Lecții din Dosare Celebre

Cosmin Bulea: Există multe situații în care judecătorul nu ascultă. N-are timp, n-are răbdare, mai are 60 de cauze care așteaptă în nu te ascultă persoana din față, practic ești legat la mâini și la picioare și cred că asta e cel mai frustrant lucru pentru o persoană acuzată. Să nu îi fie ascultată poziția. înregistrarea au fost realmente șocantă pentru mine. Și înregistrarea au rămas tocmai pentru că el a avut asupra lui două telefone și I-a fost ridicat doar unul dintre telefone la declarații. Mi-am chemat toți colegii din birou, inclusiv pe cei care au multi, multi ani de experienta si care au vazut tot ce se putea vedea si stăteam neutam unul la altul si ne venea sa credem. Știu că există o anumită orientare în spații public, nu știu de unde provine, care cumva propovăduiește ideea că prescripția nu ar trebui să existe, că orice în afara de ce decide procurorul, e o prostie. că avocatul nu are absolut niciun rol numai să apere infractor și să îi mâncă de bani și că practic tot procesul penal nu ar trebui să

Lucian: Procuror, judecător, avocat, fiecare om, până la urmă, e doar o meserie pentru el, are viața lui, e un job și atât?

Cosmin Bulea: Era o listă de ședințe care se întindea de undeva de la o metru jumate de pe perete până jos pe pământ. Și mi-a fost strigată cauza la 6 jumate seara. în spatele meu, mai fiind, nu știu, vreo 10-15 cauze. Atât clientul, atât avocatul trebuie să fie sincer. eu le spun clientilor mei, cu mine ca la preot, în ideea că dacă eu nu cunosc toate datele unei anumite probleme, o să-mi fie foarte greu să pot să-i fac o apărare efectivă. Pe de altă parte, avocatul trebuie să fie sincer cu clientul, în ideea de a nu îi vinde iluia. Eu vreau să fiu pentru clientul meu, avocatul pe care mi-l aș dori eu, dacă aș fi în situația lui.

Lucian: Bine venit la podcast-ul Legea pe Șleau. Sunt Lucian Popescu și de peste 2 ani implic tehnologia în domeniul Astăzi avem un invitat domnul avocat Cosmim Bulea, de la Casa de Avocatură Chiriță și Asociație din Cluj, penalist și nu unul oarecare. Îmi amintesc că ai scris undeva că justiția nu e despre orgolii, ci despre limite, iar azi cineva le-a reamintit autorităților. Cosmin, cum e să lupti în dosare grele precum cele în care ești tu implicat?

Cosmin Bulea: Da. Salutare în primul rând ție și urmăritorilor. Greu, extrem de greu. Dar cumva nu cred că complexitatea dosarului dă greutate. Sunt convins că toți avocații au dificultăți inclusiv în dosare ușoare sau percepute ca fiind ușoare. Pentru că realitatea e că Eu pe birou am Vreo 20 de mape, 30-50 habar n-am câte am în care am practic destinul unui om sau mai multora prin fiecare mapă. Și atunci este la fel de dificil din perspectiva respectivului om, inclusiv un dosar simplu, pentru că, repet, noi cumva avem în minte viața unui om. tot timpul când facem o apărare, ne raportăm la libertatea lui, la viața lui și e la fel de importantă și într-un dosar complex și într-un dosar ușor. Într-adevăr, în dosarele complexe apar tot felul de discuții, în general, de natură juridică, în general și de presiune publică, poate, dacă astfel de dosare sunt făcute, cunoscute de către presă sau chiar de către structurile de parchet prin acele comunicate de presă. și apar cumva dificultăți extra care fac mai dificilă câteodată misiunea avocatului, dar câteodată și mai frumoasă. Pentru că trebuie să gestionezi și această chestiune de imagine, de aparență, de prejudecată, pentru că realitatea este că cel puțin la stadiul în care se află societatea românească la acest moment De la momentul la care o persoană dobândește calitatea de suspect sau inculpat, în ochii opiniei publice este deja vinovată de faptele care-i sunt imputate. Nu mai vorbim în situații în care se dispune măsuri preventiv, unde deja, mai ales dacă sunt cunoscute publicului, percep ce foarte clar că omul respectiv e vinovat.

Lucian: Tot al de acord si ca sa le oferim mai mult context oamenilor, spună-ne puțin și despre zona în care activez. Cum am spus în research-ul pe care l-am făcut eu în aceasta discuție, am văzut cum am spus nume foarte grele, gen, poate împachetate doar de presa, dar... Cosmin a avut implicatii ca si avocat, bineinteles, in dosare precum cele cu Nordis sau cu nume grele, cum am spus cu adjunctul IPG Cluj si primarul din Iasi, multe altele. Asta vreau sa spunem oamenilor, Cosmin, cum in ce esti mai exact specializat ca si avocat.

Cosmin Bulea: Sunt specializat în drept penal și implicit procedură penală. Pot să zic că pasiunea mea principală e chiar procedura penală. În general lucrăm în dosare unde sunt anchetate fapte de corupție, bazină fiscală, infracțiun de serviciu, cumva zona white collar. Într-adevăr avem și dosare din alte sfere ale dreptului penal. În principal Lucrăm în dosare destul de variate, cu câteva excepții pe care nu vrem să ne le asumăm mai mult din... ...tropul...concepție personală, oarecum. Nu acceptăm anumite dosare vizând infracțiuni privind libertatea sexuală sau viață sexuală sau genul ăsta de infracțiuni. Incercăm... Repet, nu din... de perspectivă profesională, ci mai degrabă din truna personală. În rest, activitatea noastră este extrem de variată. Avem inclusiv cauze CEDO, am avut inclusiv cauze la

**Mm-hm.

Cosmin Bulea:** Urmărire, penală, instanță, rapoarte în fața unor instanțe din străinătate care voiau să afle opinia unui specialist în drepenul asta, procedură penală pe anumite chestiuni

Lucian: Nu inteleg perfect. Cum am spus, mi se pare, zona aceasta de white color si de dosare grele, nume grele, oameni care apar toata ziua la stiri, apare acea problema a asocierii cu clientii tai pana la urma si chiar vazut sa-i ma postare zilele trecute. auzim mereu avocatul lui Vlad Pascu, avocatul lui Dani Mocanu, avocatul criminalului XYZ, mereu avocatul cu o conotație negativă, cu clientul negativ, dar nu auzim niciodată, nu știu, avocatul copilului abuzat de părinte sau avocatul mamei care intră în divorț, abar nu am cumva partea mai pozitivă a lucrurilor. Când intri într-o încăpere, mă gândesc că se lasă așa puțină liniște după clienții pe care i-ai ajutat.

Cosmin Bulea: Sincer, nu am perceput asta niciodata, nici nu vreau sa intample asta. Adica eu vreau sa fiu exact cum sunt sau cum am fost pana acum, nu neaparat ma intereseaza aceasta percepția oamenilor. Eu, cum ți-am zis, eu îmi fac la fel de bine treaba și într-un dosar unde sunt implicate anumite nume, și într-un dosar în care e necunoscut total pentru public. Pentru că, până la urmă, asta e menirea profesiei de avocat. Noi avem destine, cumva, mână. Sau oamenii și încredințează destinul în mâinile noastre. Și atunci, din punctul meu de vedere, e total egal dacă suntem într-un dosar cu miză sau nu. Spuneai de identificarea cu clientul, asta cred că e principala problemă a avocatului penalist, la nivel de percepție, pentru că, într-adevăr, sunt două prejudecăți în ceea ce privește avocații penaliști. Pe de o parte sunt mereu identificați cu clienții și asta nu neapărat la nivel de titulatură, de atribuire avocatului, de exemplu, cum spuneai și tu, avocatului X sau avocatului Y, ci efectiv oamenii au impresia că apărăm infractori. Mereu mă lovez de această discuție care de multe ori ajunge și într-o zonă filozofică încercând să le explic... Cumva cred că ar trebui să o luăm imbres. Cred că percepția asta pleacă exact din ce spuneam anterior referitor la înțelegerea greșită a etapelor procesuale. Și acum, într-adevăr, nu pot să am pretenția de la un necunoscător al dreptului să înțeleagă exact cum funcționează procesul penal. Aici cred e sarcina noastră a organelor judeceare. și chiar a presei, într-o anumită măsură, să-i informeze corect. Am avut ani de-a lungul extrem de multe dosare celebre, care se lăsau cu arestări în prezența presei, cu oameni în cătușe, băgați în dubă, scoți din dubă, așa și pe dincolă. Astfel de situații cumva au încetăținit percepția că, de la cel moment, omul e vinovat. și tot ce se întâmplă ulterior e mai mult formal pentru că noi știm ca să vărșit infracțiunea. Din același motiv, o soluție de achitare sau o soluție de restituire a cauzei la procuror în cursul camerei preliminare e percepută din perspectiva dosarelor prezentate public ca fiind o greșală, o intervenția cuiva de undeva pentru acel dosar. Lopul care e total faz. Și vine tot din această percepție greșită. Oamenii sunt vinovați de la momentul la care procurorul decide din birou că ancheta merge mai departe. Și de asta ne lovim constant. Și o să cred că ne va mai lua foarte mult timp, mă refer ca societate, să depășim această preconcepție și această idee greșită.

**Mm-hmm. Care...

Cosmin Bulea:** un om e vinovat din punctul care se dispune o masură preventivă.

Lucian: Vreau să intrăm mai adânc puțin în subiectul ăsta, pentru că mi se pare chiar destul de arzătoare problema. Cum ai spus și tu, oamenii, mare majoritate, încă nu fac diferența între o măsură preventivă și o condamnare și de aici e vorba de... Noaptea minții, până la urmă, Iar procedura penală, mi se pare un univers întreg și cât stau cu domnii avocați de vorbă, atât mi se pare că dezvoltă o pasiune pentru asta, puțin. Cum am zis... Cazuri de genul în care prima impresie a fost pusă pe masă, s-au dat toate artigolele impresă cu cătușele la mâini pentru cineva cunoscut, a intrat, a ieșit din dubă, deja Marea Masă și a făcut ideea că e vinovat. Apoi, uneori pentru unii oameni, e o luptă de ani de zile, chiar și 10 ani în care ei practic se chinuie să dovedească că nu sunt vinovați și ajungem la momentul în care Bine, in prima si in prima rand oamenii aia, daca nu sunt vinovati, nu ar trebui sa isi pasaasca nicio pedeapsa, dar in doua rand, dupa 10 ani, sa fim sincer acum, imaginea publica s-a format, nu mai conteaza din punct de vedere social cine are dreptate si cine nu. Asa o vad eu, cel putin, ca sa fiu mai concret, cum am spus si cred ca de cand am discutat din primele dati, am vazut... Acela caz al tău în care practic ai demonstrat în fața instanței că flagrantul a fost înscenat și chiar mi se pare ceva wow. Pot să ne detalez mai multe despre cazul acela.

Cosmin Bulea: Da, sigur. O să încep cumva cu prima parte a întrebării. Problema în principal în aceste dosare nu mă refer la cel cumtre pe care le-ai indicat și la cele publice care au o anumită rezonanță din un anumit motiv sau altul. Problema într-adevăr e etichetarea. Practic omul pe tot parcursul procesului PENAS, câteodată chiar și ulterior, până și în ipoteza în care se dispune o soluție favorabilă, o soluție de achitare, omul e etichetat în ochii societății și social el va fi perceput de către oameni ca fiind un infractor. Asta e realitatea și una extrem de tristă, pentru că într-adevăr există în situații în care oameni nevinovați au fost emisi în judecată. Și nu vreau să o spun cumva aruncând vina în curtea procurorului. Adică procurorul, până la urmă, are misiunea de a cerceta, a determina dacă există sau nu o faptă cu relevanță penală și în măsura în care, prin probele administrate de către ele, își formează convingerea că există măcar la nivel... Nivelul subiectiv există o faptă cu relevanță penală, el o trimite în judecat Și cumva e firesc să nu fie trimis în judecată doar dosarele unde e 100 % în tot ansamblu probatoriu și rezultă foarte clar fapt Mai sunt și unele zone extrem de gri Care cumva sunt supuse interpretării și unde fiecare actor al procesului penal își Formează oconvingere și o prezintă mai departe Acum trecând la situația flagrantului Povestia lui este destul de interesant, o să iau chiar cu începutul A venit la mine la birou la un moment dat, un copil pe la 18-19 ani Mi-a prezentat cumva starea de fapt Și unul din primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că, de fapt, el n-a primit banii care cumva făceau obiectul flagrantului. Era vorba despre o întâlnire pe care trebuia să o aibă cu altă persoană. Cel puțin la nivel scriptic, sau raportat la acte, policiștii au intervenit, au găsit asupra lui banii primiți de la acea persoană, s-a făcut proces verbal și de acolo angheta și-a urmat cursul fiezi. respectivul băiat mi-a spus că n-a primit banii și că i-au fost introduși cu forța în buzunari de către polițiști inclusiv că ar fi fost lovit de către aceștia și că acolo a fost de fapt un abus. Acum cât o vorbeam de preconcepții avocatul și-s convins că toți colegii avocați rezonează cumva cu ideea asta o să audă și aude constant Cuvântul abuz aude foarte des... Nu știu... Mi-am fost băgat zbanii în buzunar, nu-i adevărat, e o minciună. Am fost plovit, n-am fost lăsat să dau declarație, mi-am fost forțat să semnez o declarație.

**Scuze

Cosmin Bulea:** Da, realitatea e că de multe ori tindem să nu-i cred. Au auzit atât de des până la ce moment au vizit să-mi atât de des chestiunile astea încât, da, îți vine greu să crezi că în toate cazurile se întâmplă așa sau în toate cazurile pe care le auze se întâmplă așa, mai mult decât atât știu oameni din domeniul procuror-polițiști, îmi vine greu să cred că astfel de practic se mai întâmplă. Nu necă a fost o perioadă în care s-a întâmplat în felul ăsta și mai mult decât atât, într-adevăr, la un anumit tip de cauze. Tot vorbeam de cauze puternic, impact public, unde au fost vânate efectiv anumite persoane, dar astfel de lucruri s-au întâmplat și nu ar putea zice că nu se mai întâmplă în prezent. Adică o să mai fie tot timpul Un policist care încearcă să obțină o declarație și-i forțează un pic not, un procuror care... La fel, da, cumva ce îmi spunea respectivul băiat, depășa orice sferă de apreciere pe care puteam să o am. Era cumva... Spuneți sincer, nu l-am crezut. El mi-a spus... Da, nu am putut să-l cred. Cumva mi se părea mult prea mult.

Lucian: Da, asta e prima impresie.

Cosmin Bulea: Mi se părea că de ce ar face... Ok, dacă era un dosar cu miză, dacă era, nu știu, o țintă, poate aș fi crezut că cineva aș fi riscat cumva cariera să facă o măgărie de genul ăsta, dar aici nu înțelegeam de ce, pentru că dosarul realmente nu avea vreo miză concretă, nu erau persoane publice, suma de bani era mică, și nu l-am crezut. El mi-a spus, în momentul ăla, am o registrare. Dar mi-e extrem de frică să o fac publică. I-am cerut înregistrarea, registrarea, mi-am pus câteva secunde din ea din care n-am înțeles absolut nimic. Și cumva mi-au fundamentat ideea că nu există niciun înregistrare. I-am spus... Naa... I-am spus sincer ce am crezut la momentul respectiv. Și îl am trimis... să mi-aducă niște acte din dosar, să mi-aducă copia dosarului și să se întoarcă ulterior să discutăm. A venit cu copia dosarului și am observat câteva chestii care mi-au ridicat semne de întrebare. Am observat cât de mult timp a petrecut în secția de poliție, timp... pe care cumva nu puteam să-mi îl justific. Adică nu înțelegeam de ce e consămnată declarația început în cuora respectivă, deși el a ajunsese deja conform actelor de vreo 5 ore la poliție. Nu înțelegeam de ce el, repet, un copil până la urmă, la primul contact cu legea penală a refuzat expres orice contact cu vreun avocat în declarație. Era însușită chestiunea asta. N-am înțeles de ce sunt anumite Semne de întrebare raportat la conținutul declarațiilor pentru că el la interval de 3 ore a dat 2 declarații sau 3 cred că 2 totuși, absolut identice Prima, conseminată în vreo oră și ceva, a doua, cea prin care... cea obligatorie în cazul procedurii de reținere era cuvânt cu cuvânt identică cu prima De data asta era dată în fața unui avocat din oficiul Cumva aici nu ar putea să refuze că obligatoriu conform regii Și deși era identică la nivel de conținut, era consimnat în 10 minute Ceea ce mi-a lăsat impresia că de fapt avocatul respectiv nu auzit absolut nimic din ceea ce era consimnat acolo, pur și simplu să dacă o pipezi la prima declarație

Lucian: Mm-hm. Copii, pe ce?

Cosmin Bulea: Mai găsisem acolo declarația unui martor care fustese cu el la momentul respectiv. Martorul, asta am uitat să menționez toate declarațiile, confirmau cuvânt cu cuvânt acuzatia. Erau practic... ele au și fost rechizitori ulterior. Efectiv au fost preluate covintele de acolo puse într-un rechizitoriu și gata acuzatia.

**Putem...

Cosmin Bulea:** Revenind la declarația respectivului moartor, principalul semn de întrebare a fost o mențiune de la sfârșitul declarației, în care el înaintea la dosarul cauzei niște înregistrări video pe care le-a realizat și nu înțelegeam de ce acele înregistrări video nu se regăsesc la dosar. Adică ar trebui să fie proba centrală a acuzării sau una din probele importantele acuzării, cu toate astea ele nu erau nici la dosar. Având aceste semne de întrebare, l-am întrebat cum vrea să procedăm. La acel moment, dosarul era în urmările penală, el dobândiste calitatea de îngulbat. El am convins că urmează o trimită de înjudecată. Și aici citez cu toată răspunderea, mi-e frică să folosesc înregistraria. Unul din polițiști mi-a spus că dacă fac ceva, o să iasă rău. Pentru el. Pentru clientul meu. N-am putut să porțez să depun în registrare. Până la urmă, tot timpul cu toți clienții le prezint toate variantele posibile. Și fiind destinul fiecărui în joc, las să aleagă varianta care cumva corespunde crezul lui de la momentul respectiv. E tot ce pot să fac și asta pot să fac orice avocat. te prezinte avantajele si dezavantajele fiecarei variante posibile. Avand in vedere aceasta pozitia lui, am lasat-o asa. El spera, sincer, ca nu va fi trimit sa ne judecata cumva, gandindu-se ca organele de urmaire, prena la vor compensa aceasta conduita buziva. Evident, n-a fost asa, fost dispusa trimiterea in judecata si in primul moment in care a primit rechisitoriu, L-am chemat la birou și am spus, ok, de aici te decizi. Dacă nu o să vrei să folosești în registrare respectivă, lucrurile o să fie complicate. Dacă vrei să folosești, atunci acum e momentul. O fost prima dată când am auzit și în registrare aia și o fost cumva șocant pentru mine. Aia că eu nu credeam că e real. Auzisem de extrem de multe situații. Am discutat de-a lungul scurtei și intensei mele cariere cu foarte mulți speciali, avocați, procurori, persoane acuzate, poste persoane acuzate, audisem tot felul de legende sau lucruri care s-au întâmplat prin unitate de parcheri, prin secții de poliție. N-au auzit niciodată o înregistrare. Adică lucrurile astea nu se înregistrează.

**Nu.

Cosmin Bulea:** De aici poate și împrejura că e extrem de greu să creezi într-o asoail de variantă. Și înregistrarea au fost realmente șocantă pentru mine. Și înregistrarea au rămas tocmai pentru că el a avut asupra lui două telefone și la prim... I-a fost ridicat doar unul dintre telefone la declarații.

**Mm-hm.

Cosmin Bulea:** Telefonul pe care il utiliza sa aiba discutii cu persoana avatamata din dosar. Asa am reusit sa salvam aceasta registrare care putea sa dispara. Mi-am chemat toți colegii din birou, inclusiv pe cei care au multi, multi ani de experienta si care au vazut tot ce se putea vedea si stăteam neutam unul la altul si ne venea sa credem. intr-un dosar care nu era... Nu anunța nimic într-un dosar unde dacă voiați să fundamentezi acuzatia, nici măcar nu aveai nevoie de remiteria respectivei sume de bani, adică puteai să o construiești altcumva. Pur și simplu, organele de poliții se au de pe înregistrare, sunt încunoștințate de către persoana vătămată că nu a fost remisă suma de bani. Și ei spun, nu-i nicio problemă, de aici îi dăm noi. Ulterior se aude pe registrare cum îl întreabă ce-ai asupra ta, el spune că nimic și că n-am apucat să îți dăm banii și iarăi i-i spun noi nimic, uite aici-s banii. Și se aude un soi de agitație acolo. Clientul spune că au fost administrate și câteva logituri. Se aude într-adevăr cum se... Plânge pe înregistrare E șocant și cumva a fost extrem de greu de crezut, inclusiv pentru magistrații care au instrumentul cauză. Ce puțin în asta a fost percepția mea. Pentru că te gândești altfel de variante. Te gândești acum cu inteligență artificială că ai putea să faci o chestie de genul ăsta. Pe realitatea e că nici măcar dacă te gândești așa, dacă ești foarte creativ, nu-ți vine să pui niște detalii în transfecți de înregistrare. Țin minte iară, se auzea inclusiv radio din mașina de poliții și discuții între polițiști din ăstea personale, cumva, sau care n-au legătură cu cauza. Deci era...

Lucian: Misi... Mi se pare...incredibil, in primul rand. In a doua randa... Exact genul de situatie care i-a salvat viata omului. O sa stai la urma daca n-avea telefonul ala in buzunara a doilea, poate aia era inchis. Nu stiu. Cel mai probabil nu credea nimeni, cum ai spus si tu. Nu ai cum sa crede asa ceva. A doua o intrebare, ce au spus judecatorii aia cand au vazut chestia asta? Daca...imaginez cum ai spus daca... Ați rămas voi toți din birou colegii șocați? Cred că a fost aceeași reacție și în tabăra procurorului judecătorului.

Cosmin Bulea: Evident, eu am văzut doar reacția din sală sau reacția de mult după ascultarea înregistrării, nu știu cum au reacționat În sala de judecată ar fi rău, deși se mai întâmplă, ca judecătorii să-și exprime emoțiile așa fățiși Certic am invocat excepțion de multe chestiuni de legalitate

**Mm-hm.

Cosmin Bulea:** O parte a fost adminsă, o parte a fost respinsă. Țin minte, au fost adminsă destul de multe cereșești excepți în primă instanță. Parcă e toată făcută contestație. Cumva invocând un soi de dubiu asupra autenticității în registrării. Pe motiv că n-a fost depusă din timp, că a fost depusă doar la primii terenji de cată. Pe tot felul de motive. Și țin minte că i-am spus judecătorului în sala de judecată ce puteam să facem mai mult. Adică suntem efectiv într-o hipoteză probatorie perfectă. Tot ce puteam să fac mai mult era, nu știu, ziua următoare flagrantului și administrării violențelor să le iau pe băiat să duc la judecătorul de cameră preliminare și să-ți zic, uitați-l, îi plovit. Când va fi trimis dosarul în judecat, să țineți minte că avem probată vătămoare. Adică mai mult decât atât nu puteam să facem și... Cred că, na... Pentru orice profesionist în domeniu și inclusiv pentru procurori, poliții și judecători, astfel de conduită-i de neacceptat. Adică... Eu vreau să cred că a fost o excepție, o scăpare, o... nu știu... o neînțelegere a unor... o greșite interpretare a o situație de fapt și o acțiune greșită. Eu nu vreau să cred că aceste lucruri se întâmplă mult curent și nu am indicii că se întâmplă mult curent. Nu, nec. Tot în orice domeniu, inclusiv în avocatură, există avocați care nu fac neapărat cinste...

**Mm-hm.

Uscăciun

Cosmin Bulea:** Profesiile de avocat Așa se întâmplă în absolut toate domeniile Eu vreau să cred că sistemul de justiție e unul funcțional În acest caz, reacția sistemului de justiție consider că a fost corectă Și mai mult decât atât, vor decide organele judiciare dacă... Nu știu, sunt la mijlocul anumite infracțiuni să vor și te de organele de poliție sau...

**Mm-hm.

Asta

Cosmin Bulea:** La punctul acesta, aceasta speță una care ar trebui să ridice niște semne de întrebare și să încerce să Evite riscul superficialității în analiza chestiunilor de legalitate pentru că, nu pot să nu menționez faptul că, deși în codul de procedura penală avem această instituție, această fază procesuală a camerei preliminare, care a trebuit să fie extrem de Importantă pentru că este punctul la care se analizează legalitatea pe ori de numai de penală, respectiv, nu știu dacă organul fost competent, dacă au fost respectate drepturile persoanei, dacă au fost... Nu știu Da, practic, procesul penal sau procedura penală, o să-l citez aici pe profesorul meu de procedură penală, Domnul Mateuț, e...

Lucian: Aia e temilia dosarului, să zic așa.

Cosmin Bulea: Procesul penalului în joc și procedura penală sunt regulile jocurilor.

Lucian: Părbună a nalodiei.

Cosmin Bulea: Da, toate regulile acestui joc trebuie respectate, aditeram, pentru că sunt, până la urmă, garanțiile cetățianului în fața unui stat care, dacă își pune aparatele represive pe tine, n-ai nicio șansa. Și în această discuție putem să ne raportăm inclusiv la mult discutată și analizată prescripții.

**Exact.

Cosmin Bulea:** Prescripția, la fel ca multe alte garanții, este un scut al cetățianului care, repet, dacă este vizat de forța statului, are absolut nici o șansă să se lupte cu ea. Practic se luptă statul împotriva unui om în fața statului. E lupta pierdută din start dacă nu niște garanții.

**Mm-hm.

Cosmin Bulea:** Eu nu cred că cetățenii sau persoanele care se plâng de chestiunea prescripției sunt dispuși ca în situația în care statul demarează niște proceduri să renunță la toate garanțiile lor prevoste de lege. Așa ar trebui să-și pună problema. Așa ar fi corect să-și pună problema.

Lucian: Total Total de acord si aici e o polemica tot cred ca din necunostinta de cauza parerea mea. Situatia e in felul urmator dupa mine toata lumea cum a spus cum ai spus si tu vai prescriptie a scapat toata lumea tergiversari intentionate si chestii de genul dar pentru omul in situatia implicata in acea situatie Cum ar veni eu asa o vad Daca m-ai prins ok hai sa vedem daca totul a fost intr-un cadru corect si nu e nicio problema, o platez Dar daca nu m-ai prins... Nu... Am... doresc sa beneficiez de un proces 100 % corect inclusiv partea dinainte de urmarire penala Adica vedem tot felul de povesti de genul... Nu stiu... Ascultați fără în condiții neo-optime sau, nu știu, apar tot felul de stenograme din presă cu discuții intime din telefonul inculpaților sau chestii de genul. Eu cred că de foarte multe ori, în foarte multe dosare din astea grele cu implicații politice și chestii de genul, nu le s-a respectat... ...sută la sută procedural... Cum ai spus și tu aceste garanții pentru cetățean? Și cred că, la fel, poți să ne povestești multe cazuri și... până la urmă, asta și... cum ai spus, ai povestit și cazul din trecut. Demontați niște lucruri care, la prima impresie, toată lumea va respune că steți nebuni. Cum să încerci să demuntezi un flagrant sau chestii de genul. Așa o văd eu.

Cosmin Bulea: De ce le mai multe ori lucrurile în drept sunt realmente interpretabile? Colegul meu de birou sau pentru, nu știu, colegul meu din facultate sau pentru profesorul meu sau pentru adversarul meu pot să opara total diferit efectiv cu argumente, nu doar pentru că e o simplă poziție procesoală contradictorie. Și atunci lucrurile sunt interpretabile, plus că lucrurile se schimbă în mod constant, raportat la contextul actual și pot să-ți dau un exemplu că vorbeam de prescripțe. Am avut un dosar care viza cumva niște măsuri administrative luate de către un conducător de instituții publică, nu o să dau detalii, luate într-un anumit context de timp, respectiv în contextul pandemică, în care lucrurile erau extrem de incerte, extrem de schimbătoare de la o zi la alta, dar cu toate astea sau pe de altă parte erau niște provocări în teren extrem de mari și toate trebuiau să aibă un răspuns la moment bun și apt să conducă la rezultatul potrivit. Și atunci, în unele situații, s-au luat anumite măsuri pentru că trebuiau să fie luate. Dacă n-ai fi luat acele măsuri și aici, nu știu, da un exemplu. Să delegi un polițist într-o altă unitate de poliție Cumva trebuiau rezolvate lucrurile și atunci s-au luat anumite măsuri la acel moment. Dacă vii peste 10 ani, poate să-ți fie extrem de ușor să omiți din vedere că lucrurile s-au întâmplat atunci așa doar pentru că cerea contextul și nu aveai altă posibilitate de acțiuni. Peste 10 ani, îți e extrem de ușor să omiți împrejurările de context și să-ți spui da, n-are respect al legii. Hai să vedem un pic de ce nu respecta legea, de ce a fost necesar o anumită măsură. Cumva lucrurile astea sunt indirect protejate de prestiție, pentru că te protejează de o revaluare a faptei pe alte coordonate de timp și de spațiu. Nu știu dacă am fost suficient de clar în ceea am vrut să exprim.

**Uf-u

Cosmin Bulea:** Ne-am vrut să dau exact amănunte din dosare concret.

Lucian: Chiar mi-ai oferit o perspectivă mult mai clară asupra prescripției și valoarea ei, până la urmă. Știi că primul instinc la un om de rând e de ce există prescripția. Până la urmă, știi, n-ar trebuie să existe deloc. Dar acum, cum ai spus și tu, nu are deloc sens, poate o decizie luați acum 15 ani, pentru aceeași faptă, pentru aceeași context, față de acum. Și aici, cum ai spus tu, se schimbă foarte mulți factori de la an an, nu de la zeci de ani la zeci de ani, să zic așa.

Cosmin Bulea: Da, și oamenii trebuie să înțeleagă că, repet, discutăm de niște garanții. Știu că există o anumită orientare în spații public, nu știu de unde provine, că nu avem neapărat sursă a acestor probleme. Există o orientare care cumva propovăduiește ideea că prescripția nu ar trebui să existe, că orice în afara de ce decide procurorul, e o prostie. că avocatul nu are absolut niciun rol numai să apere infractor și să îi mâncă de bani și că practic tot procesul penal nu ar trebui să existe. Judecătorul, dacă nu vede lucrurile cum le vede procurorul, atunci clar e corupt, clar e nepregătit, clar e de reacredință și oamenii trebuie să înțeleagă cumva aceste lucruri, deși Cumva în mod paradoxal sunt promovate de oameni care cred în democrație și cred în valorile unui stat de drept și cred în lege. Cumva ignoră tocmai legea și tocmai vin să determine sau să prezinte public ideea că nu ar trebui să respectăm legea. E cumva un paradox la mijloc și cred la fel cum spuneam de asocierea avocatului cu clientul și de nerespectare a prezumții de nevinovăție. Cred că și pe acest palier, de a înțelege exact care sunt garanțiile și de ce sunt ele necesare într-un stat de drept, cred că ne va lua foarte mult timp ca societate să reușim să asimilăm chestiunea asta. Cumva e și o frustrare la nivel public. Nu știu, mai mult sau mai puțin întemeată pe ideea că vrem o țară ca afară și nu ne plac corupții. Și din această frustrare se naște și acest sentiment de... Da, toți sunt infractori, toți au comis-o Chiar dacă, ok, n-ați reușit voi să propada, sigur odată el o șpagă sau ceva Trebuie condamnat, pus în piața publică drept exemplu și toată lumea e fericită Justiția nu o să face așa, nu ar trebui să se fac așa și nu ar trebui nici măcar să punem problema că o astfel... N-ar trebuie să discutăm despre o astfel de variantă. Ar trebui pur și simplu ca o astfel de variantă să fie un exemplu de așa nu. Sper din tot sufletul că la nivel de societate vom înțelege rolul judecătorului, rolul avocatului, rolul procurorului, rolul garanțiilor procesoale și cred că-i datoria noastră a celor din domeniul cumva

**Da. Și...

Cosmin Bulea:** Să vorbim mai pe înțeles cu oamenilor, pentru că dacă vin niște medici în fața mea și încep să vorbească în termeni tehnici, nu cred că o să înțelegi nimic, cred că o să plec de acolo cu ideea că-s volna, mai ales că am și un soi de ipofondrie și atunci, da, ce să fac? La fel și oamenii care nu sunt specializați în drept Prawie că nu înțeleg extrem de multe lucruri și e rolul nostru al profesioniștilor din domeniul să le prezentăm cumva într-o notă simplă, clară, care sunt rolurile fiecărui actori, sunt garanțiile, care sunt regulile jocului.

Lucian: Și cred că de aici începe desincronizarea. Eu cred că de foarte multe ori opinia publică nu are din ce o treabă cu Justiția să zic așa sau dreptatea în sensul adevărat al cuvântului. Nu știu, putem lua exemplu la Revoluție. Opinii publice a fost să îi puște în cap dar practic ce proces a avut ei acolo a fost un proces simulat și atât. Ce vreau să spun eu? Oamenii dacă au ură, cum ar veni justiția, dreptatea pentru ei ar fi să fie arsperul găla care a forat sau 20 de ani în pușcărie sau chestii de genul. El dacă nu înțelege chestiile din spate și toate mecanismele și, cum am spus, procedura, până la urmă, regulele jocului, cum a spus și domnul profesor de care ai menționat, îi se pare nonsense și, cum ai spus și tu, reapăs că... Cred că ține de și de deschiderea profesioniștilor din domeniul să aibă deschidere să explice în... pentru toată lumea tot felul de întâmplări de genul ăsta pentru a avea cât mai mult context la fel Procuror, judecător, avocat, fiecare om, până la urmă, e doar o meserie pentru el, are viața lui, e un job și atât? cum văd eu sistemul, e așa și opinia publică, e că judecătorul și procurorul sunt cumva de o parte a taberei, de o parte a barierei și avocatul cu inculpatul de altă Văd din nou o tendință, cum să spun... Să o zic așa pe șleau, procurorul pare pus pe băgată oamenii în pușcărie, asta e motivația lui. Și tot așa, vreau să clarifici puțin pentru oamenii care ne ascultă, cum vezi tu în România situația asta? E oarecum și o ierarhie în interacțiunea între avocat și procuror? ... sau... ... până la urmă totul se întâmplă de la egal la egal.

Cosmin Bulea: O să îngeri să răspund simplu și cât mai puțin procedural, tocmai în ideea de... ce spuneam înainte? De a face oamenii să înțeleagă mai bine rolurile astea. Cumva eu, în discuțiile pe care le am cu prietenii, de multe ori mai dezbate-mi și chestiuni fierbins din presă în ceea ce privește anumite dosare și tot timpul încerc să le prezint cumva cadrul sau regulile jocului. pentru a nu-si forma ei proprie opinie pentru că realitatea este... Opiniia publică este foarte ușor de influențat dintr-un simplu motiv ei foarte sensibile la frustrare și masele se controlează prin emoții În momentul în care îți apare un titl un ziar în orice ziar și indiferent de persoană Nu știu că X aluaj pagă 10.000 de euro Voi să scrii aceaștire și fără să-ți spun dosar penal și o să vezi o reacție extrem de furibundă din partea oamenilor Chiar dacă acel X nu există și chiar dacă nu există nicio mită Asta e de fapt problema. Cumva, în primul rând, opinia publică trebuie informată corect și cred că trebuie informată corect în principal de către noi, oamenii din domeni Acuma, în mod normal În procesul penal, nimeni nu ar trebui să fie echipă cu nimeni. Și cred că asta se întâmplă în realitate în majoritatea situaților. Acum tot timpul vor exista excepții în care, știu, dai de un magistrat mai ostil, dintr-un motiv sau altul, și a impresia într-adevăr coalizează cu procurorul, deși... Lucrurile astea acum nu necă se întâmplă, se pot întâmpla, dar regula generală și ceea ce se întâmplă la Firu Yerbi este că ai un procuror a cărui sarcină este pe deoparte să documenteze dacă există sau nu vreo faptă cu relevanță penală, el administrează probe, se convinge dacă există sau nu vreo infracțiune, administrează probe atât în favoria acuzației, cât și în defavore a acuzației, în făvore a părării și la final, la sfârșit urmării penale, decide dacă există sau nu o faptă, raportat la percepția lui, evident. Uitărior, acest dosar va ajunge în față unui judecător. Judecătorul care, cum am zis, în primă fază verifică dacă Tot ceea ce a făcut procurorul până la acel moment, corespunde regulilor jocului. Dacă procurorul a respectat regulile jocului din acea etapă, dacă ele au corespuns, dacă actele sunt legale, trecem într-o altă etapă, cea în care se analizează vinovăția. Se analizează practic dacă acea faptă există sau nu. Sau mai simplu, se analizează dacă ai furat sau nu. Dacă ai lovit sau nu, dacă ai amenințat sau nu. Bun, și această etapă are propriile reguli. Una dintre reguli este aceea contradictorialități. Practic vor fi tot timpul două poziții, așa e și configurația din sala de judecată și invit pe toată lumea să meargă măcar odată în sala de judecată, chiar dacă nu are nicio legătură cu dreptul, tocmai ca să... Nu o să înțeleagă nimic. Probabil nu o să înțeleagă nimic din același motiv că dreptul este...

**Mm-hmm.

Cosmin Bulea:** extrem de așa de hermetic dar e o experiență interesantă. Ai pe de o parte avocatul, actorul numit avocat și ai pe de altă parte actorul numit procuror. Între ei va fi tot timpul un soi de, nu neapărat, contradicție. Fiecare își va prezenta poziță, pentru că nu e neapărat că pozițiile să fie contradictori. Există extrem de multe situați în care avocatul și procurorul sunt în asentiment. În fața lor va exista tot timpul echilibru sau cel ce ar trebui să reprezint echilibru respectiv judecător. Omul care are datoria să asculte și asta e o chestiune extrem de importantă, că din anumite motive și am întâlnit și eu foarte frecvent chestiunea asta, motive care nu neapărat țin de pregătire a judecătorului sau de persoana lui, și efectiv de sistem de aglomerare, lipsa timpului și alte probleme, pentru că prima misiune a judecătorului este să ascultă ambele poziții în egală măsură, pentru că el până la urmă va trebui să aleagă o variantă dintre cele prezentate și să stabilească ceea ce de fapt este în Joc, ceea ce-i miza jocului, destinul unui om, libertatea unui om. Și atunci e extrem de important, în special pentru persoana acuzată, să fie ascultată. Din nefericire, dar repet, nu cred că e o chestiune care ține efectiv de persoanaj de cătorului, ci mai degrabă de problemele de sistem care există și care, din păcate, până la momentul ăsta, n-au fost rezolvate 100%. Există multe situații în care judecătorul nu ascultă. N-are timp, n-are răbdare, mai are 60 de cauze care așteaptă în Să-l plină de judecată cu oameni care au la fel de puțină răbdare. Presiunea publică, care a fost exercitată pe judecătorii în ultimul timp, ai o încumă de factori.

**Mmhm.

Cosmin Bulea:** care fac extrem de mult rău justiții și afectează tocmai esența profesiei de judecător, aceea de a asculta. Și cred că nu e nimic mai frustrant pentru un om decât hipoteza în care nu este ascultată poziția lui. Practic în momentul ăla te simți legal la mâini și la picioare pentru că până la urmă soluția nu depinde de avocat. Nu depinde nici măcar de om. Depinde de o apreciere. Pentru că trebuie să plecăm de la ideea că sub roba fiecărui actori există o persoană influențată de anumite experiențe, de anumite gânduri, de anumite probleme curent. Dacă persoana din față...

**Cript

Cosmin Bulea:** Dacă nu te ascultă persoana din față, practic ești legat la mâini și la picioare și cred că asta e cel mai frustrant lucru pentru o persoană acuzată. Să nu îi fie ascultată poziția. Am discutat cu persoane care au fost condamnate ulterior și deși aveau în continuare sentimentul de nedreptate, care de multe ori e și exacerbat încă nu are o poziție subiectivă, dar de multe ori există pe bună dreptate. Deci, obiectiv... Lucruri nu ar trebui să fie așa, dar persoanele în cauza au simțit un sentiment de liniște. După ani de zile în care presiunea a fost pe ei, după ani de zile în care sala de judecatau de dezvoltat a numite frustrări din en motive, chiar cu sentimentul de nedreptate deasupra capului au simțit liniște. Asta demonstrează cât de intreabili

Lucian: Pur și simplu.

Cosmin Bulea: Cât de intens se trăiesc lucrurile în penal, cât de intens se trăiesc lucrurile în sala de judecată, cât de important este ca fiecare dintre actorii să-și facă treaba cât poate de bine pentru un om, din... Nu îmi permit să dau scoatur judecătorilor și procuror, pentru că nu am fost în pielea lor, cumva nici nu îmi doresc să fiu în pielea lor, din perspectiva avocatului pot să zic, și ăsta e... principalul principiu după care mă ghidesc. Eu vreau să fiu pentru clientul meu, avocatul pe care mi-l aș dori eu, dacă aș fi în situația lui. Și cu asta în minte o să încerc tot timpul să găsesc orice argument și o să fac orice-mi stă în putință, bineînțeles în limitele regulilor jocului, pentru ca poziția omului să fie ascultată și pentru ca omul să beneficeze de toate garantiile prevost de legă. Câteodată chiar rupându-ți coatele la birou studiând nopți, zile cu 5 minute înainte de termen, pe drum spre termen, în mașină, dându-ți practic sufletul pentru o anumită soluție, nu va fi cea pe care o vrei tu. Făcând toate aceste lucruri, o să pot tot timpul să mă uit în ochi omului să-i spun... Da, am făcut tot ce obținut de mine și mai departe, când plec acasă, să pot pune capul în niște pe pernă. De-asta e important ca, cumva, primii din toți aceste actorii care intervin în procesul penal, primii care conștientizează importanța fiecărui rol și a fiecărei valori să fie avocați. și în măsura posibilităților să nu le fie frică să cenzureze un anumit abus dacă el se întâmplă, să atragă atenția asupra unei anumite chestiuni dacă ea nu este procesuală și până la urmă să facă auzită vocea clientului. Am întâlnit în practică și am rămas foarte dezamânjit. de o abordare superficială a unor colegi care cumva nu conștientizau omul din față, practic, i-a luat destinul și l-a pus în mâini. Și asta e o chestiune pe care sper să o văd din ce în ce mai puțin. Ce ține de magistrați? Sper din suflet ca problemele sistemice să fie rezolvate pentru că S-a discutat în tot acest timp de pensii și de benefici, dar nimeni nu a discutat despre problemele reale. Și cred că din cei foarte mulți oameni care comentează pe vrețele de socializare și care arată cu degetul judecătorii, cred că nici unul nu are o percepție reală a ceea ce înseamnă să fie judecător sau procuror. Nu are o percepție reală a ceea ce se întâmplă în sala de judecat. Adică eu, realmente, am fost acum câteva luni la o judecătorie mai mică. Era o listă de ședințe care se întindea de undeva de la o metru jumate de pe perete până jos pe pământ. Și mi-a fost strigată cauza la 6 jumate seara. în spatele meu, mai fiind, nu știu, vreo 10-15 cauze. Eu am plecat acasă, după ce mi-am terminat cauza, dar un ajudecător a mai stat vreo, nu știu, până așa termina cele 15 cauze și probabil că ziua următoare a luat-o de la capăt sau a încercat să soluționeze probleme. Nu putem să analizăm sistemul de justiție fără să avem în vedere aceste

**Nu

Cosmin Bulea:** Că atunci când judecăm ar trebui să avem prim plan și acestea chestii.

Lucian: Și umila mea părere este că, cum ai spus și tu, ne focusăm pe lucruri irrelevante, poate, când omul ăla care dă comentariu pe Facebook în jură de tot neamul de pensiile speciale, dau un exemplu, îi aș spune că, decât să... mult mai tare te afectează work load-ul judecătorilor. decat pensiile lor speciale, de exemplu. Pentru ca daca doamne fereste sa intampla sa fi intr-o situatie de genul, o sa vezi ca nimeni nu te asculta si cum ai spus si tu, iti iei speriat de la neascultarea asta, ca pana urma intri in puscarie fara sa iti se feda dreptul la apel. Asa se simte, ma gandesc si cred ca e fatala chestia asta. Pum la urma cum ai spus si tu, iti poti pierde ani din viata fara sa ai o virovină.

Cosmin Bulea: Corect!

Lucian: Când nu e nici vina, a judecatorului, cum ai spus și tu, dacă a avut încă 20 de cauze, pur și simplu o eroare umană îi poate fi omis din cauza unei erori umane, poate omite un anumit aspect dintr-un dosar din cele 100 pe care le-a avut în ziua aia, e o chestie total umană și se ajunge la o decizie care nu e ok. Cred că nu e bine pentru nimeni din societate, cum ai spus și tu, presiuneasta de acum și... Da mai bine la televizor, face mai multe virtualizari Subiectul pensilor decat Daca mergi intr-o judecatorie mica, cum ai spus si tu si cand pozezi Dosarele alea, nu stiu, camere intreci de dosare E ceva ireal Mi se pare chiar ireal Si de fapt asta e cea mai arzatoare problema Ca acces la justitie avem toti Nu ne putem plange de chestii de genul Problema e ca sunt putin franate E puțin frânat accesul ăsta, aici văd eu problema, fapt. Iar la fel, termene de soluționare foarte îndelungate și tot felul de probleme de genul. E o problemă sistemică și mi se pare că noi ne focusăm pe o persoană anume sau un grup de persoane anume sau cineva care nu asta e relevant. Așa văd eu situația, să spun așa. As vrea sa te intreb despre lucrul asta, chiar ne gandeam. Ai avut procese prin toata tara, cum am spus, ai străbat-o în lung și în lat. Vezi oarecare diferență atât în conduita magistraților, cât și a colegilor tăi, a avocaților de la o zonă la alta?

Cosmin Bulea: Acum, într-adevar am străbătut țara în un cinlat Câteodată nu-mi dau seama dacă s-a vocat sau șofer Asta e, trebuie să le faci pe toate O diferență semnificativă, nu Eu cred că în toate zonele există oameni buni și oameni mai puțin pregătiți Într-adevar Orașele mari, Cluj, București, Mișoara, concentrează cumva avocați mai... N-aș vrea să zic mai bine pregătiți, poate mai bine cotați și poate cu o anumită experiență mai mare, pentru că e firesc. Sunt centre importante din țară, sunt afaceri și atunci oamenii mai buni se concentrează în zona asta, însă am găsit Avocati extrem de buni, în orașe mici. De asta zic, important nu e neapărat oraștul, ci e efectiv modul în care avocatul se dedică și modul în care avocatul muncește. O să găsești în foarte multe orașe mari, dar acolo îmi și invers, avocați care... Cumva cred că principala problemă în alegerea avocatului pleacă tot de la ideea că treptul e o materie hermetică. E greu de înțeles și foarte greu să te alegi avocat. De multe ori mă pun în situația oamenilor

Lucian: Nu ci în stesc.

Cosmin Bulea: Și îmi dau seama că nici eu, dacă aș în locul lor, n-aș fi. Să fac diferența între un avocat bun și un avocat mai pățin bun. Pentru că așa cu gura, să pot spune extrem de multe. Și dacă o duci în zona de specialitate, foarte ușor să pierzi clienții. Să-i pierzi la modul în ideea de a-i vrăji, cumva, de a-i băga în anumite detalii juridice. pe care ei probabil că nu le stăpână și atunci o să-l separă dacă nu înțelege, mai de bine, că înseamnă că vorbește bine. Realitatea ăia e că... rolul nostru e tocmai celălat. Să facem oamenii să înțeleagă exact care-i problema lor, exact care ar fi soluțiile și asta ar însemna să îți adaptezi tonul, să îți adaptezi limbajul, un raport de persoana din față, tocmai pentru a te înțelege și al face să înțeleagă exact ce are de făcut, exact ce a făcut, dacă e bine sau rău, dacă există anumite șanse, dacă există anumite puncte forte, anumite puncte slabe. anumite vulnerabilități și aici cred că e măestria avocatului să-l facă pe om să înțeleagă, să își adapteze conduita pe mai departe, să își adapteze conduita în procesul penal și până la urma să poată să facă echipă cu avocatul pentru că eu, de exemplu, încerc să-mi integrez cât mai mult clienții în această activitate de pregătire a părării. pentru că ei sunt oamenii cei mai bine plasați. Doar ei te pot ajuta, doar ei pot să-ți răspunde la întrebări. Și atunci, între mine și clienti, va exista mereu un dialog continu, cu privire la anumite aspecte. Vreau tot timpul să vină ei cu... să-mi prezint de cât mai mult și cât mai detaliat toate aspectele, pentru ca eu, după aceea, să pot să nu căez apărarea, să pot să o croiesc pe ceea ce îmi spun ei.

Lucian: In acelasi timp ca avocat, scoza-ma cat intre rupt Cred ca... Cred ca e important in relatie cu clientul inclusiv skill-ul pedagogic Adica... sa ma faci sa inteleg pana la urma ce scrii pe hartii alea

Cosmin Bulea: Da, e foarte important skill-ul pedagogic Pentru că dacă clientul nu înțelege exact care-i problema juridică în discuție El nu o poată să ajute niciodată în mod real De-ata trebuie să încerci să te emulezi în raport de client Și să poți să ai aptitudină Te-al face și pe omul din Dintr-un sătuc uitat de lume, să înțelegă exact care e problema juridică și cum te poate el ajuta. Pentru că nu numai avocatul ajută clientul și clientul ajută avocatul. E o relație bilaterală între client și avocat și asta trebuie să fie foarte bine setat încă de la început în relația cu clientii. Și de asemenea, o chestiune pe care am mai văzut-o în practică și care mă supără extrem de tare, Atât clientul, atât avocatul trebuie să fie sincer. Adică clientul, eu le spun clientilor mei, cu mine ca la preot, în ideea că dacă eu nu cunosc toate datele unei anumite probleme, o să-mi fie foarte greu să pot să-i fac o apărare efectivă. Pe de altă parte, avocatul trebuie să fie sincer cu clientul, în ideea de a nu îi vinde iluia. Vânzarea de iluzii, deși nu e incriminată așa în codul penal, se apropie de o șălăciune. Noi nu promitem rezultate, nu avem cum să promitem rezultate. Peste puterea noastră să promitem rezultate, noi promitem muncă în vedere a atingerii acelor rezultate. Noi vindem muncă, nu rezultate, vindem timp, fapt, nu un anumit rezultat. Și atunci... informarea clientului extrem de importantă inclusiv cu privire la variantele de apărare, inclusiv cu privire la șansele preconizate acum clientii de regulăcer, da, sigur va fi bine. Pot să zic sigur și prefer să zic, să-i spun, realitatea decât să îi văd iluzii pentru că

Lucian: ...

Cosmin Bulea: N-as putea, sincer, sa doar unui inistit, gandindu-ma ca practic mint un om ca sigur se va rezolva. N-am puterea sa spun clientilor ca sigur se va rezolva, nici macara in ipoteza in care eu, personal, sunt extrem de convins ca acolo nu e infractiune sau acolo nu stiu, nu ar trebui sa fie asa. Si atunci trebuie sa fie o informare corecta, transparenta, cat mai clara cam astea principiile dupa care ar trebui sa ghidezi relatia cu client.

Lucian: cum am spus, ai o activitate super interesantă și cred că ai avut ocazia să lucrezi cu oameni foarte de valoare din domeniu, cum am spus, activând în Cluj Ce sfat ai pentru studenții care vor să ii să devină avocați?

Cosmin Bulea: pentru pregătirea intrării în profesie și un sfat pentru mai departe. Asta pentru pregătirea intrării în profesie pleacă de la o experiență personală de an. Eu personal am fost persoană care, raport de profesia de avocat, n-am avut nicioată dubii. De mic, copil, deși sunt extrem de clicheic și... Cine mă cunoște știe cât de multe orăți clișe ele. De mic copil cumva am simțit o chemară înspre avocatură. Chemară care probabil că a fost indusă de o discuție pe care am avut-o când eram copil cu mama. Mama venind acasă după o zi extenuantă la muncă era o caniculă și avea momentul ei de liniște, alea 10 minute de după muncă și am întrebat tot ce voia să fie când era mică văzând-o cumva toată obosită, transpirată, extenuată și mi-a spus că a avocat. În momentul ăla, copilul de mine i-a spus, stai riniștită, când o să fiu mare o să fiu avocat. Și am crescut, cumva, tot timp cu ideea că vreau să fiu avocat și n-am avut dubii pe tot acest parcurs. Am intrat la facultate, tot în ideea, n-am asta să mă gândesc, la ce facultate. N-am stat să mă gândesc nicioată ce vreau să fiu. Am intrat la facultate, cumva eu cu dreptul penal le-am întâlnit pe drum șofră-dragoste la prima vedere. Am avut noroc să fiu... să îmi fie predat dreptul penal de niște oameni extraordinarii pe care îi stimez enorm de mult, începând cu Domnul profesor Florin Feltianu. Și sub aspectul avocatului de penal, nu mi-a pus niciodată dubi. Nu mi-a ridicat nicio semnă de întrebare. A urmat pregătirea pentru examenul de anumite neprofesie. Și aici, dacă ne urmăresc studenți, aș vrea să înveț din experiența mea personală și să nu facă cum am făcut eu. Eu am fost unul dintre studenții... buni anului meu, am terminat dintre primii facultatea, cumva am invatat extrem de bine, lucrurile s-au legat extrem de bine, n-am avut probleme la niciun examen, am fost la Hexagon, am fost extrem de bine pregatit, însă simțeam că pentru examenul de admitere a trebuit să fac mai mult. Asta s-a dezvoltat sau s-a dus într-o ușoară nebunie. de a-mi face schițele mele de a citi extrem de mult de la Cluj, de la București, de la Iași, de la Timișoara, citiam tot ce puneam în mâna, făceam schițe, așa am ajuns, am schițe de 3-4 mii de pagini în laptop și am ajuns într-un soi de burnout adică am prins context, am terminat în Cumva am fost stâncă până la momentul respectiv Și a venit examenul din anul 2020 Într-un context pandemic a fost examenul cu rata de promovabilitate, 5 % ceea ce era, greu de găsit în alți ani o asoție de promovabilitate Și am bineca cu 69 de grili Pentru mine a fost un șoc Pentru colegii mei care mă sunau Unii dintre ei intraser, alti picaser, cei care picaser ma sunau, ma intrebau, na, cate ai facut, in ideea ca o sa le dau o cifra mare, un numar mare, si cand le spuneam ce s-a intamplat de fapt, erau oarecum linistiti. Daca si tu ai picat, atunci, eu ce sa mai zic. Da, pentru mine, momentul ala a fost... ramator, adica...

**MMMM

Cosmin Bulea:** Au fost prima dată când mi-am pus întrebarea dacă ceea ce mi-am stabilit eu cu mult timp până aintec o să fac, este într-adevăr sustenabil. Și am trăit o mini dramă, că până la nu e o dramă, dramele adevărate sunt cu totuși cu totuatele. Am trăit o mini dramă din care am ieșit tot datorită dreptului, pentru că... Am apucat de master și m-am concentrat foarte mult pe master și am schimbat cu totul și cu totul abordarea și ăsta e sfatul meu pentru tinerii studenți. Profesia asta, în primul rând, să-și aleagă bine profesia și să se gândească foarte bine dacă asta vor să facă. Pentru că Atât profesia de avocat, că și cea de procuror, judecător, chiar și notar, sunt... Profesiile care tind să te acapareze. Să-ți acapareze inclusiv timpul liber. Pentru că, deși sunt profesi... sau tocmai pentru că sunt profesi liberale, simt că... ele simt că pot să-ți acopere și timpul liber. Și atunci, în primul rând, să-și aleagă foarte bine profesia. Dacă nu le place ceea ce fac, mai bine să se reorienteze, pentru că o să ajungă în profesie și dacă n-ai drive-ul și... Nebunia să o faci o să-ți fie extrem de greu și o te chinui în timp. Ăsta-i primul sfat. Al doilea sfat pentru pregătirea profesiei, în admitere pentru întrare în profesie, să o țină cât se poate de simplu. Și să fie o pregătire care să verifice cumva, să treacă prin oținele de bază, prin aspecte... Clare să-și formeze foarte clare perele pentru că se va verifica tot timpul dacă au bazele necesare pentru a profesa și de asta să învețe din greșeala mea și să nu se duc într-o demență de a căuta și a afla răspunsuri și aș pune o grămadă de întrebări fără sens. Să fie extrem de...

Lucian: Ha ha ha!

Cosmin Bulea: să își găsească anumite repere. Nu mă refer la modele. Nu prea cred în modele, nu cred în profesionistul perfect. Cred că fiecare dintre noi avem câteva aturi și e important să observe foarte clar mai multe stiluri, mai multe aturi pe care le are fiecare și să încerce să le aleagă pe cel cu care îi rezonează cel mai bine. Cam astea ar fi sfaturile pe care le am pentru ei si, repet, cu doua linii sublineati se isi aleaga aceasta profesie doar daca sunt 100 % convins ca asta e ceea ce vor pentru ca altfel in timp o sa apar frustrarii, suparari legate de faptul ca oricat de mult ai munci Poate solutia nu-i buna, poate clientul totul nu-i mulțumit, poate nu primești validarea pe care o vrei și dacă nu ai acelă resort la care să te întorci mereu, efectiv la plăcerea de a, nu știu, a descoperi o acuzație nouă, o formula asta, de a descoperi un nou text de lege, o alta abordare, o altă perspectivă, o să le fie extrem de greu să o ducă mai departe. Și știu și spun asta tocmai în ideea că foarte mulți studenți probabil majoritatea dintre ei își aleg acest drum neștind exact cu ce se mănâncă. Cumva sună foarte bine așa priviri din exterior, ai aștia avucat, ai aștia procuror, ai aștia judicător, lumea te respectă, ai un anumit statut și atunci ei sunt atrași de statut și de ideea asta că am ajuns cineva pe când Realitatea din teren e alta, ți-am zis. Eu fac extrem de multe drumuri, noapți în care dorm la birou sau nu dorm deloc, sunt mereu pe fugă, mereu ocupat. Vorbeam de judecători, judecători au tone de dosare, se răstornă dosarele peste ei, multe cauze, sunt blamați public, la procuror la fel. În spatele acestui statut și în spatele robei,

Lucian: ha!

Cosmin Bulea: Există anumite probleme. Fiecare profesie vine cu problemele ei și atunci, repet, dacă nu-și găsesc pasiunea în drept, o să-li fie extrem de greu. Să se gândească de două ori la chestiunea asta.

Lucian: Nota Treaba și pe lângă asta cum am spus? Pare stâng că nu aș spus nicioată că ai putut să caz în panta cealaltă dar pandemia, contextul și toate celelalte. Adică cum ai spus și tu, aș fi băgat nicioată mână. Aș fi băgat mână în foc că nu s-a întâmplat să caz examenul de profesie practic primă oară. Dar la fel un exemplu de rezilență cred că asta e foarte important. să știi să te ridici de jos de fiecare dată când ai căzut și la fel. Ce nu te omoră te face mai puternic, să spun așa. Cum a spus.

Cosmin Bulea: 2 chestii vreau să zic și în facultate și, nu-mi percepu și în prezent, ca fiind stâng că nu mă clintește nimic, mergem înainte, studiem, pierdem noți, dar, de fapt, toți suntem oameni și toți avem momente mai bune, mai puțin bune, momente dificile și e important să trecem peste ele. Pentru mine personal, acel shake a fost, cred că, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, pentru că a fost momentul în care... S-a întâmplat restartul. Și am început să-mi... la rest setez obiectivele, să înțeleg exact ce-i bine și ce-i rău, să încerc să mă cunosc. Și... Inevitabil, toți studenții, toți cei care o iau pe calea asta, o să aibă extrem de multe eșecuri. Probabil că, statistic, dacă o să le numere, mai multe o să fie eșecuri decât succesuri.

Lucian: Și e normal.

Cosmin Bulea: Da. Si important sa inteleaga ca... Ok, o sa pici de foarte multe ori in anumite momente neasteptat, dar tine de fiecare sa se ridice si sa inteleaga exact de ce s-a ajuns acolo si sa incerce sa faca tot ce tine de el sa nu se mai repete. Acuma, cum ti-am spus, in avocatura... Mereu o să trăiești cu senzația asta de neîmplinire cumva, dacă munca ta nu e încununată, nu se închide cer cu o soluție bună, dar asta e justiția. Nu o să vedem toți lucrurile la fel niciodată. Mereu o să fie chestiuni interpretabile. Majoritatea spectelor de drepte sunt o zonă gri, care depinde de ochii privitorului. și de apreceria lui și atunci cel mai important lucru e să faci tot ce ține de tine pentru a prezenta o anumită poziție.

Lucian: De aici, cum am spus, meriti si respectul nostru Nu ai vrut cum ai spus sa arati doar Eticheta aia pe care își oprezintă toată lumea pe social media ai ținut să arăți și slăbiciunile până la urmă și toate momentele poate mai puțin instagramabile din spatele succesului pe care opții poate doar de anumite dăți chiar foarte interesant și

Cosmin Bulea: Da. Și sunt foarte multe momente de genul ăsta. Adică, la fel, precum în orice alt domeniul, pe Instagram o să-ți apară varianta aia bună, aia perfectă, aia... ...cărnoasă, așa, în care totu' pare bine și totu' pare fericit. Pe cândcolo, realitățile profesii de avocat sunt ușor diferite. Acum, da, există și partea de succes. Dar asta vine la pachet cu foarte multă muncă, foarte multe ore pierdute, foarte multe nopți pierdute. Și fiecare dintre cei care doresc să meargă pe această cale, trebuie să înțeleagă exact și termeni și condițiile. Adică, practic, partea aia strisă cu litere mici, care vine la pachet cu tot ce îți aduce bun profesia de avocat sau cea de magistrat.

**Ha

Cosmin Bulea:** Și e important, cred că ar trebui... Nu spune nimeni. Noi, și aici e meritul maestrului meu, Radu Chiriță, noi am avut norocul ca, printre primele chiar primul curs pe care l-am avut cu dânsura facultate, să ne spună exact lucrurile astea. Cumva așa am început facultatea, cu ideea asta de... vedeți că lucrurile practică-s diferite și...

Lucian: și nu-ți pună nimeni videu.

Cosmin Bulea: nu-i lapte si miere. Si as vrea si eu cumva sa transmit acest mesaj celor care cumva nu au acces la aceasta parte din spatele coftinei, sa inteleaga greutatile noastre nu le apar doar lor. Tuturor ne apar greutatii. E important sa reusasca sa treaca pe tele, sa le gestioneze si sa invete din fiecare perioada mai negativ.

Lucian: Aș vrea să-l spui Cosmin, cum vezi tu justiția din România într-un singur cuvânt.

Cosmin Bulea: La noi, avocații, folosim un singur cuvânt.

Lucian: sau mai multe cuvinte, cum am spus, nu e batuta-n cuve.

Cosmin Bulea: O să încerc în două cuvinte în construcție. Cam așa aș. Eu cred că lucrurile încet-uncet o să se îndrepte înspre bine. Adică există semnale optimiste că lucrurile vor fi din ce în ce mai în regulă, inclusiv cu privire la aspectele pe care le-am discutat referitoare la viața din lumea justiției și copilul din mine vrea să credă că lucrurile vor fi bune.

Lucian: Foarte frumos spus. Ați auzit și voi. Nu mai vreau să mai adaug nimic. Chiar mi-a făcut mare plăcere să port discuția asta cu Cosmin. chiar vă invit să-l trimiteți și prietenilor. Sunt 100 % sigur că ați aflat informații noi și de valoare. Vă mulțumesc, la revedere, respect!