Nu există work-life balance — discuție cu av. Ionuț Adrian Mitiți

Ionuț Adrian Mitiți: vrei să fii mișto, nu ai timp. Pentru că tu nu ai cum să ai așteptări să conduci Porsche 911, dar tu lucrezi la fel de mult ca și omul care conduce Dacia.

Lucian: Imi doresc sa fii smecher, dar nu mai smecher decat mine. Stii? In momentul care ai devenit mai smecher decat mine, pun eu intrebari si deja am ascos din zona de confort. ala de 1-4 sau de 5-8 cand vede porsche 911 ce ai spus tu, geuri si costume scumpe si vacante prin Dubai si gagici faine, ii dai tu sa invete pentru bac, stii?

Ionuț Adrian Mitiți: daca Temu imi spune ca cumpar de 60 de lei si imi va da un cadou de 500 de lei, eu nu cred asta, pentru ca stiu ca ma va mai taxa, nu stiu cate ori sa mai cumpar, nu stiu cate produse ca sa imi dea respectivul beneficiu.

Lucian: s-au pacanelizat frate magazinele online. cand intrii sa-ti cumperi o pereche de papuci, incepi sa dai la o ruleta, si mai primesc o sapca sau o reducere la nu stiu ce produs.

Ionuț Adrian Mitiți: dupa vreo 2 ore își dă seama că îi lipsesc undeva la 90 și ceva 100.000 de lei de pe card

Lucian: Care e linia de care nu treci? Ai spus nu la bani multi? Binevenit la podcast-ul Legea pe Șleau. Sunt Lucian Popescu și eu pun întrebările pe care le pune tu avocațiilor pe care ii

Ionuț Adrian Mitiți: Sunt Chiarpropescu și eu cu întrebările de la e-connect cu facația de la

Lucian: nu se mai fură nimeni banii din buzunar pe stradă acum în zilele noastre, au opărut tot felul de schemuri pe internet, tot felul de site-uri fantomă care țeau banii de pe card, Există foarte mulți oameni care profită de naivitatea a oamenilor non-tehnici și se întâmplă foarte multe schemuri. Ce pot să le spui oamenilor despre asta?

Ionuț Adrian Mitiți: Am făcut o priveță pentru tine, că tăi trebuie să ducă în contact și te ducă foarte multe Ce poți să vă spun eu în sprianța mea? În primul rând ar trebui să încerc cu bine te-am găsit și toată nomenclatura care se spune și mă bucur că sunt aici. Dar nu am mai avut niște contexte, ne știm de ceva timp. E cumva o discuție foarte vârtânească și normală. Ca să trec direct în subiect legat de ceea ce se întâmplă în online... Și cum e viața noastră fără să ne dăm seama în ultimii zeci ani, au trecut mai mult în online decât în offline. Mie mi se pare că trăim mult mai multe online decât offline. Realist, vorbind șansele să interacționezi cu o nouă persoană în online, sunt cam de 80-90 de ori mai mari decât să interacționezi cu o persoană în offline. Acolo cunoști oameni, acolo se întâmplă tot. Pe de altă parte, ideea de scam-uri online ni se datorează faptului că nu înțelegem niște limite. Adică... Din păcate, neavând o educație, să zic așa, departe de online, credem de multe ori că tot ce zboară se mănâncă. Și acum la noi e cât de cât ok. Suntem millennials, gen zi, e foarte ok. Dar discutăm despre faptul că, spre pildă, orice persoană, de, a un exemplu, de vârsta de o atăre aflată în etate, cumva primește un smartphone de la o companie de telefonie. I da acces la internet 5G si incepe sa dea scroll pe net. Acum, unde apare problema, apare problema urmatoare. Eu de exemplu, daca imi spune Temu ca sa nu vorbesc numai neaparat de schemuri, sa vorbesc de chestii pe bune, ca avem aplicata de la Temu, daca Temu imi spune ca cumpar de 60 de lei si imi va da un cadou de 500 de lei, eu nu cred asta, pentru ca stiu ca ma va mai taxa, nu stiu cate ori sa mai cumpar, nu stiu cate produse ca sa imi dea respectivul beneficiu. anumite persoane care nu s-au născut cu tastatura în mâna stângă și pe un mouse în mâna dreaptă sau invers nu își dau seama de chestiunea asta. Nu au acest simț și cred că până a se ajunge la schemuri, primul pas sau prima greșeală care se face în online este stick de a crede că tot ce zboră se mănâncă în online. Nu funcționează chiar așa, Cred că cumva ar trebui să fii mult mai precauți, raportat la ceea ce accesăm în online. Acum, nu o să încurajez pe nimeni, dragilor, vă încurajez să citiți termeni și condițiile de pe fiecare site și cookie policy și privacy policy. Nu o să facă nimeni asta. Realist vorbim, nu o să facă nimeni asta și îți spun de ce, pentru că am scris terms și cookies și privacy policy la zeci de site-uri, dar juri că nu am citit niciodată. termen și condiții, mai puțin cele de la Apple, eram curios și în momentul în care mi-a făcut o research ca să văd cum să scriu. Dar în afară de asta, Eu n-am citit niciodată și eu înțeleg care sunt riscurile regăsite în respectivele documente. Apoi ce pretenții să am de la o persoană care nu înțelege care sunt riscurile, dacă eu care înțeleg care sunt riscurile nu le citesc. N-o să le citească nimeni. Eu zic că trebuie să fim cumva numai precauți și să nu intrăm pe orice site. Ar fi bine să nu intrăm pe toate site-urile posibile, să-ți menții niște site-uri relevante, să te ții pe ele, de exemplu să faci shopping online. Eu sincer nu aș cumpăra de pe un site a cărui link sună ceva de genul 429wxp.ro. Intră pe Emag, găsești tot ce vrei pe Emag, mai bine plătești 3 lei în plus. Părerea mea. Nu pot să am pretenția ca toată lumea să facă asta.

Lucian: Ce nu inteleg eu, e... Deci s-au pacanelizat frate magazinele online. Adica, sa fim sinceri, acum cand intrii sa-ti cumperi o pereche de papuci, incepi sa dai la o ruleta, prins 3 capsuni si mai primesc o sapca sau o reducere la nu stiu ce produs. E

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: crazy si aici cred ca se abuseaza super mult de... Psiicul omului. Cred că sunt psihologi care fac toate păcănelile astea pe magazine care oferă mici urăduri. Dar uite, ai ridicat-o la fileu că ai spus că ai scris super multe termeni și condiții și privacy, policies și cookies. Spune-ne niște chestii așa mai insideri, să zic așa, pe care nu le știu oamenii.

Ionuț Adrian Mitiți: Nu stiu ce vrei sa auzi de la mine, PuneSiguri. chestia foarte standardizata pe romaneste, in momentul in care iti scriu privacy policy, site-ul respectiv poate sa faca ce vrea cu datele tale. Scurt. Foarte scurt.

Lucian: Mm-hm. Mm-hm. Si... Am vazut ca apar tot felul de amens de astea nebune. Cred ca lensa a avut o amenda super mare. Infine, ele se indexeaza si dupa ce fel de afaceri si chestii de genul. Dar... Eu cred că ar trebui educat încă populația mult despre partea asta de cookies și popa pola care îl acceptă toată lumea când intre pe un site și nu știe ce e Când vine vorba despre schemuri, avut oare clienți în zona asta sau ai auzit povești în zona asta?

Ionuț Adrian Mitiți: De scam-uri am auzit de foarte multe. Acum la mine, in birou, cel putin exista doua scheme-uri online pe care le tratez, sa zic asa, ba, m-am dus mai departe cu ele pe instanta. In afara de astea doua, da, te fraierici cineva pe Facebook? Sorry. Dar astea doua sunt cumva interesante. Unul suna in felul urmator. Scanca a fost sunat de la, clientea mea a sunat de la hidroelectrica sau transgaz. Îmi scapă acum, am litigii cu amândouă nu mai știu, hidroelectrică sau transgaz, îți oferim un nou pachet de servicii prin care ți se face o oportunitate extraordinară, prătești 60 de bani pe kilowatt-oră. Din start, când am auzit această poveste, am spus că ești normal la cap. Cine crezi că îți vinde ceva de 3 ori sub prețul pieței? Realist vorbind, nu se întâmplă așa ceea. Da, am crezut că ok, vorbește la telefon cu persoana respectivă, primește un link, intră pe link, tot ok, semnează contractul electronic, adică o făcut așa cu mânuța, nu certificat digital, a mâzgălit acolo, tot ok, închide apelul. dupa vreo 2 ore își dă seama că îi lipsesc undeva la 90 și ceva 100.000 de lei de pe card Deci, schemuri mari! În momentul de față ne judecăm cu banca pentru că eu vreau să văd dacă s-au generat niște alerte de securitate și dacă banca ar fi trebuit să... Acolo a o chestie foarte dubioasă. A fost o fel de clickbait pus pe card. Deci 93-94 de tranzacții în 40 de minute. În cumea serios, tu ca bancă nu-ți dai seama de niște chestii, realist talking, adică din respectivele tranzacții... Nevar la 22 sau 23 de tranzactii mi-au fost restituite, dar restul de tranzactii nu. Eu ca banc, în momentul care dau drumul la banii respectiv, cam trebuie să știu unde merg și unde-i trimit. Asta vreau să aflu să mă recuperez banii. Bun, ăsta a fost schemul 1. Schemul 2. Marea antreprenor, nu stiu daca stii, in Romania cine nu-i specialist in fotbal, agricultura si politica, e mare antreprenor. Adica facem si noi niste pari, pe principiu cumparam de undeva mai ieftin, vindem mai scump. Bun, si gaseste ceva site, reclama de pe temul whatever, cumpera panuri fotovoltaice, de vreo 60.000 de euro, din China. Si plateste, ci dispare site-ul. Dar mai mai mai mai mai mai mai

Lucian: în România s-a întâmplat asta? Ai cunoști?

Ionuț Adrian Mitiți: Da, da, da, da, mai fac ceva. Tă unde? Adică... Eu nu am înțeles nimic. Nu am înțeles nimic. Acum am făcut o adresă la autoritatea română pentru Securitatea Cibernetică, Digitalizare, whatever. Trebuie să caut să țarăt. Foarte interesantă conversația cu oamenii respectiv, ca să văd cum să aflu. Cum găsesc un proprietar

Lucian: Deci, ia la trimis!

Ionuț Adrian Mitiți: al site-ului?

Lucian: A trimis 60.000 de euro într-o plată online, așa de pe un site.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, da, da, da. Bun, acum imi pare rau pentru vocabulara. Iti dai seama ca prima mea reactie a fost cat de idiotesti. Sorry, imi pare rau pentru vocabulara. Pe bune, cum sa faci asa ceva? Dar asta e genul de spețe. Stii cumva, noi am mai avut niște discuții la un moment dat despre ideea ca facultatea nu te învață nimic. Mi-e numai zis nimeni în facultate cum să găsesc proprietarul unui site. Dânchina. Deci, schemuri

Lucian: Mm-hm.

Ionuț Adrian Mitiți: peste schemuri. Dacă ar trebui să dăm așa, uite, hai ca să și fac o concluzie la topicul ăsta, să dăm o concluzie pentru oamenii care se uită la tine, se uită la noi, nu mai credeți tot ce se mănâncă. Unul la mână, doi la mână, nu te sună nimeni să-ți facă nu știu ce ofertă. Nici de la bancă, nici de la anaf. Anaf oricum nu te sună. La anaf poți să mergi la ei la sediu și nu te bagă nimeni în seamă. Dar, aminte, să te mai și sune și să-ți spună ei ce și cum să faci. Povești. Voi chiar credeți, raportam la faptul că SPV-ul anafului cade odată la două zile, voi chiar credeți că ei au capacitatea necesară să sune oamenii, să le facă oferte pe creanțe fiscale sau banca Transilvania. Adică banca Transilvania vrei să-mi spuneți mie că ei investesc în NEOBT și în roboții de AI, robo-cheturi, alea. cu care vorbesc și îți rezolvi toate problemele în cet. Vrei să-mi zici că Banca Transilvania investește sute de mii și poate milioane de euro în ceturi. Lalea și în același timp ține niște angajați care sună oamenii să le facă oferte? Nu. Nu e mai 2003 în care te suna pe scobar să-ți facă o ofertă la Digi. O trepu vremurile aia. Nu te mai sună nimeni. Deci... Eu nu mai cred. Când mă sună cineva am ofertă, nu îmi mulțumesc. Pa la revedere. Nu mă interesează. Asta e atitudinea. Respingere, răutate, pare rău că zic așa, nu vreau oferte. Faceți la cine vreți oferte, dacă vreți ceva însprimiteți pe mail.

Lucian: Vedeți, de asta l-am și chemat pe Iunus la podcast, o zice direct pe șleau, cred că se potrivește super bine titlul ăsta și avem multe de învățat de la el pentru că, cum am zis, e pragmatic și îmi place super mult treaba asta. Spune-ne puțin de clientii tăi, cu cine lucrezi, care e...

Ionuț Adrian Mitiți: Păi nu pot să zic...

Lucian: Nu, mă refer mai mult la... Tipul de clienți, specializările tale. Văd că lucrezi cu persoane juridice din ce mi-ai spus cu cazul ăsta cu panourile solare.

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: Și cum?

Ionuț Adrian Mitiți: Ce... Întreabă-mă punctual, nu o să spun care-s clienții mei. Ii mai găsești pe site, am mai făcut o felul de colaborări în parte de online, mai apăream, n-am mai puneau și printre meu I'm Legal pe lângă brandurile lor sau așa, dar nu... Nu trebuie să știi nimeni cine-s clienții mei. Până la urmă avem o obligație de confitențialitate, asta totul profesiei mă ține foarte strict cu privire la chestiunea asta și sincer să spun chiar dacă... Prin contractele pe care eu le semnesc cu clientii mei am dreptul exclusiv de a face orice marketing vreau cu brandurile lor. Sincer sa spun ca pe mine nu ma intereseaza. Adica, cine vrea sa lucreze cu mine ma gaseste, n-am de gand sa-mi flexez clientii pe undeva pe Instagram sau pe Facebook.

Lucian: Bine atunci, schimbam perspectiva. Vreau sa spun acum sa te intreb de lucruri care te enerveaza in relatie cu clientii tai. Cred ca la fel e un hot topic acum. Toată lumea are ceagibiti pe telefon și priveste informații și crede că ea tot știutor și se ia în gură când merge la avocat în cabinet că uite-mi ce mi-ai zis ceagibitiu, poate tu nu știi. Ce perspectivă ai în

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: privința asta?

Ionuț Adrian Mitiți: Deci uite, acum m-am mai dus cu gândul la un TikTok pe care l-am vazut cu colegul avocat Alexandru Lusnita. Nu stiu daca ai auzit de el, e un mega avocat din Cluj. Si vazusem niste TikTok-uri facute, niste cut-uri dintr-un podcast puse pe TikTok. In care asta spune ca el cand vine clientul cu CGPT si a uite trimite mesaj vocalul, taxeaza dublu. Mega tare chestia asta, sunt sincer ca ma candesc si o sa o fac, deci iti dau un exemplu. Ieri, ei trimite, asta e o discutie mega relevanta, am chat-ul de WhatsApp deschis in dreapta link-ului cu noi. Ii spun la un client, ne-am judecat cu recuperator de creanta, crug, B2 Capital, whatever, chestii din astea. Deci vorbind de persoana fizica, ii spun, doamna, intrebe un extract de cont, titularul contu' si așa ca sa vedeam apoi cheltile de judecata. îți citesc pe extras că sunt scrisă toate tranzacțiile mele. De ce trebuie să-i dau extras de cont? vadă ei ce plățe am făcut eu sau ce bani am primit. Asta mi se pare foarte ciudat. Sunt date confidențiale. Bă, oameni buni, realiz vorbim. Voi chiar credeți că croc care are N dosare pe instanță, stă să vadă că ți-ai cumpărat tu cremfus de la Lidl? Deci după aia ii explic, doamnă dați-mi unii bani și poa la revedere. Și îmi face... un vocal de 1 minut 30, în care îmi spune că mi-ai trimis ibanul mai sus și că ei nu i pare normal să dea un extraz de cont. Și am spus, ok, nu-mi dai extraz de cont, dă-mi un iban. Și după aia am face vocalul de 1 minut 30. Bă, frate, dar eu am față de autist? Deci realist vorbind. Da, mă înțeles din prima, nu trebuie să-mi spui, nu-ți place să-ți dai datele personale? Ok, cool, nu am ce să comentez. Deci asta mă enervează groas din cuvânt la mâna mesajele vocale. Eu n-am ce face numai să stau cu casca în ureche să ascult mesaje vocale, doi la mânăștea. Dar am mai vorbit cu cineva înainte și îmi întrebuie cu cine? Cu C-GPT? Păi da. Ce-ți spun? Pe măcar încearcă Clod. Că e cât de cât mai ok. Lasă-mă cu C-GPT-ul tău cu tot. Eu vă zic sincer, eu pe ăstea care își fac ei acțiuni cu Clod și cu C-GPT și la întradevăr, la persoane juridice nu prea găsești. Că la persoane juridice ori are un aponament premium la Clod, la G-PT, la whatever. Oare are ceva jurist angajat pe acolo și chiar dacă îți vine cu un draft de acțiune sau cu un draft de document, ai făcut cât de cât ok. Dar persoane fizice care mai vin pe la piro, am încercat cu felicitări, în primul rând te aprecesc că ți-ai dat seama că te depășește și că îl depășește și pe C-G-P-T că a ajuns aici. Pentru că din punctul meu de vedere, dacă omul ar fi avut așa de mult încredere în ChatGPT nu mai venea la mine. Deci nu mai venea la mine. ceea ce încă este o chestie ok, încă suntem în punctul în care lumea conștientizează că GPT-ul sau CLAUDE-ul sau AI-ul, pe general, pot înlocui un profesionist. Încă problema e alta. Boții astea de aia se fac în fiecare zi tot mai buni. Și cam încep să ne depășească. Partea bună pentru profesioniști este faptul lumea încă nu s-a prins, dar să cam prinde, încet. Și în momentul în care lumea se va prinde, eu zic că undeva la 40 % din clientele noastre o să se ducă naibii. Să-ți mărim de foame. Și atunci ce facem? Singura noastră variantă din punctul meu de vedere ca să preîntâmplinăm chestiunea asta este ca noi ca profesionisti să învățăm să lucrăm cu AI-ul atât de bine încât ceea ce obținem noi cu AI-ul să fie mult mai bun decât ceea ce obține clientul cu AI-ul. Povestea cu nu lucrez cu AI și nu eu sunt avocatul clasic și eu mă ocup personal de toate spețe, este o prostie. Deci, asta e o prostie. Ești demodat, îmi pare rău, știu că o să supăr niște colegi cu replica asta, dar ești demodat. Te depășește situația asta. Dacă mai ai 5 ani până la pense, ok, f*ck it. Dacă mai ai 7 ani până la pense, ok. Dacă mai ai 15 ani până la pense, tati... Not cool. Not cool. Aici, știi cum e și depinde asta, unul la mână luată perspectiva din partea avocatului, dar și dacă te duci pe cealaltă parte, na, tanti le nu ța de la țară care vrea să-i faci o acțiune îngrănițuire. Nu! Voi ști ideea și toate cele. Depinde ce gen de avocat vrei să fii. Dacă vrei să fii un avocat...

Lucian: In acelasi timp, uite aici, intervin putin...

Ionuț Adrian Mitiți: PORPURE!

Lucian: In acelasi timp, cum am zis, intervin putin aici... E exact ca la programatori acum 5 ani, cand taxaua programatorii, nu stiu, 5000 euro pe un website, si cand a aparut Cloud, nu cand... cand a aparut Ceasbit in acum 5 ani, si taxau foarte mult clientii. Asa si la avocati. Cumva mi se pare o problema de etica ca... Avocatii profită că unii oameni nu știu de AI și fac un task în 10 minute cu charge BT și taxează prea mult pentru acele 10 minute oamenii. Și aici intervine o chestie de etică în același timp. Și omul o să se răsculească la un moment dat și o să spună, băi, nu știu eu să fac ce ai făcut tu, dar știu de la alt avocat care folosește AI că ce ai făcut tu durează 10 minute. Care e faza acum, știi?

Ionuț Adrian Mitiți: Fiecare șeriscă meseria cum consideră. N-am ce să comentezi. Eu pot să-ți spun sincer și... afirmații pe care nu mă așteptam să fac un an jumate, dar în momentul de față nu am niciun client și niciun contract de asistență juridică. la care n-am muncit macar 5 minute cu ei ai. De dimineața până seara la mine clodul nu se închide. Aplicația de pe laptop, de pe calculator, cum vreți să ziceți, care nu se închide.

Lucian: de veni în nou desktop.

Ionuț Adrian Mitiți: Pe lock screen-ul de la telefon am ora și shortcut-ul pentru clod. Și ok, o să-mi spună cineva, da bravo, faci asta pentru că ești prea tubitox să fii clasic. Nu am nicio problemă cu treaba asta. A, poate-s prea prost.

Lucian: Poate sunt prea prost, dar am mai mult timp, aia sunt mai bine, fac miscare, merg in vacanta.

Ionuț Adrian Mitiți: Sincer, deci i-ați spun, uite, hai să îți dau un exemplu și hai să nu mergem în persoane juridice și chestii complicate, hai să mergem într-o chestie simplă, da? O chestie mega, mega simplă juridică. Am făcut acum vreo săptămână o treabă din asta. În pine cineva, un divorț prin acord cu autoritate părintească pentru copii. Mega simplu. Trebuie să desfacem căstoria, să reglementăm autoritatea părintească, program de vizitare, whatever. Eu am mai făcut încă 50 de dea alea. Am modele peste modele peste modele. Decât să mă pun eu să iau buletinul tanti, să-l scriu, să iau buletinul nenea, să-l scriu, să mă gândesc la program de vizitare, să le modifie. Nu mai bineva aștept încă 8-10 de minute ți-o dat-o că gata. Este o chestie strict de eficientizare, nu pentru că suntem dobitocii, numai problema e alta, fii atent. Asta am discutat cu oamenii pe care am mai tineri în birou. De exemplu, am o fată în birou, a terminat anul 4 acum, vrea să dea la barou și vrea să lucreze cu ei. Am spus, tu nu poți să lucrezi încă cu AI. Pentru că capacitatea de a lucra cu AI se dobândește apoi după ce ai învățat să lucrezi fără AI. De ce? AI-ul trebuie verificat. Dacă eu nu știu să fac treaba aia și fără Claude, n-am de unde să știu dacă Claude a făcut-o bine sau nu. De aia imi permit pentru ca stiu sa dar la chestii noi, stiu, sa dau un exemplu, am inregistrat si o marca la Vipo, la nivel global. Am intrebat un pic Clodu, dar mi-a fost frica sa ma duc pe mana lui, pentru ca in momentul care registrez o marca la nivel mundial, na, onorarele nu sunt chiar mici. Și eu sincer nu m-aș juca pe sumele alea, pentru că la genul ăla de onorare, dacă nu iese cum trebuie îți strici reputația total. Și ok, hai că facem noi research. Am făcut research, mi-am văzut de treabă, m-a ajutat un pic clodul, dar până la urmă tot eu am intrat pe site-uri, am citit, am văzut ce și cum. Pentru că nu am știut să fac aia. Data viitoare când o să o fac, ok, o să o fac o clod. Dar prima dată nu.

Lucian: Deci, pana la urma, e aceeasi teza. Conteaza cine e in spatele suforilor, sa zic asa, la ea e super simplu. Uite, ca spuneai treaba asta.

Ionuț Adrian Mitiți: Da. Da.

Lucian: Care e linia de care nu treci? Ai spus nu la bani multi?

Ionuț Adrian Mitiți: Ai spus nu te-am în acest moment? Principiul numărul 1. Principiul numărul 2. Eu nu garantez niciodată ceva 100 % că n-am de unde să știu ce se întâmplă. Poate nu știu, pică guvernul, să schimbă legea. O a fost de cât ori o zi nașpa. Habar n-am. N-am cu cine să negociez. Nu garantăm niciodată 100%. 3. Omul trebuie să știe de la început aproximativ care sunt costurile. Adică e un moment în care încep fie un litigiu, fie o... nu poți să te raportezi numărul a litigii, dar trebuie să știe că încât costă contractul, că încât va costa negocierea respectivă, că în ce sume îi vei percepe pe tranzacție. Omul la mine, când vine prima dată, să știe, îi fac o listă cât de cât la are și îi spun de la începutat, aici a plus minus 5-10 % aici te învârți, trebuie să știi că pe acolo te învârți, pentru că omul trebuie să-și facă un calcul de rentabilitate, să vada dacă se merită financiar să facă respectivul de mers sau nu se merită financiar să facă respectivul de mers. Astea sunt principiile de bază și principiul numărul 1 pe care l-am lăsat la final este mai bine clientul să zică Doamne ajută decât bată-l Dumnezeu. Și acolo se trage dinina tot. În momentul care trebuie să iau o decizie grea mă întreb. Ok, o să-mi zică cineva Doamne ajută, o să-mi zică cineva Bată-l Dumnezeu. Am o făică de divinitate foarte mare. Foarte mare. Adică eu sunt făr convins sau n-așa îi spunem karma. Bă, karma asta să cam încarc. La un moment dat sunt de-napoi. Si eu chiar n-as vrea sa o incarc foarte tare, pentru ca daca o incarc tare, mi-o iau inapoi, de aia incerc cumva sa avem niste limite ale eticii, ale moralitatii, cat de cat bine trasate. Tot timpul o fii incontractor cu cineva ca avocat. N-ai cum sa fii impaciuitor tot timpul, deci mereu o voi fi, dar in principal trebuie sa o dai la pace. Cel mai bine.

Lucian: Ai patit vreodata, de exemplu, sa-mi spui ca asta este directia cum ai spus tu, plus minus 50 % si din alte cauze externe sa se modifice treaba si cumva ba, mi-ai spus o treaba si s-a intamplat alta chiar daca n-a fost vina ta

Ionuț Adrian Mitiți: Nu. Nu. NICUDA!

Lucian: Si... Nici nu o sa se intample Daca se intampla, nu stiu, ma gandesc

Ionuț Adrian Mitiți: Stai, am bățit odată. Fii atent. Am făcut niște modificări de acte constitutive la un SRL și mă pușca fața. Am crezut că vor fi taxele de vreo 300 de lei și ori vreo 700 la Registrul Comerțului. Nu știu ce sumă. Eu am ieșit cu ea din buzunar. Deci, eu momentul în care am terminat dosarul, eu am dat dosarul la cliente. Toate chitanțele, facturile de la Registrul Comerțului erau făcute pe firma ei. Clar. Și în momentul care le-a băgat în contabilitate, aicea, bă, dar taxele astea sunt foarte mari. Deci, da, știu, le-am suportat eu. De-aia e 600 de lei diferență, 400 de lei, nu mai știu cât a fost diferența. Zic, ok, le-am suportat, aia e. Și-o veni femeia și mi-a dat diferența de bani. Și a spus, dar nu am nevoie. Eu v-am spus o chestie, pe-ala revedere, oricum îmi permiteam să pierd din onorare sumă respectivă. Nu eșeam într-o pierdere extraordinară. Dar din punctul meu de vedere, dacă eu îți garantez o chestie, ca atât costă. După aia se întâmplă ceva... sau nu știu, am avut...

Lucian: Merg pe pere de rata.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, am mai avut de exemplu... Uite, vezi, acum stau să le gândesc și mă aduc aminte de niște treaburi. Mi-a declinat o cauza de la UJDC, Nicolao Mare, la UJDC sectorului 5 București. O intervenit de plasări. Am sunat-o pe clientă, nu mă așteptam la asta. Îți spun sincer, nu mă așteptam și în zi de azi mi se pare o decizie foarte proastă, dar în fine, n-am mai atacat încheierea de... declinare de competență că până la urmă am rezolvat cauza și pe la revedere. Dar am sunat cliente, am spus exact ce și cum s-a întâmplat. Doamne, vă propun în felul următor. Vă propun. Ca să fie de obraz. Eu plătesc cazarea, tu îi plătiți drumul. Făr, femeia nu a avut nicio treabă, au fost fericite că s-a terminat toată povestea, au fost vorba de două deplasări. Deci nu am perceput deloc onorariului efectiv pe deplasarea respectivă, aia mi se părea absurdă, adică eu mi-am perceput onorariul pe ala repede, eram și mai la început, și raporta la cheltuielile efective de deplasare, am zis, hai să facem 50-50 ca să fim ca lumea. Ai fi surprins câți clienți m-a adus femeia aia? Deci ai fi surprins

Lucian: Mm-hm.

Ionuț Adrian Mitiți: cati clienti m-au dus femeia doar pentru ca e 50-50. Si pana la urma am platit cat 400 de lei pe cazare de 2 ore. 800 de lei.

Lucian: Asta conteaza super mult si e de fapt aici o lectie de... nu fii hapsand si... nu stiu... uneori mai fii om intre oameni ca s-ar putea sa se intoarca, cum ziceai si tu, de karma aia care se incarca. Ai zis de deplasari si de chestii de genul? Scuze.

Ionuț Adrian Mitiți: Hai să-ți zic eu o treabă asta cu hapsând și... Asta e aici o treabă cu domeniul lui, de la haic o dăm în spiciuri motivaționale. Știi melodia aia? Cu banii vin, banii pleacă, du-te iață-o, hai-ne iață-o, geacă. Oamenii astea care leargă toată ziua după facerea de profit, ajung la finalul zilei să fie nefericiți. Părerea mea e că trăziți de trezește în fiecare dimineață, hustle, everyday, work hard. O să iasă la un moment dată. Nu, voia oare cum să fac mai mulți bani. Nu frate, cum să fac să fiu mai bun. Întrebarea cum să fac mai mulți bani este cea mai proastă întrebare pentru antreprenor ever. Într-un trebuie să faci mai mulți bani. Trebuie să fii antreprenor bun, să-ți dezvolți business-ul.

Lucian: Toată lumea de acord. Aici e o plus unu și de la mine pe vorba asta. Care e diferența? Ai spus că ai avut deplasări la București? Mi-ai ridicat întrebarea asta. Avocat de provinție versus avocat de oraș mare.

Ionuț Adrian Mitiți: Foarte mare. Foarte mare. Primul rând, avocații de orașe mari nu primesc ouă și produse de casă. Deci, sorry guys, pentru noi este extraordinară.

Lucian: Asta e un avantaj sau dezavantaj?

Ionuț Adrian Mitiți: Bă, e avantaj. Adică mie chiar îmi plac să zic așa produsele făcute acasă. M-am și cum părat o ladă de naia frigorifică că deja nu mai am loc de tot felul de treabă. Nă, stai să-i

Lucian: De la...

Ionuț Adrian Mitiți: aduci la expertize, evalatore sau topocadastrală, la ogrănițuire. Te duci la tanti acasă. Tanti, clar că te trimite cu găina. Mă, Doamne ajută și nu trebuie să refuz niciodată. Știu că sunt așa, what the fuck. Adică faci mărci înregistrate la nivel Montial și după aia primești găini de la boabe. Da, frate. Și nu am refusat niciodată și spun de ce, pentru că oamenii aia îți-ă dau de-n suflet și dacă oamenii aia simt așa să facă, trebuie să îi apreciezi și să le mulțumești pentru ceea ce simt ei. E o diferență foarte mare.

Lucian: Deci ca și sfat pentru avocații tineri să investească și într-o luadă frigorifică când îl deschid cabinet.

Ionuț Adrian Mitiți: Evident, evident Si in masina 4x4 Ii diferenta foarte mare, eu iti spun sincer am mai avut niste oportunitati sa ma duc pe Bucuresti Am zboruri de Bucuresti cam sa zic o medie de 1 sigurat, poate 2, poate 3 pe luna dar o data pe luna aia e sigura Imi place Bucuresti Extraordinare de mult, sa ma duc dimineata si sa plec seara Atat Mai mult nu. Și spun de ce? Eu n-aș putea, de exemplu, să mă trezesc să vin dimineața să mă bag la birou la ora nouă să știu că eu fac due diligence pe singură chestie, secționați doar pe treaba aia, știu să fac doar treaba aia, dintr-un întreg lanț profic, o să mică verigă și ca mai... Nu-mi place genul ăla de viață, nu e activă. În schimb, avocatul de provincie niciodată nu să fie la fel de bun în speța respectivă ca avocatul. Deci eu fac 17.000 de chestii, tu faci 1 de 120.000 de ori par ani. Evident că ești mai bun decât mine, hai să fim realistii, să nu ne dăm noi filme și talente. Sunt mult mai buni decât noi. De exemplu, litigiul ăla cu tranzacțiile, de-a fost sunat de la Transgas Hidroelectrica și s-a făcut tranzacții, mă jude cu o bancă, clar că mă jude la București că se iubă în cei acolo, niște colegi din București. Eu nu am nicio reține să spun, mă mă tura pe jos fata aia cu mine. Deci, a, cred că o fi fost cu vreo 3-4 ani mai mare. Dar au mătura pe jos cu mine, hai să fim realești. Ea, legislație bancară, de-a înțelegeam nimic. Și eu am fost în principiu, hai, doamna președinte, acum suntem și noi din provințe, nu știm așa de multe, vreți să fiți un pic înțelegător, doamne, ajută-ți, mai faci o cruce. Numai pe de altă parte, mi-au și invocat niște excepții care nu aveau nicio treabă. Și avantajul meu a fost că eu nu știam efectiv ce vorbește ea, dar am înțeles că bătea câmpii. dar ca pregătire juridică pe spețele respective ceva a ieșit din comun. Eu sunt feric convins pe de altă parte că dacă o chem la mine, la judecătoria Gura-Honț, la Braconaj și alte asemenea, o să rămână din ce tracă se întâmplă aici. Dar eu nu aș face. Eu nu aș putea să fac București, nu aș putea să lucrez într-o corporație. Ok, să-mi construiesc societatea mea pe care o cortonez în care am... contact direct cu oamenii, da, bun, dar eu să mă duc să fiu o verigă într-o dita mai societate cu 70 de avocați, mulțumesc. Uite mine, nu mă regăsesc în tiparul respectiv. Nu condam pe nimeni care se regăsește în tiparul respectiv, că fiecare decide ce vrea să facă, că eu nu vreau, nu-mi place. Nat-cool, sunt foarte mari diferențele. Deci sunt foarte mari diferențele. La noi e mult mai dinamic. Toată avocatura de provințe este mult mai dinamică. Și așa, ai Bucureștiul care bate pe toată lumea și poate să-ți zică mie oricine orice, bă, hai numai să ne comparăm. Barouă, București, are 12.000 de membri, Barouă Arad are 380. Dar despre ce vorbim? Deci despre ce vorbim? Hai să fim realiste. Pe lângă București, mai ai vreo 3-4 barouă mari, Timișoara, Cluj, Iași și Constanța, am înțeles că e foarte interesantă povestea pe acolo, dar suntem barouă mici. Și o să vezi dacă ajungi să trăiești o săptămână, două săptămâne, văd de exemplu, am intrat în avocatura pe Barou Timiș, m-a transferat pe Barou Arad. Barou Timiș, de două ore, chiar trei mai mare decât Barou Arad. Foarte mare diferență. Foarte mare diferență și ca sistem judiciar între un oraș mare și un oraș mai micuț, generat. Da, depinde ce vrei să faci. Mie îmi place așa. Mai la țară.

Lucian: In acelasi timp, in acelasi timp asta ai descentralizat tehnologia si tu din Arad sau eu din Suceava avem acces la aceeasi tehnologie ca unul din Silicon Valley, nu din Bucuresti.

Ionuț Adrian Mitiți: Te văd în următoarea

Lucian: Si uite, chiar discutam inainte de faza asta cu Clodu si cu tot. Te as pune in top 1 % la... Ce mi-ai explicat tu ca foloseste Cloud-ul si AI-ul la workflow-ul tau, Chiar si din Bucuresti. Nu e o regula. Cum ma vad eu in corporatii, acolo deja devin numai specialist, numai ingineri as pune, decat avocatul asa mai intre pe in oras. Cum ai spus si tu, colega ta din Bucuresti, poate ea asta face de dimineata pana seara, ai seama ca e top pe

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: speta aia. In schimb... Asta ziceam, li se pune pe masa un tool si cumva poti fura workflow-uri si sa te inveti pe banii altora in corporatie, as spune ca primeesti, nu stiu, acces a tot felul de AI-uri si nebunii si training-uri dar afel trebuie sa fii interesat. In acelasi timp tu ca...

Ionuț Adrian Mitiți: De fiecare an, am o reță. De fiecare

Lucian: Avocata antreprenor, cumva trebuie sa tii balanta si sa faci research-ul singur, sa mai stai noaptea pe clot sa vezi poate face cateva skill-uri. Cum as putea imi banatati workflow-ul? Hai sa vad la partea de contabilitate cu clientii, cum as putea sa o leg cu partea profesionala ca sa fie un smooth road

Ionuț Adrian Mitiți: an, am găsit să o reță.

Lucian: si multe altele care nu le intampina unii si le intampina altii. Cum vezi... Deschiderea către tehnologie la fel, provințe versus... București. Pentru că...

Ionuț Adrian Mitiți: Uf.. Mai dat-o, te mai luat-o vorba..

Lucian: Ha ha ha!

Ionuț Adrian Mitiți: Băi, nici nu știu, nici nu știu ce să-ți spun, adică.. Din punctul meu de scopul meu este să fiu cu mai eficient posibil, pentru că n-am de gunț să stau la 65 de ani să fac divorțiuri, grănițuiri și... n-ai ma mai știe ce. Se deschide lumea la cap, se deschide încet. Eu n-am nici cea mai mică problemă asta, știi? Eu de exemplu am încercat să fac workshop-uri pe labarou despre marketing online. Acum toți v-ați trezit să faceți TikTok-uri, nu a felicitări. Hai că acum dacă chiar îți aici o să fiu răutat de dânare rost, fin, să se ia toți de mine pe TikTok. Pă fratele meu, deci nu mai există avocat care nu face TikTok, toți fac TikTok-uri, așa ceva, eu m-am plictisit. Păi eu vorbeam pe InstaStories și făceam riluri în 2019 și în 2020. Numai la modă. Voi faceți toți unașa cei aștiași chestii. Ai primit o amenda, iată ce poți face. Te-am spus, ce GPTU, ce te filmezi tu să-mi zici ce trebuie să fac. Boring as fuck. Deci mă plictisez poveștele astea de n-are lost. Hai să facem... știi de cine... uite, eu ți-o spun sincer, de cine îmi place pe TikTok. De colegul avocat George Molomane, un con de TikTok, nu mai fac reclamă gratis, o să-i trimit o proformă, să-mi dea niște gănosi dacă te fac reclama. Pă, mie de el îmi place. Caterinca vorbește despre principii, despre lifestyle, chestii mult mai de... Da, educație juridică. Bă, lăsați-mă cu educația voastră juridică. Deci acum mă simt ca Doana Budeanu, dar eu m-am plictisit mă de avocaț pe TikTok. Deci atât a intru și eu din când îmi gând pe TikTok că intru că îmi place. Mai merg la toaletă, mă mai prind cu bicicleta și trebuie să fac ceva în timpul ăsta. Uite pe TikTok că uite atât potuț și eu muritor. Eu nu am deep search sau cum nebezice la aplicația TikTok oamenilor de la Harvard și de ștepți. Frate, atât e capacitatea. Mi-am plăcut să mui pe TikTok. Îmi plăcut să mui la Tâmpeni și ghici ce? Eu când vreau să la și la biciclete, că asta îmi plac mie. Eu nu pot, că văd avocați pe TikTok și doctori care îmi recomandă să îmi pun fațete de întare. Eu sunt mulțumit cu dinții mei. Acum toată lumea care să uită la podcastul uită la dinții mei. Eu sunt foarte mulțumit cu dinții mei, cum de altfel sunt foarte mulțumit cu avocatul meu, că eu sincer îmi spun problemele mele personale nu mi le rezolv eu, că pun prea mult suflet. De asta cu marketing, tehnologia la avocați în momentul de față se limitează la hai să ne luăm un soft de I don't know what pe care oricum nu știm să-l folosim pentru că nu avem timp, chef și nerv să-l învățăm și hai să facem TikTok-uri. Păi ce-ai făcut atâi? Păi, despre asta e vorba? Adică tehnologia nu la asta mă ajută, lasă TikTok-ul. TikTok-ul e social media. Hai să discutăm despre alte trebur. Hai să vorbim despre... Uite, eu îți dau un exemplu. Din punctul meu de vedere, cea mai mică și și la astea de cerbani pentru marketing... Cea mai bună investiție de în ultimul an pe care am făcut-o pe lângă Claude,

Lucian: Mm-hm. Max.

Ionuț Adrian Mitiți: lângă el, a fost KSleep. Și spun de ce? Colegii mei din birou, am un coleg cu experiență în avocatură, ca încât am o experiență de viață, el era obișnuit cu agenda fizică. Să-ți scrii în agente. Eu de 2 ani nu mai am agenda fizică. Ai o prostie. Deci eu nu înțeleg de ce Dumnezeu să carniște hârtie după mine pe care le pierd tă timpul. Dar am agenda în telefon. Telefonul e tot timpul cu mine. Mi-a duce aminte, îmi dă reminder-e, modific. De ce tăt pix și hârtie? Pe de altă parte și de o motoveche scrimă un magustilou. Că așa îmi place. Mie scrim mai frumos, mai citeți. Dar eu nu înțeleg pentru ce să faci chestia asta și uite, am reușit să fac o investiție și l-am scăpat pe colegul care 30 de ani de avocatură, om la 55 de ani, a reușit să scape de agendări. Și investiția se cheamă casely. Uite, aia e tehnologie ca lumea și îi spun de ce? Că nu mai stau eu să intru pe portal. Ce să fac eu pe portal? Stau eu să văd cât își dă update-ă, refresh, refresh, refresh, refresh. Care e investiție minoră. Haideți să fim realiște, aplicația e mega ieftină. Nu face o gălăgie de chestii, sunt de acord cu treaba asta, că nu face prea multe chestii. Dar pentru banii aia, știi, e fix ce trebuie pentru a începe în tehnologie. Deci, din punctul meu de vedere, relația avocatului cu tehnologia, acolo trebuie să meargă. Nu la TikTok, nu la Instagram sau să ne postăm pe LinkedIn. Pă, lăsați-mă în pace, mă, suntem în România, mai dați-mi pace cu LinkedIn-ul și și aștia de vârsta mea. 2 luni și o speranță în avocatură și noi vrem să ne facem PhD pe LinkedIn și omai gata ce interesant suntem ați fi un pic mai asumați mai lăsați-mă cu poveștile astea că mă plictizește deja. Deci pe mine efectiv mă plictizește și diferența de tehnologie între București și Arață de exemplu e imensă. Păi hai să luăm așa un soft mișto de AI pleacă de la 100 și ceva de euro pe lună. Nu, poate

Lucian: Mm-hm, pe toate.

Ionuț Adrian Mitiți: pentru mulți avocați de în provințe 100 de euro pe lună. Pe lună spuneați să vorbesc corect gramatical că nu? Să uită capitala la podcast. Poate pentru un avocat, mai ales pentru un avocat începător de provinție, gen stagiar, eu vă garantesc o stă de euro pe lună pentru un stagiar de provinție, e mai mult de 10 % din salariul pe care le-am mână. E mai mult. Mult mai mult. Na, pentru o societate din București ce înseamnă o stă de euro pe lună? Nici măcar banii de hârtie igienică. Clar că Bucureștiul își permite altceva. Este evident că își permite altceva. aici vine shiftul. În momentul în care ești în provințe, la început nu ți-le permiti. După aia începi să crești pe scara avocaturii și ajung să ți-le permiti. Și atunci tu trebuie să faci switch-ul sau să nu faci switch-ul. Pentru că tu până ajuns să-ți permiti să investești în AI-uri și în... Nu știu... soluții informatice și marketing și în toate cele, tu ai făcut treaba până în punctul respectiv într-un anumit fel. Și aici vine punctul în care faci switch. Ori mergi în continuare tot așa că zici, dacă am făcut-o până acum așa de ce nu merge și de acum manainte, ori înțelegi că trebuie să te digitalizezi că altfel o să mori de foame și te duci în altă parte. Asta e logica.

Lucian: Uite, mai bine decat cursuri pentru marketing din partea avocaților ar fi interesante și cursuri pentru antreprenoriat, pentru cei care îți deschid cabinet individual pentru că trebuie să înțelegi în business că uneori bă, plătesc subscripții asta și asta și asta ca să le combin și să-mi ajute workflow și să mai mulți bani. Nu e o subscripție ca o investiție la o pereche de papuci sau abonament la sală.

Ionuț Adrian Mitiți: Bă, eu spun sincer, pentru 1000 de euro le dau eu cursuri despre cum să îți dublezi afacerea cu cabinet de avocaturi în termen de un an. Este o sumă modică

Lucian: Da, vreți.

Ionuț Adrian Mitiți: de multumă de vedere. M-am gândit să fac asta. Dar că ce nu înțeleg majoritatea oamenilor? care sunt pe aici. Și eu asta mă încerc să spun, eu mă bugur, deci eu mă bugur foarte tare că am reușit să înregistrăm și noi o discuție, că noi am mai avut discuțile astea, numai că eu nu prea mai fost păla podcast-uri, că m-am cam tăiat de la astea, mă complictisește și prefer eu să stau să-mi văd de dreabă. Deci ce nu înțelege majoritatea lumei, mai spus treaba asta. Avocatura este singura dintre profesiile juridice în care, tu, pe lângă că trebuie să fii un profesionist al dreptului, trebuie să fii antreprenor. Adică, pe românește, tate, dacă vrei să faci bani, faci bani, dacă nu vrei să faci bani, nu faci bani. Este foarte simplu. Cine spune că se moare de foame din avocatură... înseamnă că face ceva cum nu trebuie, înseamnă că nu încerca destul, înseamnă că vrea echilibru în viață. Asta e o prostie cu echilibru. Deci, cine încurajează și sper că se uită tineri la noi, tineri avocați și tineri în anul 4 de facultate care vor să facă avocatură, cine vrea echilibru în viață, să se angajeze la profi la casă. Nu există echilibru. Cel puțin până la 40 de ani în avocatură nu există echilibru. Dacă vrei să faci ceva relevant în viața nu există echilibru. N-ai timp. Dacă vrei să fii mișto, nu ai timp. Pentru că tu nu ai cum să ai așteptări să conduci Porsche 911, dar tu lucrezi la fel de mult ca și omul care conduce Dacia. Deci, este imposibil și nici nu trebuie să fii genial. Deci nici macar nu trebuie să fie genial. Oamenii care au făcut o anumită chestie sau antreprenorii care au fost de succes nu sunt toți geniali, doar că îl înțeles că trebuie să lucreze mai mult decât alții. Păi eu dacă de exemplu n-am afoaie și un pix, N-am aici să fac un calcul matematic. Dar de exemplu omul simplu lucrează 8 ore pe zi. Că atât da lucrează omul simplu, 8 ore pe zi. Eu lucrez 12 ore pe zi. Păi ghici ce? La o săptămână am mai câștigat încă 2 zile. Dar nu trebuie să fiu genial, doar lucrez mai mult și evident că ajung... Unde el ajunge în patru luni, eu ajung în trei luni. Unde el ajunge într-un an, eu ajung în nouă luni jumate zece. Nici măcar nu trebuie să fie.

Lucian: Dupa anul ala... Dupa anul ala o sa auzi... A avut un roc... Ba, cine l-a bagat acolo?

Ionuț Adrian Mitiți: Evident, că în momentul în care tu lucrezi tare ca n-ai bat întreabă toți, bă, dar... Las-o mai ușor, de ce lucrezi așa de mult, că o să te distruși? Da, frate, te distrugești, scărund pe laterale, pierd părma, mă îngășa, mă doare spatele, mă dor picioarele... Da, ok, n-ai, ce să fac? Asta este. Și după ce...

Lucian: E o vorbă...

Ionuț Adrian Mitiți: Stai numai să spun, și după ce... Deci asta e prima dată, îți spun toți că vai ce mult lucrezi și trebuie să faci o pauză și după ce ai dat lovitura... Au avut noroc...

Lucian: Da, da, e un principiu. Imi doresc sa fii smecher, dar nu mai smecher decat mine. Stii? In momentul care ai devenit mai smecher decat mine, pun eu intrebari si deja am ascos din zona de confort. Aici e vorba ca cei din jurul tau vor sa fii exact ca ei. Daca nu esti ca ei, deja esti diferit si apare hate-ul. Asta de care vorbim tot ziua.

Ionuț Adrian Mitiți: te întrebi o chestie, dacă tot suntem la put ca să-ți-o și întorc să-ți pun și eu o întrebare, când crezi tu că ești mecare? Când îți dai seama că ești mecare? Cum îți dai seama?

Lucian: Băi, aici e subiectiv. Eu aș spune că în momentul în care încep să comentez numele de tine... ...și să vorbească despre tine.

Ionuț Adrian Mitiți: Bă, exact la fel am spus și eu. În momentul în care ai haterii, ești mecher. Dar de fapt atunci ești doar de succes. Și recent am înțeles faptul că ești mecher, dintr-un singur motiv, că mă uit în o glinde și îți mulțumit.

Lucian: Mm-hm.

Ionuț Adrian Mitiți: Oamenii care comenteaz daca ai hater, inseamna ca doar ai succes si exista invidie. Dashmaker in adevaratul sens al cuvantului este in momentul in care, pe langa ca esti de succes, esti si multumit de tine. Pentru ca nu stiu despre ce ai vazut tu, dar am vazut foarte multi oameni de succes nefericiti. Or din punctul meu de vedere, degeaba alergi dupa succes daca nu ai cand sa te bucuri de el sau daca nu multumesc in fiecare zi unde esti. E ok. Deci e foarte ok să mergi să vrei tot timpul mai mult, dar părerea mea e că dacă dintr-o oră 40 de minute vrei mai mult, iați și 20 de minute să fi mulțumit unde ești și

Lucian: Gratitude!

Ionuț Adrian Mitiți: cât de bine ai ajuns. Și eu am zile în care îți spun sincer suntepuiza, de exemplu cum îi astăzi, final de săptămână, nu mai am chef ni să mi-au...

Lucian: Te mai deranjaj si eu cu podcast-ul.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, nu, bine, ok, asta e o chestie relaxantă, dar nu mai am chef să... Stau la patru acelea cravată și să lucrez. Dar în același timp, cât... Uneori când am niște etape din astea de epuizare, tot timpul meu ca să evit burn-out-ul, grijă la burn-out că la te arde de tot și ajunge de nou neom, ca să evit burn-out-ul de fiecare dată când mă simt extenuat, îmi spun în continuare cât îți demulțumit că am reușit să lucrez ceea ce mi-am dorit ani de zile să lucrez. Am ajuns în punctul în care fac ceea ce vreau. tras ani de zile ca să fiu avocat. Acum m-a sunt. Am tras după aia ani de zile ca să cresc clientele. Acum am clientele. Deci tot timpul mergi mai departe, dar nu uita de unde ai plecat și fi și recunoscător pentru ce ai reușit să...

Lucian: Da, Aici e o linie super fina pentru ca practic se polarizeaza. De aici, daca te lucrezi, zici da, n-ai cum sa fii fericit sau cum e treaba asta cu omul cu bani nu e fericit si ala far bani e fericit. Nu e asa, poti sa le ai pe amandoua sau poti sa le ai pe niciuna dar cea mai important e sa... fi recunoscator cred, si sa ai momente pe parcursul zilei, saptamanii, lunii in care te poti deconecta, cel putin temporar si sa realizezi ce ai facut si sa te conectezi putin la prezent. Asa, by default, si la rera in tii, sa zic asa, esti mereu cu gandul la viitor. Ce faci astia, ce faci maine, cu cine trebuie sa te intalnesti, etc.

Ionuț Adrian Mitiți: Exact.

Lucian: Chiestii de genul care te ajuta, uite, eu de exemplu am pe birou mai mereu, e vorba de un metanier. Exista alte metode care sa te lasa sa peteresc timp cu tine putin de lungul zilei. Afel. Tine mult de... Om. Până la urmă, orice profesie ai avea trebuie să fii și om. Ziceai de scările avocaturii și mi-a rămas asta în cap. Care sunt scările astea ale avocaturii? Că am mai tot auzit vorba asta?

Ionuț Adrian Mitiți: Fericire, agonie, chin pensie...

Lucian: Cam asta e, fericire, agonie, chin...

Ionuț Adrian Mitiți: Grumezi, mă, e bine, te grumezi. Nu pot să-ți le definezi, că pot să spun care scări le pună în anul patru de experiență profesională. Stai, aici patru ani mi-am bifat. Când am intrat... Apropo, ieri chiar am intrat după ce am plătit niște corte, am intrat să văd estimativ că totul s-a împensit.

Lucian: Mai credezi in prensie?

Ionuț Adrian Mitiți: Da, evident. Cum să nu cred în pensie? Ești neput la cap? Eu atât dau să nu-mi dea nimic înapoi? Adică n-ai să fii vraliști. Bă, uite, invitați spre abogatură. Știi de ce e fain, abogatura? Că noi avem sistemul nostru privat de pensie. Deci, nu... Nu suntem la

Lucian: Da, să iubim.

Ionuț Adrian Mitiți: sistemul public și auz cu sistemul public... Hai să zic o treabă. Sistemul public de pensie niciodată nu o să funcționeze. Și o să se ducă în cap. Deci, cine spune mie altceva, eu cred că în 20 de ani o să ne... Împrumutăm de pe la... FMI și de pe la Unii Unii Europeane și de unde vrei, tu că noi nu o să mai avem bani. Fraților, forța de munc activă a României devine din ce în ce mai mică și va ajunge că oamenii care trebuie să fie întreținuți prin pensie sunt mult mai mulți decât cei care lucraze efectiv. Ca să o dau super simplu. Trecăm peste faptul că ajutoarele sociale la noi sunt o ciumă extra grădă. Da, na, mersi PSD. Care eu fost membru PSD, da, mersi PSD. Hai să dăm în continuare și nu dau în politică ajutoare sociale. Deci eu nu mai vreau să văd așa ceva. Deci dacă nu ești handicapat și nu ai niște probleme grave, eu nu mai vreau să văd ajutoare sociale și eu sunt socialist de fel. De aia eu nu cred că societatea se stânga maxim ca mentalitate. De aia eu nu cred că societatea trebuie să întreține pe toată lumea. Societatea trebuie să-ți dea o oportunitatea de a munci. Egalitatea de șanse.

Lucian: Aici putem să ne uităm super ușor peste ucean și chiar vedeam niște părere de astea că... Bă, ce nebuni sunt ăștia, au public transportation free în statele nordice. Genii văd...

Ionuț Adrian Mitiți: Va da si un arat din un leu.

Lucian: De exemplu, văd soluția asta de public transportation free ca o soluție comunistă-socialistă, capitalist din America. Gen, what the fuck, trebuie să plătești pentru orice sau chestii de genul. Cred că sunt avantaje și dezavantaje. Cel puțin mi-îmi place ca cetățean

Ionuț Adrian Mitiți: La revedere, baiet!

Lucian: european, așa să zic, că totuși nu e chiar tot pe bani, să zic așa, știi? Adică acolo, dacă n-ai lucrat o lună, a doua lună ieși pe carton în fața blocului, știi? La noi cumva e mai... Să zicem așa, pretenească treaba și totuși contează cât de cât și omul în privința asta.

Ionuț Adrian Mitiți: Păi și spun de ce, hai să luăm așa, câți milionari vezi pe TikTok în America și câți vezi în Europa? În Europa care-ți milionare-s old money, adică-ți la 3-4 generație. Și spun de ce? Pentru că sistemul american încurajează hustlerii. La noi se încurajează mai mult normalitatea, echilibru. Fuck that shit! Deci, scuze de vocabular, dar eu m-am sâturat de povestea asta cu echilibru. Mie de exemplu toată lumea spune că trebuie am echilibru în viață, serios. Serios, de unde-si până unde? Pe echilibru o să am când nu sunt 45 de ani. Dar nici nu am decât să mă trezesc la 65 de ani să lucru ca câinele până la 65 de ani să mă troznească toate cirozele și toate bolile posibile până la 65 de ani că am lucrat ca când ca să am o pensie de 600 de euro.

Lucian: Da, este echilibrat.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, de aia esti echilibrat. Vai, ce-mi place mie echilibru ala si dupa aia sa ma duc la hotelul ala al avocatilor de la Techirgyol sa stau in un mall. Ba, nu stiu cum sa va zic, de eu la 60 de ani mi-as doriti ma duc prin Cannes pe undeva, prin Punta Cannes, prin Seychelles. Adica, acum ma duc si eu pe unde pot. Da, la 60 de ani, n-am mai mai mai bine, daca o mai pot sa ma educ, probabil o sa fiu varzi atunci. sa revin la scariile avocaturii, eu nu cred ca exista niste scari ale avocaturii, pentru ca nu exista un drum pre-definit. Adica avocatura, stii cum e? Eu nu vreau sa vad ca si ma identific ca fiind avocat, ma identific ca fiind om care merge in fiecare zi la munca si isi doreste sa aibă o viata faina. Nu cred ca exista niste scari ale avocaturii, cum de altfel nu cred ca ar trebui sa existe niste... Etape predefinite ale vieții. Există niște etape predefinite, gen te naști, termini liceu, poate termini facultatea, poate te căstorești, poate faci copil, dar e sigur că mori. Există niște scări. La fel și în avocatură. Poate intri, că aici începe de în prima cu poate, după aia poate o să ajung să lucrezi într-un cabinet individual. Poate o să ajung să face altceva. Eu, de exemplu, nu mă gândesc că o să stau toată viața în avocatură. Păi mine nu mă frapează că mă ați avocat așa și ce? Și ce dacă s-a avocat? Că n-am înțeles. Există și tine, mă, mă, s-a avocat, ce tare! Ok, este o profesie foarte respectabilă, este o chestiune extraordinară, mă bucură foarte mult că fac parte din corpul ăsta profesional și mă mândresc cu această chestiune. Am muncit foarte tare să ajung aici, dar hai să fim realiști. Nu se învârte toată viața mea în jurul profesiei de avocat. Pălândă avocat mai ies și biciclist, mai ies și bătător la tobe, cum zic eu, mai ies și zugrav

Lucian: Prieten!

Ionuț Adrian Mitiți: dândcă merg. Da, deci hai să facem și alte chestii. Nu o să ne raportăm număr la asta. Scări nu există. Nu cred că există niște chestii predefinite. Părerea mea e că începi și dai tatii tare. Și vezi unde ajunge. Incep si-mi dai tare. Cat de tare poti tu, pana simti ca o iei razna. Si cand simti ca ai luat o razna, o sa spună cineva ca tu nu o sa simti.

Lucian: În același timp cred că... Lui se înoculează puțin așa în cap prin timpul facultății studențelor la drept. Ok, și eu am aceeași părere. E profesie respectabilă, e o să fie și tot o să fie. Profesia asta stă la bazăle societății, stă la bază de democrației. Dar... mi se pare așa o... există în România avocați și non-avocați, știi? Asta ziceam. Am avut contact cu multi oameni care, s-o zic pe ce le iau in cap ca sunt avocati si care, cine

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: vorbeste, e superaroganta sau aroganta.

Ionuț Adrian Mitiți: Și eu, de exemplu, văd la clienții mei și foarte mulți mă aleg strict pentru această chestiune, că eu sunt foarte cum se cheamă și podcastul tău pe șleau. Am mulți colegi la care intre clienții în birou și încep să le explice prin noțiuni juridice și terminologii complexe. Tate oamenii astea nu percep niște treaburi. trebuie să spun că da, tătăt, să rezolvi problema te costă tătăt. Pentru că avocatorul este un problem solver. Păi nu-l interesează ce teorie juridice fac eu și cum o rezolvă. Păi nu-l interesează că e rezolvă problema și cea ce au. Dacă pot rezolva și cât mă costă. Și cât durează. Deci astea sunt trebările. Te-ai zis, și limbajul ăsta super complicat. Păi nu te înțelegi, eu am de gând să vorbesc cu cineva care să uită la mine ca la mașini chinezești, știi? Nu cred în ideea asta. Am avut-o și eu. Am avut-o și eu, da? Am o trecută.

Lucian: De ce? Pentru că așa o văd eu În trecut, informația juridică era inaccesibilă Doar cei din domeniul juridic aveau acces la o anumită carte, coduri etc. Eu cred că în avocatură, vinde sau până acum, vindea foarte mult imaginea, știi? Iar discutăm de esclas, trabuc, costum, ceasuri etc. Acum, într-o eră mai

Ionuț Adrian Mitiți: Din pe câte tam.

Lucian: digitală, mai... Friendly, asa sa zic, parca... Nu mai e chiar Dumnezeu, avocatul ala, cu custom smaker si... Masina faina.

Ionuț Adrian Mitiți: Mie mi-am spus, uite, mai dau un inside, in prima saptamana de avocatura m-am dus la birou. Bomba! Costum,

Lucian: Stum!

Ionuț Adrian Mitiți: batistuta, cravat, puimei. Aveau aste pantofi cu ceva toc din ala de lemn. ce fain sonau, te duceai pe mare, ceva, dar sonau betoni. Ma vede dimineata mai, a zis eu, ce papuci, a, vezi, nu-i uite, stagiar, a da, multumim. 21 km am facut, cred ca pe jos in ziua respectiva. Nu mai stiu exact, oricum in jurul a 20 de km. Ata m-o plimbat, m-o trimis la post in stanga in dreapta, am ajuns acasa, eram numai besis, numai sanger. Ziua urmatoare, m-am dus in plogea de a si camase, ceva domnitia la avocata, unde e outfitul? Dic, dar am inteles niste chestii si m-o zis atunci apoiutul. 1. mâna outfitul să gâștigă, 2. La mâna tu trebuie să înțelegi că tânăr avocat fiind alergi foarte mulți, 3. La mâna nu uitac chestiunea asta, zic eu ce? Foarte mulți trebuie să compenseze o lipsă de ceva prin outfit. Nu zic o lipsă de ce, nu mă refer la mărim și alte asemenea, dar... Eu dacă sunt sigur pe mine și știu că fac treaba bine, n-am nevoie de nu știu ce costum. De exemplu, unii clienți de meu ori fă șocați când ori văzut ce scot ca și contracte și redactări juridice și eu îți spun sincer, eu am aici, am în cameră, în birou, în cameră unde lucrez eu și în birou unde primesc clienții. Pentru că dacă intră cineva în birou meu unde lucrez eu, o se sperie. E mai mult birou de IT-ist decat birou de avucat. N-am mobilă din aia pe vechi, mă plictisește. Am acasă birou din ala dacă trebuie să plumez pe cineva cu mobilă veche împuțită care are o miros din ala de, zici că e, parfum de cosciug. Deci, eu n-am genul ăla de... Nu-mi place. La mine e cu lumini, cu monitori, cu mătaustaturi, cu măuzuri, cu alte asemenea. pentru cliente nu e confortabil să vadă așa ceva. Am o cameră separată, nu cred în poveștea noastră, am șlap la birou, dacă voi aveți impresia că eu în fiecare zi vin și stau 12 ore pe zi în cravată și în pantof, vă înșeleați-o mai mult, am șlap la birou și sunt foarte mândru de asta că sunt crocs. Hai să fim un pic confortabil, pentru că altfel, dacă eu nu îmi creez confortul meu psihic, n-am cum să fiu productiv. Și atunci decât să fiu my god, ce șmecheri, asta, eu mănânc la birou. Nu-mi trebuie fiecare zi sa ma duc eu la nu stiu ce restaurante figurante. Prefers sa-mi comand de la restaurante la biro, pentru ca pierd timp. Ma duc pana la restaurant, caut in parcare, vin inapoi pana ma duce comandul si eu am pierdut o ora si ceva din zi. 5 ore pe saptamana, in doua saptamane am pierdut o zi lucratoare.

Lucian: Exact, mai spunem despre asta, ca toata lumea si imagineaza, avocatul de succes, story-urile de pe Instagram. Diminata la cafeluta la un restaurant scump, dupa aia un snap din masina dintr-un S-class in trafic, dupa aia la mias la alt restaurant si seara de la birou, niste story-uri. Asa e sau cum e?

Ionuț Adrian Mitiți: Da, nu e deloc așa. Și la mine, dacă intri pe Instagram, o să mă vezi numai pe nordul lui și pe figur și talente și toate cele și prin concedii interesante. Dar acolo nu vezi că... Nu m-am filmat când am adormit la volant de la oboseală și am ieșit în decor, ca să îți dau ultima veste și așa. Nu m-am filmat când aveam trei ore dormite și v-am dat Red Bull peste cap. Că aia nu le filmează nimeni, asta e pe mentalitatea, știi, dacă mănânci greveți și pireu cu salată de vinete într-o zi, ce, posteți greveții sau pireu cu salată de vinete? La că posteți greveți, na. Deci nu e cafeluțe dimineață, la mine cafea, uite, eu de exemplu și cu cafea, eu beau cafea acasă sau la birou. Mai ies din când în când la o cafea. Dar nu-mi place să mă duc dimineața la cafea și spun de ce? Pierd foarte mult timp. Deci pierd mult timp. Și mi se pare că na, merg pe principiu, only live once, nu am atâta timp de pierdut. Deci dacă iesi la cafele și la mâncare, eu în două săptămâni pierd două zile lucrătoare. Două zile lucrătoare calculat la cât taxezi pe o oră, sunt o grămadă de bani pe care pierzi. Și nu mă relaxez la cafele sau la mâncare, că nu e relaxare. Eu mă relaxez când merg cu bicicleta, când mă duc pe deal, când nu e nici măcar relaxare. Să zici că te deconectezi, că tu nu reușești să te deconectezi în timpul ăla. Și atunci efectiv îi pierde repede.

Lucian: In jumat de ora nu ma fugi pana restaurant, trebuie sa ma mananci repede ca ai meeting in 30 de minute si chestii de genul, n-are

Ionuț Adrian Mitiți: Exact.

Lucian: niciun farme, nu te poti deconecta total. Asta vream sa scot in

Ionuț Adrian Mitiți: Exact.

Lucian: evidenta ca incepe lumea sa se prinda, dar totusi cred ca inca mai e mult de munca, ba, media is totally fake. Asta e parerea mea. Uite, chiar acum o

Ionuț Adrian Mitiți: Voi este!

Lucian: sa se interzica si la minori. social media, noi am prins-o si ca minori, mi se pare ca e esențial enorm sa nu mai dam social media la copiii sub 16 ani sau cat o sa fie legea, ala de 1-4 sau de 5-8 cand vede porsche 911 ce ai spus tu, geuri si costume scumpe si vacante prin Dubai si gagici faine, ii dai tu sa invete pentru bac, stii?

Ionuț Adrian Mitiți: Ai să spun o treabă. Deci, din punctul meu de vedere, social media este cea mai rea chestie care a fost întâmplat în ultimii 10 ani. Ne-o distruz complet ca societate, ne-o distruz complet ca oameni, nu mai știm să colaborăm unii cu alții, nu mai știm să vorbim unii cu alții. Bă, pe bune, hai să o dăm pe șleau, că suntem la legea pe șleau. Ce e mai simplu? Să meri într-un club, să te bagi în seamă cu una, s-o bați pe umor și să te bagi în seamă cu ea sau să-i react la story pe Instagram? Pumpt. Și după al momentul care chiar trebuie să vorbești cu una, te cași pe tine, că nu știi ce să zici. Ti cași pe tine, cum zice Lucica Florent. Deci, unul la bună. Doi la bună. Asta cu falsele standarde. Mă, oameni buni! Deci hai sa fim realistii oamenii nu sunt chiar asa de plastic, eu nu mai cred in... Toata lumea este si in Romania cu atat mai mult vad, fac diferenta intre Romania, Austria, ca zor, mi-a stat in Austria, eu ma duc foarte mult prin Austria. Ba, toata lumea zici ca e de plastic, toti aveti facete, toti aveti face lifting, toti esteti perfecti. Ba, dar cine v-a lascut ma, eu nu inteleg. Toti traim niste lifestyle-uri din astea extraordinare, nu mai mananca nimeni pateu. Ba, eu mananc inca nu, inca imi place. Dar nu mai mananca nimeni pateu. Nu mai merge nimeni la schil la Straja, exemplu, sau... suntem frate la Poiana. Deci, tot suntem la Poiana. Ba, voi stiti nebuni la cap? Ba, voi stiti nebuni la cap? Si vezi plin de septare si din astea parcate in fata la blocuri de garsoniere? Ba, oameni buni. Hai sa ne tarzim un pic la realitate, ca nu e chiar asa. Si sti care e proaia, ca eu constantizez niste treburi, tu pricepi niste chestii. Da, fata aia de 17 ani care o vede pe aia de 22... cu silicone, cu buze, cu aia, ca ei se pare normal. La noi s-au normalizat foarte mult interventiile estetice. Medicale estetice, cum vrei tu sa le spui. Eu stiu ca n-are nicio treaba cu legia pe slau. De aia, as pune niste acorduri acolo, te doare mintea. Deci, le as reglementa in ultimul hal. Eu m-am satura, ba nu mai gasesti o fata fara buze. Deci, pe bune, asa ceva e si din comun. Mie imi plac oameni naturali.

Lucian: Și la băieți sunt în același timp, dacă mergi pe stradă, același taper și aceleași haine,

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: fațetele la fel. Stereotipurile sunt și la bărbați și la femei, totășa e...

Ionuț Adrian Mitiți: Si e si fake ceea ce se promoveaza. Se promoveaza de exemplu ca e sanatos sa ai corpul acela de bodybuilder. Nu e deloc sanatos. Sanatos e sa iesi in natura, sa te primi cu bicicleta, sa urci un deal, sa alergi un pic, sa noti intr-un lac. Asta sanatos. Hai sa cautam sanatatea mentala, nu sa cautam in continuare povestea de sa ne primim la audatiu si sa ne primim pruvulul pe Instagram. Asta e o prostie.

Lucian: Da, exact. Uite, cum spui tu de fete cu buzele si cu silicoanele si ce mai fac ele, asa si la baieti, se pun in pericol, se pun in pericol,

Ionuț Adrian Mitiți: Vine și de băieți ca să nu fiu sexist. Și băieții și fetere ca să nu fiu...

Lucian: il vad pe, nu stiu, Andrei Deiu, care e profesionist la treaba asta si arata catundul ap, si caut si el niste injectii pe un fake market, sa se pompeze si el. E la fel, acelasi risc.

Ionuț Adrian Mitiți: Da.

Lucian: Chiar... E o problemă super mare social media-ul și la fel și în apucatură. fake, expectation, la fel în orice domeniu. Nu știu, doctor, în medicină la fel.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, si... si... si s-au strica foarte tare, Lucian, s-au strica foarte mare standardele. Deci asta nu mai are nicio treaba cu legea, dar uite, sa dau un exemplu. Am fost pe centru prin Arad, la un moment dat cum pretendeam eu cu masinile, nu oprez niste din aia, car spotter sau cum le zice. De-ati fac poze la masina. Eu chiar asta, doream

Lucian: Da. Car spotări.

Ionuț Adrian Mitiți: sa-mi faca mie poze la masina. Si... Cunoștința cu care am fost era cu o mașină mai interesantă și îl întreabă pușteul ăsta de 17 ani, 16 ani ce făcea poze. Dar cât te-o costa mașina? Și zice tovarul șumel pe 60.000. An, numai. Bă, pe bune? Pă, bune? Adică, n-am vrea să fiu ni serăntoc, ni și cu talente. De eu nu știu de când a ajuns o mașină de 60 de mii să fie anuma. Deci, bă, eu rămân pe-rplești. Deci, ni se pare normal să conduce.

Lucian: Da, da, da, adica... Acum ca sa... Ca sa multumesc timp copilul de asta mic, cum ai spus tu, de card spotter de stia... Nu stiu, daca i-aduci un Lambo, menjory, ar trebui sa vina aici. Sa-i placa.

Ionuț Adrian Mitiți: Da, da. Deci... Mă, și nu-i ok, mă, trebuie să fim un pic mai frică de Dumnezeu, mai mudești, dar fii atent ce spun. Acuma, știi de ce s-o ajunse aici? Pentru că consumatorismul la cote alarmante. Știi că nu m-ai fost consumatorismul la cote alarmante. În 2007-2008. Și după aia ne-a bobuit o criză de n-am înțeles nimic. Se construiesc case în dragi și ne-mi spune mie că tău, dacă românii n-au bani, că voi sunteți normali la cap în România să-mi furt la bani și să-ți strică la bani de nu înțelegeți nimic. Nu e normal ce se întâmplă, unul la mână, doi la mână. Noi avem impresia că e normal să conduci mașină nouă și să ai casă să-ți faci casă. Băi, fraților, e mai mult decât normal. Noi avem impresia că e normal să mergem fiecare an în concediu de 5-6 mii de euro. Nu e normal. Asta e lux deja. Normal este să îți permiti să trăiești, să îți ții copii în școală, să mergi până la Neptun sau la Olymp, va iarna să mergi până pe Transalpina, dacă e, să ai o, nu vreau să zic ce margă de mașină ca să nu se simtă nimeni jignită, o mașină decentă, nu merțane și BMW-uri și dâna asta. Deci, prea mult consumatorism. Avem impresia că avem nevoie de mult mai multe chestii decât avem nevoie. Consumăm în continuu pentru că suntem niște oameni nefericiți, maxim nefericiți, și pentru că suntem nefericiți încercăm să consumăm cât mai mult ca să ne găsim fericirea. Dar eu vă zic atâta, știu că ajuns mai mult podcast motivațional decât podcast juridic, dar nu are nicio relevă. Astea chestii foarte relevante pentru oameni la început de drumul la locatură. Deci, chestii foarte relevante. Nu are nici o treabă cât de bani faci ca avocat sau cât deștia avocat dacă tu nu ești fericit cu tine. De-aia ți-am spus că ești mecare adevărat când te uiți în oglinde. Poți să fii pe avocatul avocat, și atât timp cât ești nefericit. Ce rost are? Și asta ți-o spun pentru că văd generațiile de dinaintea mea în avocatură și văd generațiile de după mine. Eu zic că ideal ar fi în avocatură să ne căutăm mai mult fericite, să ne căutăm mai mult pe noi. Nu să ne căutăm numai succesul profesional, pentru că toată lumea își caută succes profesional și persoanele de sex feminin și persoanele de sex masculin în avocatură caută non-stop succes profesional. Am fost educați și trainuiți din facultate că suntem niște working machines și trebuie să rupem tot. Și uita, așa te trezești la 35 de ani singur, cuc, numai ai prieteni, că ghici ce? Când iei ești autobai de lucru Nu ți-ai făcut familie că ghici ce Când fata de care ți-a plăcut, ați vrut să iei și ți n-ai putut că ai avut de făcut nu știu ce contract Famila ți-i s-o dus Că poate mamitatei s-o dus, frațurilor n-ai Sau frațurilor n-ai legătură cu ei pentru că ghici ce Când drăbuia să te vezi cu ei, ai ceva de făcut Și de aia devii mega plin de tine ca avocați Pentru că este efectiv tot ce ți rămâne, profesia Și eu asta încerc să mă feresc. Eu de asta încerc să mă feresc maxim. Eu vreau să am familie, vreau să am prietenii, vreau să fiu ok. Nu să mă identific cu profeziu. Eu sunt omul, nu scrie pe mine niciunde, nu am niciun tatuaj să scrie că sunt avocat. Nu mă prezint ca avocat în niciodată sănătate. Deci eu nu zic de la ceau, eu sunt avocat. Nu zic, nu, eu nu zic ceau, un cântat, poala revedere. Deci, pe mine mă plictisește povestea asta groasă. De că sunt eu arrogant și talentat, ok, asta a fost mult de dinainte să fiu javucat. Adică pe mine așa măc cu mama. Asta e greșea la ei, nu-i greșea la un EBR-ului că m-o admins. Scusă-l pentru toate.

Lucian: nimic de adăugat. Ăsta a fost un nou episod din Legea pe Șleau cu domnul Ionuț Adrian Miețiții. Sunt sigur că ați avut ce auzi lucruri noi și ce

Ionuț Adrian Mitiți: Vă mulțumesc

Lucian: învăța. Respect!