Tehnologie vs Domeniul Juridic

Fiind atât de ușor să faci o plângere, o faci doar pentru că poți s-o faci. Adică nu mai au nevoie să se ducă la un avocat să zică: „Domnule, hai să mă ajuți să fac plângerea asta, unde trebuie s-o depun?" Au toate informațiile acolo.

Eu vreau să mă pun și în pielea cetățeanului obișnuit. Ce mă ajută pe mine ca om normal că se digitalizează justiția? Oficial e digitalizat, dar de fapt ce se întâmplă e să scanez foaia fizică și s-o uploadez într-un portal ceva.

E foarte, foarte important pentru studenți nu numai să stea cu nasul în cărți, ci să și facă în practică. Vedem, de exemplu, acum Anthropic cum sunt în discuții super avansate și colaborează cu Vaticanul, cu Papa de la Roma, în privința... am ajuns să inventăm un model care poate fi foarte, foarte periculos pentru omenire. Prima întrebare care îți vine în cap e: de ce l-ați creat? Dacă ne uităm la marile companii și, cum ai spus, Facebook, TikTok și așa mai departe, practic business-ul lor e de a-ți colecta datele și a le vinde.

Există cazuri izolate, particulare, inculpați care au o anumită influență, care pot modifica cursul unui proces, și există foarte multe modalități. Știi vorba aia, a ține dosarul la sertar.

Legea pe Șleau.

Legea pe Șleau.

Lucian: Bine ai venit la podcastul „Legea pe Șleau". Sunt Lucian Popescu și de peste doi ani implic tehnologia în domeniul juridic. Azi am chemat un om care, la fel ca și mine, implică tehnologia în domeniul juridic. David nu e avocat, e antreprenor în Legal Tech, cum am spus, și episodul ăsta e despre viitor, despre ce se întâmplă cu avocații când intră AI-ul în joc și despre ce înseamnă, până la urmă, și pentru omul de rând — care să sperăm că niciodată nu va avea nevoie de avocat. David, bine ai venit! Vreau să începem direct cu un subiect tare care ne-a legat, până la urmă, pe noi doi: party-ul „New Lawyers in Town" de la Grande Beleța. Trebuie să ne povestești despre el.

David: Salut, Lucian. Mulțumesc mult de invitație. E o onoare să particip la asemenea evenimente cu persoane atât de apropiate mie și care împărtășesc același scop cu mine. Foarte bun subiectul de început. Mi s-a părut foarte, foarte tare că am reușit să facem această petrecere într-un timp atât de scurt și să fie un succes atât de mare. Mi se pare că am umplut o gaură destul de mare în piața asta a evenimentelor pentru domeniul juridic, existând un oarecare monopol pe partea asta — doar un anumit grup de persoane organiza astfel de evenimente. Mi s-a părut foarte tare. Organizarea a fost super. Într-un timp foarte scurt am reușit să punem totul la punct. Ție cum ți s-a părut?

Lucian: Cum v-am zis, mi s-a părut — chiar dacă a fost duminică — un party binevenit, pentru că poate nu știu toți care ne vizionează: a fost organizat exact după examenul de admitere în profesie și, până la urmă, trebuie să ai un loc unde să bei de supărare sau de tristețe, cum spuneau și băieții de la „Lege și Tocmeală", cu care am organizat împreună. Dar nu vreau să dezvoltăm mai mult, pentru că știi cum am zis la început: ce se întâmplă la „New Lawyers in Town" rămâne la „New Lawyers in Town".

David: Exact. Să fac o mică paranteză, scuză-mă. Mi s-a părut foarte tare că, fiind chiar ziua examenului, participanții la petrecere — avocații care au venit sau poate cei care nu au promovat — au avut timp să analizeze răspunsurile de la întrebări și, astfel, când au venit acolo, am făcut un mic sondaj de opinie și am fost foarte bucuros să aflu că majoritatea a promovat examenul. Asta mi s-a părut foarte tare. Chiar au venit cu un alt vibe. Îți dai seama, erau bucuroși și aveau chef de o relaxare după atâta muncă, ani de muncă.

Lucian: Da, chiar cu ocazia asta le urăm drum lin în profesia lor și felicitări pentru cei ce au absolvit și pentru cei ce au participat. Vreau să-mi spui puțin mai multe despre tine. De unde a venit ideea Juridis? Tu nu ești avocat, din ce știu ești student la Facultatea de Drept, dar trebuie să fie o poveste în spate. Explică-ne puțin.

David: Exact. Povestea din spate este una destul de simplă și mi se pare că e un drum destul de lin pe partea asta și că sunt o persoană foarte potrivită pentru a aborda acest tip de software. Backgroundul meu este în totalitate în domeniul juridic. Toată familia mea activează în domeniul juridic, toată viața am avut tangențe cu el. Astfel, ideea de Juridis a pornit tot de la avocați. Competitorii din piață aveau soluții dezvoltate, dar care nu erau neapărat optimizate și, mai ales — cel mai important lucru —, nu erau deschiși spre îmbunătățire după nevoile avocaților. Am auzit și am rămas frapat de anumite comportamente, precum: „Da, e bună ideea, dar n-avem timp s-o dezvoltăm." „E ok, o luăm în considerare." Și după aia rămânea în vânt. Adică avocații care foloseau efectiv zi de zi aplicația și chiar o puneau în valoare — fără ei nu ar fi putut exista — atunci când ofereau un feedback, nu era luat în considerare. Noi pe asta am marșat foarte mult. Avem un sistem de feedback foarte bine pus la punct, modalități foarte bune de a acorda feedback, și luăm totul în considerare. Răspunsurile vin în timp foarte scurt la tot ce înseamnă feedback și chiar ne mândrim că avem o comunicare atât de bună cu clienții noștri.

Juridis se ocupă de organizarea și centralizarea tuturor informațiilor dintr-un birou de avocatură — ori individual, ori asociat. Ne ocupăm de tot ce înseamnă arhivare digitală de dosare, conectată cu cele mai importante portale, precum portal.just.ro. Toate informațiile sunt luate automat din portal după numărul de dosar: ședințe, părți. Ședințele sunt automat adăugate în calendar — adică dispare complet toată treaba asta, tot timpul pierdut în care avocatul trebuie să intre pe portal, să caute numărul de dosar, să aleagă județul, să vadă dacă e o ședință nouă, să și-o treacă în calendarul lui. Integrările noastre sunt cu Google Calendar — intră automat acolo, apar pe telefon, tu nici nu trebuie să mai intri. Știi exact programul tău pe săptămâna următoare.

Pe lângă asta, am vrut să fie un all-in-one — adică avocații să folosească un singur soft. Nu o să trebuiască să intre, de exemplu, dacă sunt practicieni în insolvență, pe altă pagină ca să afle noutăți din Buletinul Procedurilor de Insolvență. Noi am integrat automat procedurile de insolvență și, după numele de firmă, sunt urmărite toate modificările din acest portal. De asemenea, la facturare, n-am vrut să mai existe o complexitate mare. Datele clientului sunt salvate, doar intri, pui serviciul, pui suma și facturezi. Sau pe ședințele de lucru — pentru că și acestea sunt urmărite pe fiecare dosar, sesiunile de lucru sunt contorizate și se pot factura ulterior.

Lucian: Discutam cu mai mulți avocați și am primit topicul ăsta în discuții. Ca avocat individual sau cu un boutique law firm, ești poate mai mult antreprenor decât avocat. Și mulți îmi spuneau că partea profesională de avocat per se e cea mai ușoară. Ca să ofer context oamenilor care ne ascultă: practic, în spatele oricărui cabinet de avocatură nu se întâmplă doar actul client-avocat și atât. Mai sunt încă n chestii în spate care se întâmplă și alea toate ocupă timp — de asta și costurile la servicii cresc în general, nu doar în piața de avocatură. Practic, asta e folosința AI-ului deocamdată în business: optimizează și automatizează multe procese care luau foarte mult timp înainte, nu înlocuiește oameni sau lucruri de genul.

Ce vreau să-mi spui e că, cum am zis, suntem din aceeași generație și eu, cel puțin, m-am lovit de treaba asta. Vreau să văd cum a fost experiența ta în ceea ce privește reacția avocaților când luai legătura cu ei — că ești un tânăr care nu e nici avocat — și le zici că le faci munca mai ușoară și le promiți luna de pe cer. Pe mine mulți nu m-au luat în serios la început. La tine cum a arătat situația?

David: Sigur că da. Putem fi de acord că există o reticență întotdeauna la schimbare. Sunt sigur că un motiv al acestei reticențe este și faptul că, după cum ai spus și tu mai devreme, nu este numai partea de legal, ci și partea de administrare a unui birou — cad foarte multe pe capul unui avocat care administrează un birou. Astfel că e justificată frica de a veni cu modificări, cu schimbări, cu îmbunătățiri, neștiind exact backgroundul sau un proof of concept, să spunem. Da, într-adevăr, marea majoritate au avut o reticență destul de mare, dar reticența asta nu era manifestată într-un mod neprofesional sau urât, ci pur și simplu o tergiversare a discuției, a implementării, astfel încât la un moment dat rămânea așa și nu se mai producea nimic.

În schimb, am fost plăcut surprins că, chiar la începuturi, am avut parte de oameni care au dat toată susținerea: ne-am făcut schimb de numere personale, discutam pe subiectul ăsta, despre funcționalități, cum am putea să îmbunătățim — avocați care chiar conduc birouri, adică oameni ocupați, și ei erau interesați de subiectul ăsta. Am fost foarte plăcut surprins de treaba asta. Îi și înțeleg pentru reticența asta, pentru că au o anumită profesie, vine un tânăr student și le promite că le face viața mai ușoară. Dar cred că cu timpul aceste lucruri se vor sedimenta și își vor da seama de valoarea produsului. Nu încerc să forțez nimic, ci pur și simplu totul să meargă natural, astfel încât să fie o relație cât mai bună. Sunt promotorul relațiilor foarte bune și mă cunosc cu toți clienții — o relație cât mai apropiată între client și fondator, pentru că cam asta e cea mai bună modalitate de a îmbunătăți.

Lucian: Da, părerea mea e că stratul AI în societate a ajuns deja la un nivel foarte mare. Fusesem la o conferință chiar ieri, care nu era deloc specializată în tehnologie. Erau oameni poate non-tehnici și cel care era pe scenă a întrebat cine folosește AI — și a ridicat toată sala mâinile sus. Asta se întâmplă practic și în business. Cum am spus, părerea mea e că avocatul nu va fi înlocuit de AI, ci pur și simplu cei care nu vor folosi AI vor avea probleme în fața avocaților care îl vor folosi, pentru că vor avea, să spunem așa, superputeri — dacă vrei să-i zici așa.

Care a fost cel mai greu moment în dezvoltarea platformei sau în pașii aceștia de business pe care i-ai urmat? Vreau să spui și povești din spatele cortinei, nu doar ce e frumos pe ecran.

David: Sigur că da. Pentru mine, cel mai greu moment și cel mai greu obiectiv de îndeplinit a fost know-how-ul aplicației. Nefiind specializat, nefiind în profesie, a trebuit efectiv să comunic cu foarte mulți avocați, cu birouri de avocatură. A trebuit să petrec foarte mult timp acolo ca să văd cum se derulează efectiv procesele, ca să pot înțelege exact cum ar trebui să arate aplicația — să fie cât mai simplistă, cât mai de la sine înțeleasă — pentru a eficientiza munca. Pe partea de dezvoltare, mulțumesc lui Dumnezeu, nu am avut probleme, pentru că am o echipă super cu care lucrez și cu care mă înțeleg foarte bine — suntem și prieteni, și parteneri, tot ce e nevoie.

Cel mai costisitor — și mă refer la timp — a fost înțelegerea proceselor și a modului în care funcționează. Ca o paranteză: când am pornit proiectul ăsta, nu aveam în cap toate funcționalitățile care sunt acum. Pentru mine asta a fost o lecție destul de importantă. A fost ideea de bază, am pornit și după care totul s-a definitivat, s-a construit în timpul mersului. Amânarea acțiunii ar fi dus într-un punct tragic — adică n-ar mai fi existat dacă nu aș fi început efectiv. Și trebuie să ai o încredere nebună, pentru că cu ideea cu care pornisem eu nu aș fi putut concura cu absolut nimic. Nu știu dacă aș fi avut un client — poate o rudă de familie sau ceva, maxim. Dar treaba asta — să mergi înainte, să ai încredere că totul va fi bine — mi se pare super și pentru mine asta a contat foarte mult.

Lucian: Da, chiar mi se pare că ai început super inteligent. Peste tot auzim de la toți oamenii care vorbesc despre antreprenoriat că cel mai important e să ieși în piață și să discuți cu oamenii, până la urmă. Atunci am simțit și eu că am înțeles mult mai bine produsul și de ce au nevoie oamenii de fapt — când am început să vorbesc cu avocați. Asta spun tuturor.

Și încă o afirmație pe care mi-a spus-o cineva când am luat parte la acceleratorul din Olanda era în felul următor: interviurile cu clienții sunt cele mai importante și dacă un startup, un business nu pivotează, înseamnă că are o problemă.

Oamenii din exterior văd asta mai mult ca pe un eveniment, ca pe ceva ce fac antreprenorii, și au poate o imagine puțin ciudată în România. Sunt asociați cu corupție, mulți spun că sunt hoți sau chestii de genul. Asta e destul de interesant, dar e mai mult un proces continuu și, practic, dacă ai putea, ai sta toată viața la dezvoltarea produsului, să faci un produs mai bun și un business mai bun.

Cum am spus, vreau să dai un sfat unui coleg de-al tău, student, care ar vrea să...

...și să facă și el un startup, un business, pas cu pas. Ce ar face mai exact? Am înțeles partea asta de customer interviews, de discutat cu oamenii cărora le rezolv problema. După asta ce faci? Ai trecut la execuție sau cum a arătat flow-ul până ai ajuns să încasezi primul client, să zic așa?

David: Sigur că da. În primul și în primul rând, un overview: eu n-am introdus produsul în piață până când nu am știut că e cu siguranță ceva de calitate, pentru că s-ar fi stricat imaginea din start. Pas cu pas nu am cum să spun, pentru că parcursul fiecăruia poate fi diferit. Pentru mine personal, odată ce a început ideea, aveam altceva în derulare în momentul ăla și asta a și adăugat la poveste. Eu aveam un alt proiect în dezvoltare atunci. Am ales să-l suspend pe acela ca să-l pornesc pe acesta. N-a fost foarte gândită toată treaba — adică n-am stat să mă gândesc: „stai că poate nu merge; stai că hai să vedem ce facem; stai că nu prea e bine, hai să analizăm." Pur și simplu: hai, dăm drumul la treabă. Am început dezvoltarea ușor-ușor. Au venit ideile pe parcurs, am definitivat tot produsul pe parcurs, am ținut interviurile pe parcurs cu avocații, am petrecut timp la clinici — totul s-a întâmplat pe parcurs. Dacă am fi stat la început să adunăm toate aceste informații și după să începem, probabil în 2028 am fi finalizat proiectul.

Lucian: Deci da, exact. Unde vezi tu oportunitățile în 2026 când vine vorba de AI și de a intra într-un business sau în freelancing?

David: Mă bucură foarte mult, sincer să fiu, că văd companii românești din domeniul juridic care dezvoltă soluții AI. A luat o amploare foarte mare acest domeniu. Automat, dacă se depune timp, va deveni și un produs de calitate, și am văzut că succesul este deja răsunător pentru aceste soluții. Mă bucură mult. Acum, discutând de avantaje și dezavantaje, sunt pe ambele părți. Depinde, și se va face din nou o stratificare foarte mare între avocații care știu să folosească și avocații care nu știu să folosească produsele AI. La ce mă refer? AI-ul trebuie să fie o unealtă pentru a limita lucrurile repetitive — și chiar există cazuri; am documentat subiectul acesta. În America au fost cazuri de avocați care au citat jurisprudență falsă, inventată de un AI, și efectiv n-au stat nici măcar să verifice. În momentul în care un avocat face treaba asta, n-are cum să aibă succes, n-are cum să mai aibă clienți, n-are cum să aibă câștig de cauză în instanță, cu siguranță. În schimb, dacă AI-ul este folosit pentru analiză — de exemplu, în dreptul comercial, analiza unui număr foarte mare de informații, contracte foarte mari, pentru a sistematiza și a sumariza toate aceste informații — eu cred că este foarte util. Din nou, trebuie folosit cum trebuie și asta, cu siguranță, va aduce un mare beneficiu pentru cei care îl implementează din timp.

Lucian: Uite, vorbeai de implementare. Pentru un avocat care ne ascultă acum — și sunt sigur că există încă avocați care lucrează pe hârtie și în Excel — care ar fi trei pași pentru a-și digitaliza cabinetul, fără să cheltuie o avere?

David: Sigur că da. Să știi că eu nu sunt împotriva pixului și hârtiei. Chiar mi se pare că cel mai bine îți vin ideile când le pui puțin pe foaie. Partea cu Excel-ul mi se pare că este absolut inutilă în ziua de astăzi. Efectiv, cam asta face un software: este un Excel, dar cu un user interface mult mai avansat și cu conexiuni mult mai avansate. Pașii sunt foarte simpli și n-are cum să fie costisitor, pentru că noi, conștientizând poziția în care ne aflăm și având în vedere timpul din piață, vechimea din piață și toate aceste proof of concept-uri care nu sunt foarte definitivate, am ales ca și prețul produsului să fie unul super accesibil și să-l facem în așa manieră încât fiecare avocat să-și selecteze printr-un configurator fix ce are nevoie. Adică, dacă nu folosești facturarea, poți să n-o ai efectiv. Dacă folosești deja alt soft, pasul este foarte simplu: în momentul în care se face contul, sprijinim completarea informațiilor din softul acela în softul nostru. Facem asta cu toată lumea: avem call-uri, avem meetinguri, oricine dorește — facem training-uri, nu se pune nicio problemă, ne vedem și fizic. Relaționarea asta îmi place foarte mult personal — vreau să am o conexiune cu clienții ca să pot înțelege mai bine nevoile și ce-și doresc.

Lucian: Interesant. Practic, pentru cei care sunt foarte tehnici și s-ar descurca singuri, pentru moment le oferiți one-to-one, hands-on, să spun așa. În același timp, pe măsură ce business-ul va crește, ar trebui ca până atunci să se educe și piața — pot să le oferiți inclusiv materiale educaționale în privința asta. Chiar ar fi un subiect super interesant. Eu vreau să mă pun și în pielea cetățeanului obișnuit: ce mă ajută pe mine, ca om normal, că se digitalizează justiția? Care ar fi beneficiile? Așa mă gândesc că s-ar întreba un om de rând — atât indirecte, cât și directe.

David: Da. Ca beneficiu pentru un cetățean, digitalizarea și automatizarea proceselor din justiție este foarte importantă pentru timpul de soluționare a cauzelor. Vedem acum că în România avem cele mai proaste timpuri de soluționare, cele mai lungi termene pentru lucruri foarte simple: hârțogăraie foarte mare, documentație foarte multă, foarte multe procese în spate, foarte multe lucruri care pot bloca un dosar. Astfel, este posibil ca la un moment dat să se piardă inerția cu care merge și să se împotmolească toată justiția. Prin digitalizare, prin automatizări, prin acces mai ușor la informație — ceea ce văd și mă bucur că se face, de exemplu, prin dosarul electronic național — prin aceste modalități, timpul de soluționare a cauzelor poate fi mai scurt și efortul poate fi mai mic.

Lucian: Da, pe lângă asta aș adăuga și poate o scădere a costurilor serviciilor în timp, atât timp cât sunt mai automatizate. Nu știu, doar o părere. Care e, de exemplu, cel mai bizar lucru pe care l-ai descoperit în workflow-urile avocaților? Cum ai zis, ai discutat cu super mulți avocați, ai petrecut ore în șir cu ei ca să le înțelegi munca. Sigur ai văzut ceva de care ai zis: „bă, n-are cum, în 2026, să mai meargă așa."

David: Da, da. Am văzut tot felul de chestii. Am văzut, de exemplu, calendar pe agendă: după ce află termenul unei ședințe, avocatul și-l notează pe agendă și după se uită în fiecare zi pe agendă — fără notificări, pur și simplu. Nici nu mai zicem de foarte mult scris manual degeaba. Sunt multe procese bizare și multe proceduri ale anumitor avocați care nu sunt maxim de eficiente.

Lucian: Da. Și în același timp vreau să mă pun și în perspectiva cealaltă — tot din experiența discuțiilor cu avocați pe care le-am avut. Sistemul, instituțiile statului îi forțează încă să rămână la anumite procese rudimentare. Se întâmplă lucruri de genul: pe hârtie e oficial digitalizat, dar de fapt ce se întâmplă e că trebuie să scanezi foaia fizică și s-o încarci într-un portal — tot felul de chestii de genul, trimiți prin poștă lucruri care îngreunează foarte mult situația și cumva nu sunt de vină avocații. Așa o văd eu. Vreau să-mi spui și puțin care e experiența ta la facultate. Ești student la drept, cum ți se pare? Și vreau să-mi spui și părerea studenților și a profesorilor tăi despre ce faci tu. Sunt reticenți sau le place ideea?

David: Da, bună întrebare. La Facultatea de Drept este foarte, foarte ok și mă bucur că pot să activez chiar în domeniul ăsta — adică nu sunt două lucruri separate. Toată ziua mea se învârte practic în justiție. Tot ce fac, practic jobul meu este acesta, fix ca la facultate. Când am prezentat ideea conducerii facultății și cadrelor didactice, au fost foarte interesați și asta m-a bucurat foarte mult. Mi-au propus tot felul de idei, conferințe. Eu m-am dus către ei cu simpla idee de a oferi gratuitate cadrelor didactice din facultatea mea — minimul lucru pe care aș putea să-l fac. Această discuție a evoluat foarte mult, astfel încât deja se organizează conferințe pe subiectul ăsta. Deci putem merge mai departe înspre a răspândi ideea de digitalizare și automatizare a proceselor în avocatură.

Lucian: Deci te-au primit cu brațele deschise, să zic așa. Sigur sunt unii care cred că ți-ai luat deja filmul sau tot felul de chestii de genul.

David: Da, am norocul să am colegi de calitate. Nu știu exact care sunt discuțiile lor particulare sau ce gândesc în sinea lor, dar față-în-față, în interacțiunile cu ei, au fost super încântați de idee și interesați tocmai de idee. Probabil din nou pentru că nu este un soft separat de ceea ce învață ei: este fix aplicat pe ce-și doresc să facă. Foarte mulți doresc să devină avocați și, dacă ajung judecători sau procurori, tot au tangențe cu avocații. Adică este un sistem foarte, foarte închis. Deci am avut parte de deschidere și din partea acestora.

Lucian: Lăsând gluma la o parte, asta mi se pare super interesant. Practic tu ești student și în același timp ești și fondatorul acestui startup. N-o să simți deloc o trecere foarte abruptă când termini facultatea și intri în piața muncii în diferite forme. Chiar sunt curios să-mi spui ce planuri ai pe viitor, dar ideea e în felul următor. Așa ar trebui să arate foarte mulți studenți din țară — și nu doar de la drept — foarte implicați în domeniul lor dinainte să ajungă în piața muncii, și așa le va fi mult mai ușor. Pentru că dacă stai cu nasul în cărți patru ani de facultate și nu ai vorbit cu nimeni în jurul tău, o să ai probleme — și asta nu se aplică doar la drept. De asta am și zis că e interesant să filmăm episodul ăsta: să vadă lumea că uneori contează la fel de mult, sau poate chiar mai mult, relațiile extraprofesionale pe care le faci și activitățile extraprofesionale, decât să fii competent de zece. De asta sunt și mereu poveștile alea cu cei din prima bancă care aveau mereu zece și apoi, la reuniunea de douăzeci de ani, vine cel mai de succes cel care era un șeptar sau un optar. Nu contează neapărat doar notele — așa o văd eu. În același timp e și un cerc vicios, dar cred că cine vrea cu adevărat să iasă din el poate să spargă gheața, să zic așa. Ce planuri ai de viitor? Cum o să procedezi după ce termini facultatea?

David: Cu siguranță, după ce voi termina facultatea și voi fi licențiat în drept, voi susține examenul pentru barou. Asta este incontestabil. Până atunci mă bucur că am oportunitatea de a cunoaște oameni din domeniu și de a veni cu o plusvaloare pentru acest domeniu. După cum ziceai și tu, e foarte important pentru studenți nu numai să stea cu nasul în cărți, ci să și facă în practică. Pot elogia un pic facultatea mea, pentru că profesorii, dacă observă un student cu potențial ridicat, îl invită să facă practica în cadrul biroului personal. Asta mi s-a părut foarte tare, mai ales că practica este obligatorie. Susțin practica în domeniu în timpul facultății, în detrimentul a sta non-stop cu nasul în cărți, pentru că altcumva — știi vorba aia — meseria se și fură, nu numai se învață.

Lucian: Exact. Aș vrea să-mi spui, tot ca student la drept și ca viitor avocat — chiar acum am aflat, îți urez mult succes — care sunt cele mai „overpowered" lucruri care se pushează în facultate și cele mai „underpowered" lucruri pe care ar trebui oamenii să le facă, dar nu prea menționează nimeni.

David: Toată lumea știe și sunt multe nemulțumiri pe planul acesta în facultate: importanța care se acordă unor materii cum ar fi dreptul roman sau dreptul constituțional, care pentru unii poate nu prezintă un interes atât de mare. În schimb, mie mi se pare că este importantă tocmai cultura generală și cunoștințele, pentru că din acestea ești format. Aceasta este fundația, aceasta este baza. Sunt niște informații foarte importante care nu trebuie ratate, pentru că dacă se trece peste ele, cumva se clatină puțin fundația.

Lucian: Ce le recomanzi studenților la drept? După discuțiile cu zeci, poate sute de avocați — top trei tips and tricks?

David: Studenților la drept — și aici mă pronunț doar pentru cei care doresc să dea examenul pentru barou — le recomand să participe cât mai mult la evenimente și să petreacă timp în jurul oamenilor care pentru ei sunt un model. Practica este foarte importantă pentru viitorul avocat. Acum, ușor nu va fi, cu siguranță. De multe ori, dacă un student merge în practică — și mi s-a întâmplat și mie — este supus unor munci repetitive și îndelungate, dar sunt niște lucruri importante. Fără acestea nu poate exista o fundație, nu poate exista o bază. Efectiv, chiar dacă nu pare că oamenii pe lângă care stai le-ar da sfaturi directe aplicabile, a petrece timp cu oameni de genul acesta contaminează cu mentalitatea lor, ceea ce e foarte important. Mentalitatea și work ethic-ul mi se par cele mai importante lucruri.

Lucian: Aș vrea puțin să mergem înapoi în sfera...

David: ...omul de rând care nu are contact deloc cu domeniul juridic — pentru că, cum ziceam adineuri, ăsta mi se pare subiectul cel mai arzător și în același timp cea mai mare nebuloasă. Acel strat care se tot lărgește: practic, oamenii până acum dădeau un search pe Google pe un anumit topic și așa își găseau un avocat. Acum s-a schimbat comportamentul de consum — de la a căuta pe Google, la a întreba pe ChatGPT sau ce aplicații or mai fi. Apare astfel un conflict: conflict de informație juridică versus consultanță personalizată. Și oamenii de rând, cum spuneam, își pot crea singuri probleme foarte mari — evitând să meargă la un avocat, pentru că zic ei în cap că are dreptate ChatGPT-ul. „Ce rost are să mai dau 300 de lei, 500 de lei la o consultație la un avocat?" E total greșit și nu recomandăm nimănui să facă asta.

Problema din spate e că aceste platforme, chipurile, nu oferă asistență juridică — oferă disclaimere în privința asta, în termenii și condițiile lor. Dar părerea mea e că trebuie făcută asta într-un sistem arhitectural verificabil de o autoritate, cum ar fi UNBR-ul, de exemplu — pentru că nu te poți baza practic pe o promisiune. Omul nu citește în footer că nu e asistență juridică, mai ales după ce a primit interpretarea exact pe situația lui.

În același timp, sunt total de acord și cu oamenii de rând, pentru că — uite, în alt domeniu — chiar discutam acum cu un prieten care a plătit la o consultație la doctor 900 de lei sau ceva de genul și a stat 20 de minute. Toată lumea vedem la televizor că românii nu sunt educați să-și îngrijeze sănătatea și de aia avem speranța de viață mică. Mie mi se pare că e de fapt piramida nevoilor. Dacă ai salariu mediu — 4.000 de lei net sau cât e salariul mediu în România — și ai mers tu și soția ta odată la doctor, n-aveai ce mânca în luna aia. Și nu e problema de educație, e problema de bani: nu am bani să merg acolo. Așa e și la avocați — sunt și mai sus pe piramida nevoilor. E un cerc vicios.

În același timp, se pierde foarte mult din cererea juridică. Eu, înainte să am ChatGPT, dacă îmi venea o hotărâre acasă, încercam să încropesc o întrebare sau un search pe Google din imaginea aia. Cam astea erau uneltele pe care le aveam. Dacă eram mai dezvoltat, începeam să fac research pe Google. Acum, cel mai de bază intelect poate să ia telefonul, face o poză și ChatGPT-ul începe să-i dea acolo niște informații care, dacă este promptat greșit, devine bias și începe s-o ia pe câmpii departe — cum spuneai și tu — jurisprudență inventată.

Și cum văd eu rezolvarea — la fel ca în multe alte domenii — e vorba de: ok, face AI-ul treaba, dar la sfârșit tu răspunzi pentru el, ceea ce te obligă să verifici. Pentru că, dacă semnezi fără să verifici — cum au pățit și avocații pe care i-ai menționat — ce se întâmplă? Te grăbești, nu verifici ce a spus AI-ul și îți scrie baliverne acolo, și când trimiți cererea aia, judecătorii nici nu înțeleg; i-ai pus pe drumuri degeaba să verifice dacă există jurisprudența aia. Deci, cel puțin în domenii reglementate — fintech, legal tech, MedTech — eu văd: AI plus uman, cu consimțământul omului și cu răspunderea umană.

La fel și la doctori. Tot la un eveniment era un startup din România care oferă interpretarea RMN-urilor și a CT-urilor medicilor. Deja are un nivel peste mulți doctori — antrenat pe zeci de mii de raze și de CT-uri — și dă rezultate mai bune. La fel, e folosit doar ca asistent al doctorului. Imaginează-ți un doctor care se uită la un RMN și are acolo și o tabletă lângă care scrie: „Băi, uite, din ce am citit eu, am văzut asta, asta și asta." La sfârșit tot el raționează și îi dă un răspuns.

Văd că responsabilitatea — inclusiv a noastră — e să educăm atât publicul, cât și profesioniștii în privința asta, cu avantajele și dezavantajele folosirii AI-ului. Când vine vorba de confidențialitate — și cred că mulți avocați ți-au pus întrebarea asta — ce se întâmplă cu datele clientului? Domeniul juridic presupune date sensibile.

Lucian: Da, sigur. Ca să închid cercul într-o oarecare măsură: ai discutat despre cetățeanul de rând care preferă să nu mai apeleze la un avocat, ci face automat plângerea sau cererea cu ChatGPT. Am văzut foarte multe astfel de cereri în care au omis elemente de bază — un model de cerere la modul elementar. O problemă și un dezavantaj foarte mare e că, fiind atât de ușor să faci o plângere, o fac doar pentru că pot. Nu mai au nevoie să se ducă la un avocat să zică: „Domnule, ajutați-mă să fac plângerea asta, unde trebuie s-o depun?" — au toate informațiile acolo. Și, din nou, toate plângerile trebuie luate în considerare, toate cererile trebuie analizate și soluționate. Astfel se împotmolește cumva sistemul judiciar — e un proces în plus care, în foarte multe cazuri, e inutil, și asta încetinește soluționarea cauzelor cu adevărat importante. Vedem prescripții, vedem tot felul de lucruri care n-ar fi trebuit să se întâmple.

Revenind la date: acesta a fost un subiect foarte important. Am discutat cu toții foarte deschis pe acest subiect. Datele sunt stocate în baze de date care se află în Uniunea Europeană, conform normelor GDPR. Sunt criptate toate datele. Nu avem acces la conturile avocaților, nu avem acces la datele lor, nu avem acces la nimic — totul e criptat în Uniunea Europeană, conform normelor. Prelucrarea datelor este conform termenilor și condițiilor și politicii de prelucrare a datelor cu caracter personal. Dar asta a fost foarte important și pentru noi. Lucrăm spre a dezvolta o bază de date locală securizată, astfel încât să nu mai fie nici în Uniunea Europeană — să fie în România, bine securizată, fără riscul de a fi spartă.

Acum șapte ani părea ceva puțin conspiraționist când venea prietenul ăla și spunea că ne fură Facebook datele sau ne vede mesajele nu știu cine. Dar lumea noastră se mută din ce în ce mai mult în ecrane, chiar și a oamenilor care nu sunt tehnici — acolo ai banii, acolo ai poza cu buletinul, acolo ai poza cu pașaportul, datele biometrice etc. Foarte importantă e educația și în privința asta, pentru că vedem tot felul de cazuri și la cei mai în vârstă, care nu sunt tehnici. Chiar sunase pe cineva din familia mea un scammer care încerca să-i explice rudei mele să pună TeamViewer-ul pe calculatorul lui, că e de la Windows și are un update de oferit. Sau bătrâni care au pe card, în lumea fizică, o etichetă cu codul PIN. Le luăm în râs, dar vedem cazuri în care oamenii pur și simplu își pierd averea de-o viață, datele sau altele. Nu e de luat în râs și ar trebui oamenii să primească educație în privința asta.

Tu ai implementa o materie la școală despre utilizarea AI-ului, deja în 2026?

David: Da. Norocul este că, până la o implementare — pentru că știi că modificările în sistemul educațional durează destul de mult — sunt conferințe gratuite, webinare care discută despre cum poți folosi diverse instrumente. Singura problemă e interesul persoanelor pentru acest subiect și timpul pe care sunt dispuse să-l aloce. Pentru că, folosind AI-ul, totul e foarte simplu, toată informația e dintr-odată, nu trebuie să stai să cauți, nu trebuie să depui efort. Astfel, dacă nu depun efort pentru a-și îndeplini scopurile cu care îl folosesc, de ce ar depune efort să studieze pe subiectul ăsta: cum să-și securizeze datele, cum funcționează tot procesul? Și e adevărat că foarte mulți oameni folosesc ChatGPT-ul și încarcă poze personale, date personale acolo — lucruri care nu sunt deloc corecte.

Noi vorbim pe o latură principială. Dacă ne uităm la marile companii — Facebook, TikTok și așa mai departe — practic business-ul lor e de a-ți colecta datele și a le vinde. Că o fac într-o manieră reglementată — mulți nu citesc termenii și condițiile, politicile de confidențialitate; apeși și mergi mai departe. Și oricum, nici n-ai cum să le citești că sunt sute de pagini — nimeni nu stă să facă asta; mai e și efectul de turmă: toată lumea folosește, folosesc și eu. Deci, pe partea asta, cam ăsta e business-ul: colectare de date și vânzarea lor către comercianți ulterior.

Lucian: O platformă socială — eu când spun o platformă socială îmi imaginez să am un spațiu comun cu prietenii mei sau cu cercul extins, nu să văd reclame și să-mi ia datele personale. Asta e. Asta e părerea mea.

Și mi se pare că oamenii devin din ce în ce mai aparent atotștiutori. Mi se pare că tot sistemul în care trăim e făcut fără să ia în calcul apariția AI-ului, și asta a dat peste cap tot. Mi se pare că nu o să mai arate deloc viața noastră în 10 ani cum arăta când am prins-o noi, copii să zic. Cum vezi tu, de exemplu, viața în domeniul juridic în 20 de ani?

David: Sigur că da. E destul de greu de răspuns la această întrebare, pentru că predicțiile de acum 10-20 de ani despre cum arăta 2026 sunt oarecum eronate — cu siguranță nu sunt în concordanță cu realitatea. Inteligența artificială este un subiect important de discutat, cu o ascensiune foarte mare. Cu siguranță vom avea un viitor în care inteligența artificială va fi folosită într-o anumită măsură. E greu de prezis cum vor arăta uneltele — mult mai avansate, mult mai dezvoltate, care vor eficientiza munca. Eu cred că problema principală nu e cum vor evolua instrumentele, ci cum va evolua mintea umană cu aceste instrumente.

Lucian: Hm. Am auzit la o conferință o idee foarte interesantă — de a crea un fel de comitet internațional care să aprobe fiecare invenție. Pentru că vedem, de exemplu, cum Anthropic e în discuții avansate și colaborează cu Vaticanul în privința: am ajuns să inventăm un model care poate fi foarte periculos pentru omenire. Prima întrebare care îți vine în cap e: „De ce l-ați creat, până la urmă?" Dar e exact același principiu ca și cu cuțitul. Cel care l-a inventat, l-a inventat că a vrut să taie o bucată de pâine — sau cel mai probabil pentru un scop mai pașnic. Nimeni nu știa că poți să comiți o crimă cu un cuțit. Așa e și cu această dezvoltare. Cred că ar trebui, noi ca omenire, să avem grijă în privința asta — pentru că inclusiv de la invenția bombei atomice, lucrurile stau altfel, și cumva e o treabă super sensibilă.

Vreau să ne întoarcem în zilele noastre și aș vrea să-mi spui cum vezi tu, David, justiția din România, într-un singur cuvânt.

David: Pot să dezvolt? O văd dintr-un punct de vedere nu foarte documentat. Practic, sursele de informații pe care le am sunt media outlets-urile și discuțiile cu avocați, cu clienți, cu alți practicieni în drept. Mi se pare că stăm destul de bine comparativ cu alte țări la ceea ce înseamnă soluționarea cauzelor de rând, fie ele civile sau penale — chiar dacă timpul de soluționare este lung. Mi se pare că soluțiile sunt oarecum corecte. Însă există cazuri izolate, particulare, cu inculpați care au o anumită influență și care pot modifica cursul unui proces; există foarte multe modalități — vorba aia, „a ține dosarul la sertar." Astea cred că ar trebui să fie primele vizate. Să spunem că trece cineva pe roșu și face contestație și stăm un an să soluționăm această cauză, în timp ce există tot felul de personaje care fac acte mari de corupție, fură foarte mult și nu primesc ceea ce merită din punct de vedere legal.

Lucian: Aș vrea să lărgesc perspectiva și pe un plan european, într-o notă mai pozitivă. Îmi place să mă iau după vorba care spune că schimbarea pleacă mereu de la cel aflat în suferință. Și dacă ne uităm în contextul european, când vine vorba de justiție, nu mai trebuie să adaug eu nimic. Eu văd un scenariu pozitiv și un mediu de tehnologie combinată cu legal, efervescent în România — și văd o schimbare bună. Cum am spus, putem prinde oportunitatea AI-ului pentru a fi pionieri în eficientizarea justiției, având o problemă arzătoare în privința asta. Pentru că, pentru cineva care are deja un sistem cât de cât funcțional, nu e la fel de imperativ să ajungă la un sistem mai bun. Asta e părerea mea.

Lucian: Acesta a fost episodul al 10-lea din „Legea pe Șleau". Cred că ți-a plăcut. Trebuie să-l trimiți și prietenilor tăi, pentru că a acoperit multe arii și cred că a oferit o perspectivă puțin mai diferită decât cea a unui avocat deja în domeniu. David, te respect și îți mulțumesc. Ne mai vedeți împreună.