot procedura. Persona respectivă a fost ok, a avut o conduită conformă normelor sociale. Zic eu că nu poate trage altă concluzie decât că persoana este îndreptată. Iar consecința logică este până la eliminarea o nepedețe cu executare și o perioadă rezonabilă. pe un alt gen de sanțiune fără extragere din mediu social, adică fără încarcere efectivă cu rămânirea persoanei în libertate. Ce regret eu ca și posibilitate legislativă la noi, observ prin comparație că vedeți problemele oamenilor sunt așa. Internaționalizate, omul lucrează în trei luni în Italia, patru luni în Germania și are lucrări și în România, spre exemplu. Și observ în practica colegilor italieni, spre exemplu, o posibilitate un pic mai mult decât ce avem noi, similară cu executarea pe depsei la locul de muncă pe care o aveam pe vremuri, respectiv acolo cetățenii pot executa o pedeapsă și muncind. Așa foarte mare explicat. Personal cred că nu ar fi lipsit de interes pe viitor să avem și noi așa ceva, mai ales că eu nu am mai prins în practică să se întâmplă în perioada în care eram elev și student, cred o parte. Am avut în trecutul practicii judeceare penale pe deapsa la locul de muncă modalitate de executare și era foarte bine în sensul că omul și putean de pliniri și obligațiile sociale și putea și statul, prin organele de coerciție, la fel să aibă cadrul legislativ, că ertara aplica, doar că nu există. Mă gândesc ar fi care de aplicare pentru că umplerea penitenciarelor nu este o soluție din punctul meu de vedere bine chiar dacă sunt realmente uimit de condițiile mai nouă. mai nou, de câțiva ani, încoace să zic de vreo 3-4 ani. Poate exagerez, dar cred că nu greșesc. Foarte bune pe care le întâlnesc în foarte multe locuri. Chiar te miri că treci din locul de reținere preventivă, unde este totul greție, faianță, curățenie. Am fost zilele trecute la Arab. Nu vă spun. Sunt condiții pe care noi, noi oamenii obișniți, nu mă refer un om care știu că trăiește în condiții vai, stiau al lui și face celor de și-ală. Un om obișnuit, un om mediu, nu le avem acasă și în locul care lucrează personalul nu este la fel de în regulă. Ăsta este un lucru bun că locurile care, prinainte ani, erau vai steaua lor și care din nefericire mai sunt în foarte multe zone, încep să fie locuri civilizate locurii în regulă. Că, repet, Între a pedepsi, între a trage la răspundele o persoană și a demoniza, a ostraciza, a umili o persoană este diferență mare. Persoana trebuie pedepsită eventual, dar nu cu măsuri extreme și ținute în condiții de ev-mediu și am coasat ca multe lucruri se întâmplă bine. În ultima perioadă, am dat exemplul Aradului, pentru am intreci și de Gherla, unde am fost foarte plăcut impresionat de locul de joacă pe care îl au pentru atunci când sunt vizitati de copiiilor. Când sunt vizitate persoanele încarcerate, au un loc civilizat în care, cu un pic de efort, copilul cel puțin uită unde să joacă cu tatăl. Asta este la fel de un lucru bun, pentru că păstrare a legăturii, una este una, alta este alta, adică o persoană, un om în general, vrea noi să fim și am vrea noi să fie perfect, dar nu este. Sau perfect. Și sigur că de multe ori un părinte excepțional este un om cu probleme pe altă parte. Sau un profesionist foarte bun uită de-n datorirele lui și armonia socială se produce prin potențarea lucrurilor bune. Că dacă se are cum e perfect posibil. din structura de acolo, prin locul de joacă foarte bun pe care l-am văzut, similar cu ce vedem în parcuri civilizate, pentru copiii este folosit, atunci este bine și pentru persoana încarcerată care altfel duce pe deapsa și altfel se potențează pentru viitor. cu participare la cursuri de profesionale, la teatru, la slujbe, la tot ce trebuie religioase, la tot ce doreste să facă acolo la muncă își reduce și pe diaxa. Este ok și mentalul lui că își vede copilul, este în regulă și pentru copil că are relația necesară cu părintele și astea sunt lucruri care nu fac până la urmă, decât să ne ajute să mergem bine ca societate că ăsta e scopul că Nu se poate face progres așa, cum să spun eu, enclavizat. Într-un loc foarte bine și într-un loc dezastru dezastru. Trebuie cât de cât societatea să evolueze uniform.

Lucian: Ați deschis un subiect, cred că prea puțin discutat. Am văzut undeva că România cheltă e pe fiecare deținut undeva la 1500-2000 de euro în fiecare lună și cumva asta nu se vede neapărat în realitate, ci doar pe hârtie. Exact cum ați spus și dumneavoastră, un penintenciar din Arad standard de europene, până la urmă, deci tot respectul și jos pălăria, dar... Dacă mergem la un penitenciar, nu știu, din Botosani de exemplu, am auzit tot felul de povești cu ploșnițe în pat, geamul sparte, etc. Cred că undeva se pierd din acei 1500-2000 de euro pe lună alocat pentru fiecare peintenciat deținut, dar nu vreau să intrăm în subiectul ăsta, vreau să obțin de la dumneavoastră o poveste care va incauzi, care va marcat si care lati povestii nepotelor duna voastra, daca va vine acum in minte.

Ioan Trifan: Eu, sincer, peste întrebarea asta, ar vrea să trecem... Știți de ce? Ca să păstrăm un ton relaxat, pentru că mă consider prea tânăr. Mai am încă 10 ani. Cel puțin ar trebui și aș vrea să mai amânăm subiectul ăsta pentru următorul interviu. pentru a mai câștiga din experiență, pentru că sunt totuși prea tenări ca să glumezi, bineînțeles. Ar fi mai multe pe care le rețin, dar, cu sinceritate, chiar cred că abia când suntem acolo și cred că nici atunci... Când suntem efectiv pensionați, putem să facem o decantare. Acum e un pic an de vreme și sigur că nu mă pot eu compara cu persoana la care o să fac referire imediat și cred că foarte puțină lume se poate compara cu marele nostru actor domnul Marcel Iureș care spunea undeva într-un interviu că nu vrea pur și simplu să vorbească despre trecut care atât ia proiecte și că se ar considera o persoană vârstnică dacă dumea lui are o edată respectabilă. Acum întâmplarea face că sunt mare fan al respectatului și renumitului actor. L-am văzut în foarte, foarte multe piese, inclusiv la teatrul care înțeleg că este în ființa de dânsul, la teatrul Act. Dar opinia în sine mi s-a părut și de bun simț și logică, că atunci când ești foarte angrenat în ce urmează săptămâna viitoare și nu-ți vezi capul, ți-i greu să te uiți în spate în ideea de a face o sinteză bună, că să faci o sinteză și să extragi, cum spuneți dumneavoastră, ceai povesti în epoților, asta înseamnă să ai o perioadă de liniște, de decantare, de așezare. N-am avut-o. Încă, sincer, de multe ori mi-o doresc. Însă, repet opinia și atitudinea marelui actor mi-a plăcut foarte mult. M-a surprins și în mod foarte plăcut că Nu mă gândiam că eroul din pacificatorul încă este atât de în formă la vârsta lânsului. M-am bucurat tare mult când am văzut asta. Și am auzit asta și mai ales când l-aș văzut la teatrul act a fost uau. Vă ascult.

Lucian: Hai să menținem atunci energia pozitivă și vreau să mut conversația în pol opus și eram curios dacă Ați avut vreodată la fel cazuri, clienți care au venit să divorțeze și i-ați pus la masă și i-ați reușit să îi împăcați fără instanțe și fără ani întreci de procese. Sunt cazuri de genul?

Ioan Trifan: Eu am avut foarte multe de-a lungul timpului. Acuma, dacă mă întrebați cu mintea de acum, nu cu cea de la momentul în care am făcut lucrul ăsta, nu suntem aparat fericit că am făcut-o. Era o perioadă în care până și instanțele, în mod explicit, la fiecare caz care se prezenta dădeau Ritos și la modul să spună ca să se audă și să reconsemneză scaturi de împăcare. Sigur că eu și prin prisma legalității de la momentul respectiv și prin prisma convigerilor mele personale și religioase am făcut lucrul ăsta. Și din fericire sau din nefericire am avut că intraria în viața persoanei care vine cu așa ceva trebuie să fie cât să poate de tactilă și de minim invazivă și trebuie lăsat omul să facă ce dorește. Pentru că decât continuarea unei relații care dacă ajunge în punctul ăla este clar defectuasă și uneori iremediabil. Eu am făcut la un moment dat un calcul și am avut cam 500, dacă a fost calculul meu corect, cam 500 de perechi pe care le-am lămurit să nu divorțeze. Mi-ar place să cred că am făcut bine. Cu sinceritate spun că mă îndoiesc că a fost un lucru bun.

Lucian: Da, aici aș vrea să... Aș vrea să...

Ioan Trifan: Așa era climatul, repetam, nu-i o scuză, așa era climatul și mi-aduc aminte că efectiv să te ai în sala de judecată și uneori e prins că sunt o atmosferă stresantă, sufocantă, sunt foarte multe cauze, așteaptă, fiecare coleg așteaptă să evine rândul la cauze și uneori chestia asta... aproape ritualică, în care judecătorul chema părțile în față și spun ea sunt obligat să le dea soturi de păcare și ca și timp. Dar sigur că erau fapte care se întâmplau și care te influențau și care te determinau, hai că o fi un lucru bun să... Ideea cred eu că ideea generală, socială, de a determina sau de a ajuta oamenii să se împace acum, dacă mă întrebați, acum, în domeniul familial și în domeniul relațiilor strig de căznicie sau soție nu este un lucru bun. Cred că excepția care întărește regula. Cred că este foarte bine ca și conflictele să fie eliminate, aplanate și așa, dar cred că Cum orice regulare excepții, dacă oamenii au ajuns în punctul ăsta, cred că este mai bine să se oprească. Adică să o închidă frumos, elegant, fără invective. Noi nu avem Presupun că asta este în toată lumea, dar nu avem o cultură a medierii. Eu sunt și mediator. De loc nu am văzut, aproape de loc nu am văzut... o atractivitate a societății față de mediere și, ca să fiu explicit, 90 % dintre cei care pleacă să divorțeze la notar se întorc la noi. Se întorc la noi. Pentru că distinsul coleg notar În momentul în care încep discuțiile contradictoriu, este obligat să oprească. Nu mare instrument. Judecătorul de la jandarmo, de la ușă, până la toate instrumentele posibile le are și dacă nu convine uneia din părți, soluția se respectă. Cel puțin așa este la noi, lucrurile sunt conflictoare, dar eu, părerea mea acum, vârsta asta și... Gândindu-mă efectiv la binele indiviziilor care vin în... a oamenilor care vin în fața mea sau cu care intră un contract într-un fel sau altul, consider că cel mai important lucru este liniștia atunci când relațiile devin toxice, atunci când oamenii nu mai termină să le prosceze diverse lucruri, atunci când se controlează. Am avut... Aseară, undeva a început o discuție cu o doamnă înainte de ora 23, a mers după ora 24, o discuție pe puncte, pe necazuri clare, pe probleme clare, pur și simplu de înfiori ca om, de la urmările cu mijloace de... înregistrare audio-video, cu microfoane puse în pat sau la bucătărie, teroare exercitate asupra copiilor. Bineînțeles că lucrurile astea întotdeauna au un anumit grad de reciprocitate, că totuși o relație de cupluș o problemă de doi și în privința culpei că nimeni nu este absolut vinovat, cu ghilmele de rigoare sau mai bine zis nu are o atitudine culpabilă, că nu sunt nepedomeniul dreptului penal sau Nime nu este absolut nevinovat, dar pura idee ca sa traiesti in cosmarul ala, mai rau decat iadul si unul si celalalt dintre parteneri, este de o mie de ori mai bine ca fiecare sa mearga in partea lui, sa aiba limistia lui, copiii sa nu mai auda astia. sau să nu simtă astea pentru că le simt și este de un miliard de ori mai bine. Nimeni nu este, cum să spun, este o atmosferă mai rea decât orice penitenciar din lumea asta. Omul este prizonier, propria lui viață și nimeni nu merită așa ceva. Se rup,

Lucian: Tot al decord

Ioan Trifan: este liniște, și fiecare pe drumul lui, pentru că dacă nu s-a potrivit cu o persoană, sigur se poate, dar să rămână în așa, relații toxice și traumatizante nu cred că merită cineva. Viața poate fi frumosă și chiar nu merităm să ne auto-nenorocim de multe ori. E o primul lucru pe care îl spun persoane cu care intră un contact în domeniu ăsta, spun. Atenție! Orice se întâmplă nu ridiști tonul, nu înjuri, nu lovești. După ce discuți 20 de minute cu persoana, nici nu e nevoie de 20 de minute de multe ori,

Lucian: Ia foc!

Ioan Trifan: Începe să-ți spună că nu poate fi așa de categoric pentru că i-am dat o palmă. Nu vrei să știți, de câte ori aud că doamnele au dat una sau mai multe palme, de câte ori doamnele au înjurat, de câte ori doamnele au făcut teatrul. Din nefericire, din mare nefericire, nu în regulă se existe sub nicio formă și la nimeni. Dar nu este un... o chestiune legată de masculinitate. Este din nefericire reciprocă și în forme inimaginabile. Se manifestă fi la Doamne și la Domni. Ori nu am văzut în 54 de ani, nu am văzut un divorț, chilimeale frumos. Nu l-am văzut. Întotdeauna în spatele unor chestiuni care se ascundeau inclusiv față de noi avocații, erau drame întinse pe ani de zile, ori pentru Dumnezeu. Dacă cel aflat în stare de detenție, să zicem, a făcut o faptă antisocială, știe de ce stă acolo sau mă rog, este un oricos cum mai glumesc eu cu clienții mei, dacă stă și chiar este vinovat, că mai stau și altfel. Ce a greșit o persoană care nu a făcut decât să căsătorească sau să nu aibă un copil decât să se gândească că are o persoană lângă el care îl ajută ca să pătimească așa ceva? Apropo de violență. și că de toate felurile, am avut foarte, să zicem undeva, vreo spre trei ani de zile, la una din istanțele capitalei, bineînțeles că nu o să particularizez, dar cu titlu generic, persoana maltratată a via... 100 de kg era un bărbat ca stânca. Întâmplarea face că am făcut în tinerețe sport și am discutat și greutățile cu care lucra la sala de forță și așa am comunicat. Și omul era stihinic, o forță a naturii. A mâncat o bătaie ca în filmele de groază de la soția lui. care i-a dat inclusiv cu genunchii în cap. Vă dați seama că omul a fost bătut ca în lagările japoneze din cel de-al doilea război montial. Noroc la Dumnezeu este că omul care a aviat și știa care o anumită labilitate de ordin mental urma tratament psiliatric, stresul de la serviciu, un mare incum. Înd un domeniu în care o somitate națională, persoana de care vorbesc, a avut tăria de caracter, răbdarea, forța și înțelepciunea să nu reacționeze deloc la nenumărate lovituri aplicate de doamna. Repet, s-a ajuns la un moment dat că i-a dat cu genul un chincap și a reușit cum s-a tras, cum s-a... că era puternic și au reușit să meargă așa în defensivă, cumva să deschide ușa și să iese afară, bine bușit, bietu om, că vă dați seama că dacă reacționa că intenția asta a fost știa fiind soția

Lucian: Putea fi tragic.

Ioan Trifan: dânsului că merge la psihiatru, așa, intenția a fost să arate că este un nebun care o violentează, așa. Și de asta ce a urmat, au urmat nenumărate lovituri și încercarea de a-l face să reacționeze pentru a se autovictimiza. Omul bine educat din familie, am cunoscut cu ocazia asta procesul lui și familia niște oameni deosebis, niște intelectual rasați, și oameni foarte la locul lor aveau educația, nu violenței, familie și un om el foarte răbdător. Și îmi zicea domnul avocat, vă dați seama dacă eu aș fi reacționat cu un deget, cu o palmă, vă dați seama că dacă îi dădea o palmă, doamna ajungea praf cosmic. Și zice cum m-ar fi făcut praf în toate revistele de și scandal și nescandal că domnul X și-a bătut soția pe fondul problemelor mentale pe care le are, știi? că întâmplarea făcea că omul din cauza supra stresului, a supra solicitării, urma, într-adevăr, tratamentul era, cum să spun eu, o chestiune existentă, dar urma, tratamentul... S-au premeditat lucrurile, s-a încercat a se determina o reacție violentă din partea domnului, care, din fericire, a avut tăria, discutasem întâmplător înainte, domnu... își pregătea divorțul, dar ca orice om cum se cade și de bună credință a spus, hai să mai încercă, poate totuși o merge. La discuția pe care am avut-o de consultanțe, am spus, sub nicio formă, cum le spun la toți, nu ridici tonul, tonul, nu vorbești pe ton înalt, nu înjuri, sub nicio formă, nu lovești, sub nicio formă. Știa lecția, era pregătit. cu inteligența nativă formidabilă și-a dat seama și de premeditare și de faptul că se înscenează și a evitat orice necaz ulterior. Bineînțeles că o mâncat o mamă de bătaie, dar nu a murit din asta, că putea duce. Era destul de zdrabă. O mâncat o bătaie, nemașamuzam pe subiectul ăsta și mergeam împreună și la sală și la nota am de câte ori. că era omul, zici că l-a bătut poliția lui Ceausescu, era așa, se era cu tot vâinăt, așa, pe unde au pucat să-l lovească și cu ce au pucat să-l lovească doamna, până la faza cu genunchi în care se pare că o reuși să și că a păcut, o căzu, se a mărâtu și după aceea o reuși să și iese. În sfârșit, dar dacă ar fi reacționat odată la starea aia de care clar nu poate fi una calmă, se putea întâmpla o nenorocire, Și chiar dacă nu s-ar fi întâmplat o nenorocire, atitudinea lui violent ar fi fost pusă pe seama problemei mentale și se urmăria. Până acolo au ajuns lucrurile la gradul de toxicitate, practic să nu aveau copii și practic se intenționa să-i distrugă cariera. Se vadă colaboratorii, angajatorii că este un nenorocit care are probleme psihice majorei care își bate nevasta. Bineînțeles că a fost transparent sută la sută și înainte de a veni doamna cu acuza, a venit și cu actele cu tratamentul pe care îl urma, cu specificațiile și în mod natural un magistrat, dacă se dovedește că persoana în cauza își urmeagă tratamentul medical, nu mai are nicio problemă. Totul este ca orice persoană, în o situație delicate, să facă dovadă că apelează la necesarul ajutor de specialitate, că, repet, un magistrat nu se amestecă mai încolo dacă se vede că se solicită ajutorul necesar, că practic asta poate face persoana. Dar respectarea principiului, să nu îi zic eu atât de pretențios, dar a regulii de buli sinți. De cei 7 ani de acasă, a non-violenței absolute și a regulii, hai să zicem, un pic mai religioase, de a nu răspunde bip-bip, să nu folosesc cuvântul că-i prea abrupt, după nebunia lui, este iar o chestiune de bun simț. Adică, dom'le, dacă vezi că celălalt a derapat rău de tot. Nu te apucasă să zici, domnule, i-am dat 3 palme pentru că mi-au dat 2 palme. Mi-au dat 2 palme, le-am încasat, mă duc acasă. Ies, mă duc la plimbare, sunt la 112, dar nu mă apuc să reacționez. Când unul nu știu cum reacționez, domnule, ferește să poate întâmpla o nenorocire și nu am rezolvat nimic. Deșteptul cedează și apelează la mijloce legale tot timpul. violența din nefericile constatăm că este o plagă formidabilă cu toată evoluția și a zice eu, contrar unei evoluții bune pe rănsamblu sociale, oamenii nu pot să crezi că un om de bine este mai instruit dar este mai violent. Nu se poate face așa ceva. Pe vremea... Puteai să înțelegi un lucru din ăsta, Pe Pe vremea lui Ceausescu, când aveam două ore de program și care te făceau să devii mai nervos decât ai fost înainte că îl vedeai numai pe aplaudat în alea două ore, dacă prindeai un film artistic. Dar acum, când avem atâtea mijloace de informare, când putem să vedem tot ce ne ajută să ajungem la atitudini din astea, mie mi se pare... de neînțeles și în mod clar trebuie eliminat. Absolut, orice manifestare violentă trebuie eliminată. Eu sunt și subiectiv în privința asta, poate, pentru că prima profesie a fost de asistent medical, asta am lucrat acum peste 30 de ani și am văzut cu ochii mei să ferească Dumnezeu pe oricine ce se întâmplă din cauza violenței, pentru că dacă eu Mă supăr pe dumneavoastră acum și deviez și mă apuc și vă fac în toate culoarele curcubeului că mi-o sărimie muștarul. Peste 20 de minute înrevim. Domnul Lucian, vă rog, respectu-o, scuzați-mi. Am avut un moment prost, am fost supra solicitat, îmi pare rău. Dacă vreți, mă iertați, dacă nu, nu. Dar măcar trauma pe care o provoc prin atitudinea violentă este parțial reparată și ușor lucrurile să așazdă. Pe când diferența majoră este că acolo unde conflictu' devine fizic la modul concret, acolo consecințele sunt incalculabile, nu vreau să-mi amintesc în câte situații am recomandat doamnelor să o rupă în secunda 2, chiar pe timpurile vechi în care se recomanda împăcarea. pentru că era clar că există violențe, nu au acceptat, au vrut să mai dea totuși o șansă la ce nu mai trebuia dar nici o șansă, unei căznicii ratate oricum și care devenise violentă și abuzivă și doamne păzește. Și vă rog să mă credeți că atunci când mă duc în provințe, de multe ori mă întâlnesc cu persoanele din zona în care lucram predilect când s-au întâmplat lucrurile astea, Și nu știu dacă toate, dar majoritatea sunt cu probleme de atac vascular cerebral, de mână-picior paralizat, din cauza lobiturilor primite, tot felul de boli, connexe, una peste alta, la violență, toleranța trebuie să fie zero. Ca idee de principiu, am avut client, ca să înțelegem cât și este un caz bun, deși a fost clientul meu, persoana în cauza, dar ca și ideea și ca și practică, judiciară a fost o chestiune pe care eu am apreciat-o. Bine că nu s-a înțeles cum trebuie, altceva, dar spația în sine este bine dacă toate ar fi judecate la fel. Pur și simplu, clientul meu, pe care nu l-am avut la fond la prima fază, l-am fost angajat în calea de atac, a fost evacuat din locuință pentru faptul că a ridicat tonul. A spus soției lui, s-a suspicionat că a spus ulterior, s-a spus că nu era real. Termină cu prostiile, încetează cu divorțul, stai să ne căsătorim copiii, că aveam două copii de 25 și 28 de ani, să ne vine și nouă lumea la anuntă și după aceea poți să divorțezi. Că și așa, toată viața mi-ai făcut bucurii, gilimele. A băut cafeaua dintr-o dată și a părăsit camera, bucătăria. Doamna a vorbit după câteva ore cu o prietenă și a spus că uite că sunt foarte speriată că uite ce mi-a făcut soțul. Sfătuită de cealaltă persoană a pus lunii. arțiune, echip că n-a chemat poliția în momentul ăla. Și judecătorul a decis corect pe probele pe care le-avea în momentul respectiv și datorită faptului că clientul meu nu s-a apărat corespunzător, a decis evacuarea. Băieții lui m-au angajat Foarte supărați că s-a întâmplat lucrul ăsta, pentru că tatăl era persoana pe care ei au contact totă viața. Mama a avut o conduită morală mai reprobabilă. Așa și foarte supărați că s-a întâmplat că tatăl lor să fie evacuat. Au spus, domnul avocat, cale de atac acum și tatăl trebuie să vină înapoi în locuință. Abiafă cându' se proba că unul dintre băieți dormea în camera de lângă. și că cele invocate de mama au fost false, întrucât cel mic nu a auzit absolut nimic, abia în calea de atac persoana a fost reintegrată. Repet, pe ce s-a prezentat la fond decizia a fost corectă, pentru că apărare datorită pasivității clientului meu la fond nu a fost corectă. El a zis să se întâmplă ce s-a întâmplat ulterior după intervenția băiesilor care nu acceptau lucrul ăsta. S-a apărat cu un drebuie în calea de atac și sigur soluția s-a schimbat. Însă așa trebuie făcut. Adică, dom'le, dacă se constată o formă de violență, am tăiat-o de la rădăcină și nu evoluează mai rău. Până și clientul meu îmi spunea, un om cu foarte mult bun simț, zicea domnul avocat, știți? Zice, m-am și speriat un pic. Zice, eu nu mi-aduc aminte, într-adevar, nu mi-aduc aminte nici că am făcut-o, dar nu mi-aduc aminte nici că n-am făcut-o. mi-aduc aminte, zice, eu nu mi-aduc aminte să mă fi certat cu soția dimineață. În dimineața aia. Zice, dar băiatul meu, care dorme foarte fin, zice, tati, eu n-am auzit absolut nimic și dorm, știi că dorm foarte ușor în camera de lângă bun. Zice, dar culmia, zice, el îmi spunea, zice, eu o fac pentru că insistă băieții că spun că le este rușine de lume. Și dacă ei vor, atunci eu vreau să fie în regulă în familie. Dar, zice eu, dacă era după mine, odată ce am fost suspicionat de așa ceva, eu n-aș fi insistat, zice, că un foarte prost obicei. Anume, mai beau câte un pahar din când în când. Și soacră mea, era și un pic amuzant, zice, și soacră mea mai bea câte un pahar din când în când. Și nu m-am certat niciodată cu soașa mea. N-am avut nicio problemă și dacă ne intersectăm amândoi cu un pahar la bord și pur și simplu fără să vrem ne atinge, eu o să fiu... devine că am mai avut antecedente violente. Și atunci preferam să fiu... să fiu... să fiu afară. Dincolo de faza asta, așa semi... de chestiunea asta, semi amuzantă, unui om... cu bun simț și cu considerație față de mediu social. Nu trebuie decât să arăți cartonașul Galben că se îndreaptă imediat. Mi-a aduc aminte atitudinea clientului meu. Care se tot gândea și el că nu deduse. Băieții îmi spuneau clar că e o regie a mamelor pe care eu o cunoșteau foarte bine și că îi încerc adică. După ce aș introduce divorțul și încerca să-și preconstitie practic o probă, dar clientul meu era foarte introspectiv și se gândea dacă nu fie nevoastră să mi-a dreptate, dacă modul care vorbesc eu că am o voce foarte groasă și vorbesc dur și sunt mai brutal de felul meu, un tip așa mai stângos și grăbit, că era ziua de sâmbătă și era ziua în care el își rezolva toate problemele gospodărei să meargă în altă parte, nu a speriat-o. Nici n-ar vrea ca femeia asta, când mă vede, fugă în a treia cameră, că apar eu turbatul și nervosul. Da, mă rog, lucrurile până la urmă s-au așezat, însă, repetă ăsta din punctul meu de vedere, chiar dacă am apărat persoana aflată în situația asta, atitudinea magistratului de la fond care pipăindă o situație violente, că nu pot să o demonstrez până la capăt în ordine de restricție, magistratul nu judecă, nu stabilește cu titluire evocabil un lucru, iar o măsură urgentă pentru preîntămpinarea unor necazuri. Atâta tot. atitudinea așa cum i-a fost prezentată dumnealui, situația a fost corectă. Și e foarte important, întotdeauna atitudinea chiar fără avocat, că sunt situații în care la ordine se asigură și avocat din oficiu, dar în general, atitudinea în fața magistrației trebuie să fie una deschisă. Dacă acte nu pui, de vorbi nu vorbești, nu putem să ne închipuim că magistrații sunt... Persoane care trebuie să știe tot. Au niște hârtii, au niște probe, au niște oameni cu care discută. Acolo își formează și în modul ăsta își formează convingerea. Trebuie să ne exprimăm, că atât timp cât nu avem atitudin violente și nu suntem lipsi de 17 ani de acasă, nu avem ce greși. Când ne oprește magistratul, ne oprim, că și pe noi avocații ne oprește de multe ori, vorbim când ne dă voie. Dar ideea să ne prezentăm, punctul de vedere, încât putem, nu să tăcem pur și simplu sau să ne blocăm și după aceea să spunem că nu s-a judecat bine. Păi, nu s-a judecat bine ce? Magistratul te-a întrebat, ai fost în fața lui, ai avut poziția ghiocelului și ai tăcut totalmente. Atunci de unde vrei să-și formeze opinie corectă? Sunt foarte vocali după ce au ieșit din sala de judecată. Dar acolo, când trebuia să vorbești ai tăcut. Când ai fost întrebat ai tăcut. La interrogatoriu n-ai știut ce te-a întrebat. Ai stat blocat și după aceea aștepți o soluție corectă. Aia se ia totusi pe niste lucruri pe care le percepe cu simturile si magistratul.

Lucian: Exact. Ca sa conclusionez eu din discuzea cu dumneavoastra, am inteles ca nu e doar despre lege si articole si unde ne incadram, ci e despre autocontrol, despre a fi om intre oameni, despre a arata interes magistratelor ca ba, sunt...am gresit ca orice alt om, vreau sa ma indrept. Da, te spui un cartonuas galben, ca nu o sa se mai intample. Exista si cazuri in care inteleg si magistratii ca acorda cea agresiva pe deapsa daca o vad din partea celor implicati, de zi interess si alte lucruri de genul. Nu mai am nimic de adeogat, cred ca am primit super multa valoare in cadrul acestui episod. Acest a fost un nou episod din podcast-ul Legea pe Șleau si sunt sigur ca o sa va fie de folos. Respect!

Ioan Trifan: respect.

Lucian: O să opresc acum registrarea.