Discuție cu Mărinică Geanny

Mărinică Geanny: ai tot felul de discuții prealabile cu organele de cercetare penală, cu polițiștii în tot că dacă nu ai făcut nimic nu ai de ce să te De fiecare dată când părinții ne spuneau această propoziție, nu ieșa niciodată

Lucian: Bine venit la podcast-ul Legea pe Șleau. Sunt Lucian Popescu și de peste 2 ani implic tehnologia în domeniul juridic. Peste 50.000 de oameni au folosit deja aplicația Avocatul Digital Practic am făcut o platformă gratuită unde poți obține informații și lua legătura cu Hai să începem simplu, Gianni. Cum ai ajuns avocat pe penal? A fost planul tău de la început sau viața te a adus

Mărinică Geanny: În primul rând, Lucian, salutări ție și celor ce ne urmăresc. Mulțumesc mult pentru invitație, mă bucur să fiu alături de tine, alături de voi. Ca să trăspund de la întrebare ar trebui să mă întorc puțin în timp și anume pe bâncile facultății. Studenții la drept sau cei ce au absorbit Facultatea de Drept în mare a lor majoritate vor fi de acord cu mine și cu ceea ce urmează să spun. Vestul pe parcursul facultății, drătul penal este una dintre materiile care strânesc cumva cel mai mare interes în rândul studenților. Și să știi, Lucian, că nu este întâmplător. Este o materie care răspunde multor pentru că discutăm despre situații concrete, despre limite ale unor acțiuni, despre samțiuni. și în final despre libertatea persoanei. De aici aponi și interesul meu pentru această ramură a dreptului. după promovarea examenului de amitări în profesie, ai contat direct cu dreptul penal. Și am să explic și de ce. În primii ani ești avocat stagiar. În această perioadă trebuie să arcoază asistență și reprezentare juritică din oficiul în dosarele penale. Ca să trăspundă punctual la întrebare și să concluzionez, pot spune că nu a fost ceva întâmplător și a fost ceva ce cumva... a depus de la sine, fost o direcție pe care mi-am ales-o și am vrut să abordez dosare din sfera dreptului penal. Și bineînțeles, în timp am avut plăcerea să lucrez pe dosare instrumentate atât de parchetele normale de drept comun, cât și de parchetele specializate, iar aici mă refer bineînțeles la D-code și

Lucian: De asta am și decis ca primul episod să fie cu specializarea dreptului penal, pentru că dacă ne uităm la o dispută pentru un contract sau altfel de litigii, înțelegem că, până la urmă, o să fie o pierdere materială sau altfel de pierderi. Dar în cazul dreptului penal vorbim despre libertate și cumva toată speranța noastră a oamenilor e în avocat dacă ajungi într-o situație de genul. Chiar voiam să te întreb cum reacționează lumea când le spui că ești avocat specializat în drept penal. Pentru că, cum ați spus, e o zonă foarte importantă.

Mărinică Geanny: Dacă discutăm despre interacțiunile în general cu persoane ce nu sunt clienți, bineînțeles că reacțiile sunt mixte. Pe de-o parte, unii au o reticiență la început, dar în același timp sunt persoane care sunt foarte curioase și din prima adresează întrebări în special din sfera dreptului penal. Întrebările despre cazurile pe care le abordesc, bineînțeles că apar frecven. Dar aici există o limită foarte clară. Avocatul trebuie să asigure confidențialitatea dosarelor personale. Ceea ce înseamnă că nu putem sau cel puțin nu ar trebui să discutăm despre informațiile din dosarele personale. Cel puțin e unul nu discut informații din dosare, dar la nivelă teoretic sau atunci când întrebările vizează anumite curiosități, să le spunem așa, bineînțeles că dau curs discuțiilor și încerc să lămurez și să răspund cât de bine pot eu la acele întrebări și bineînțeles în limitele pe care legia ni le impune.

Lucian: cumva ca și restul oamenilor, până la urmă povestești ce se întâmplă pe la muncă dar încerci să te asiguri să anonimizezi partea de date personale.

**Cum...

Mărinică Geanny:** de sicuranță, dar nu divulgă și cred că sunt convins de fapt că niciun avocat nu divulgă date din dosarele personale cu nume și prenume dar la nivel teoretic sau hipotetic, bineînțeles că putem să aportăm tot felul de spețe sau situații și să răspundem și să satisfacem până la urmă curiositățile interlocutorului de altfel, dacă vrei când am o discuție cu tot felul de persoane și eu la rândul meu am curiosități despre anumite domenii și bineînțeles că la rândul meu adresez întrebări.

Lucian: Care e cel mai mare mit sau cea mai mare preconcepție despre avocații penaliști? Ce crede lumea greșit despre voi? Pentru că imaginea mea personală e că... Avocații penaliști... și îmi pachetează brandul personal în așa fel încât să arate mai autoritari pentru că, cum am spus, au de-a face cu penite țiare, cu arestări, cu flagrante, cu tot felul de chestii de genul. Deci, eu o are cum așa într-o zonă mafiotă, ca să o zic așa mai pe românește că suntem la podcastul Legia pe șleau. Toată lumea are imaginea avocatului penalist ca acel avocat care are un birou de lemn masiv, fumează trabuc și conduce un S-class. Asta e preconcepția, cred că, cea mai întâlnită. Cum e de fapt in realitate.

Mărinică Geanny: Probabil cel mai frecvent, cel mai mare mit ce se vehiculeaza este ca avocatul penalist apara monstri. In realitate, lucrurile nu sunt asa. Avocatul nu apara fapta si nu valideaza comportamentul antisocial al clientului. Avocatul apără drepturi, avocatul apără interesele clientului în cadrul unui proces penal. Este o diferență esențială și trebuie să facem foarte bine diferența între rolul apărării, rolul avocatului care bineînțeles că este acea de a se asigura că legea este respectată, de a se asigura că dreptul la un proces echitabil nu este încălcat. Trebuie să știm, să fim conștienți că fără apărare, indiferent de miz a dosarului penal, indiferent de acuzația adusă, fără apărare, fă exercitarea acestui drept, nu mai vorbim de înfăptuirea justiției, ci de haoz, inechitate și vulnerabilități. Gândește-te Lucian că în momentul în care apărarea ar lipsi, practic ar fi un dezechilibru total între, pe deoparte, acuzare și, bineînțeles, dreptul la apărare. atat timp cât apărarea lipsește, practic tu rămâi doar cu acuzația, ceea ce va împinge evident situația într-o zonă total nefavorabilă. Revenind la acest aspect, pot spune că orice persoană, indiferent de acuzația sau acuzațiile ce i se aduc, beneficiază de ceea ce se numește prezumția de nevinovăție. Ceea ce înseamnă că până la proba contrară, adică până în momentul în care avem o hotărâre definitivă prin care se constată că persoana respectivă este vinovată, există această prezumție de nevinovăție. Așadar, ca să conchid, avocatul penalist nu apără monștrii. Avocatul penalist își exercită rolul într-un sistem judiciar care trebuie să funcționeze echilibrat, echitabil și care să asigure o protecție în limitele legii oricărei persoane acuzate. De aceea Lucian tot am auzit și tot se vehiculează în stânga și în dreapta și bineînțeles că reprezintă o realitate și anume că avocatul este un partener esențial al Aceasta este bineînțeles și realitatea fără apărare, fără avocați nu poate să funcționeze justiția așa cum trebuie să funcționeze.

Lucian: Chiar imi place super mult cum ai explicat si cred ca asta sta pana la urma la baza justitiei. nu mi se pare deloc etic si sa-i pui cenusa in cap unui avocat cum ai spus si tu. pentru că orice om, până la o sentință, e nevinovat și trebuie să i apere drepturile. Practică n-ar mai avea o democrație dacă ne-am luat după oamenii de pe Facebook și am spune că nu... doar un, cum ai spus, doar un monstru poate apăra un monstru. Ca să...

Mărinică Geanny: Corect, scuza ma ca intervin, o remarca foarte buna ai facut si vreau sa completez putin. Sa stii ca de cele mai multe ori, cel putin asa se mediatizeaza in spatiu online si bineinteles la televizor, ce anume faptul ca de cele mai multe ori avocatul este asociat faptei penale sau este asociat cu persoana clientului, ceea ce este total grasit.

**Mm-hm.

Mărinică Geanny:** Așa cum am spus, avocatul nu apără fapta penală și nu găsește o justificare pentru comportamentul antisocial, ci avocatul nu face altceva decât să se asigure că legea este aplicată în mod corect și bineînțeles în limitele cadrului legal aflat în vigoare în țara noastră. Nu face nimic mai mult și nimic mai puțin.

Lucian: Aș vrea să îți spun niște întrebări la care m-am gândit eu că ar fi de folos atât pentru mine cât și pentru oamenii care ne ascultă. Practic cred că e un abecedar să spun așa al drepturilor fiecăruia dintre noi. De exemplu cred că cel mai des întâlnit eroare de logică pe care o văd în comentarii în postări pe Facebook când se anunță de exemplu XYZ politician a scăpat din arestul preventiv de 24 de ore și urmează să fie cercetat. Am văzut zeci sute de comentarii cum a putut scăpa așa de repede sigurare pile sigurare nu știu ce. Ce vreau să zic eu e că Mulți oameni nu înțeleg și nu fac diferența între ce înseamnă reținut, ce înseamnă arrestat preventiv, ce înseamnă condamnat.

Mărinică Geanny: Ai vorbit despre reținere, despre arestare, despre condamnare. Hai să le luăm pe rând și să vedem ce înseamnă fiecare. Ce înseamnă să fii reținut, ce înseamnă să fii arestat și ce înseamnă să fii condamnat. Ei bine, trebuie să știm cu toții că reținerea și arestul preventiv sunt măsuri ce se pot dispune pe parcursul unui proces penal, din măsuri preventive. În schimb, condamnarea reprezintă, dacă vreți,

**Mm-hm.

E

Mărinică Geanny:** finalul procesului penal. Si hai sa le luam pe rand sa le explicam punctual pe fiecare parte in parte. Retinerea este o masura preventiva, privativa de libertate care este luata fie de politistul judiciar, fie de catre procuror pe parcursul urmarii penale pentru o durata de celmult 24 de ore. Prin urmare, este o masura temporara luata atunci cand exista suspiciunea rezonabila ca o persoana a sarasit o infractiune si bineinteles ca este necesara pentru buna desasurare a procesului penal. Cand discutam despre masura arestului preventiv trebuie sa stim ca este o masura mult mai severa decat retinerea. Este tot o masura preventiva care se dispune pe parcursul procesului penal, dar aici nu o poate dispune sau nu o poate lua policistul judiciar sau procurorul si numai un judecator la solicitarea, bineinteles, a parchetului. Masura a restului preventiv se dispune pentru o durata de maximum 30 de zile la cererea parchetului motivata și atunci când bineînțeles se impune pentru o bună desășoare a procesului penal, dacă vrei pentru a împiedica inculpatul de a se sustrage de la urmăriuia penală sau de a influența anumit martor din dosar și a cea mai departe. Deci rolul reținerii și arestului preventiv cumva este același, doar că diferențele sunt date pe deoparte de durată, iar pe de altă parte de cine are competența să dispună luarea uneia din cele două măsuri. Și ca să fim clar, am să ofer și un exemplu. Să presupunem că X a efectuat mai multe vânzări de substanțe psioactive. Banuiește el că ceva se poate întâmpla și atunci decide să plece din țară pentru a ascunde totul. El consideră că dacă va pleca din țară totul este este rezolvat, nu va mai avea niciun fel de problemă de natură penală. Autoritățile, în același timp, au aflat despre aceste vânzări de substanțe psioactive și au început o cercetare penală cu privire la faptă. Din probele administrate, autoritățile observă că acesta dorește să plece afară din țară. moment la care, bineînțeles că au terenul liber pentru a solicita și a obține o măsură preventivă, privativă de libertate cum este arestul preventiv. Dacă persoana ce a comercializat substanțe psioactive nu ar fi vrut să plece din țară, probabil momentul la care se lua măsura preventivă era întârziat din nevoia de a analiza comportamentul infracțional, de a analiza ce persoane mai sunt implicate și așa mai departe. Or, pentru că organele statului au aflat informația cum că respectiva persoană urmează să plece din țară, au acționat pe măsură și au solicitat bineînțeles și obținut ulterior această măsură preventivă de libertate. De ce? Răspunsul este simplu pentru a asigura o bună desășurare a procesului penal, pentru a asigura prezența inculpatului pe parcursul derulării procesului penal. Practic se umărește, dacă vrei Lucian, securizarea procedurilor penale și procesul lui penal. Sper că am fost destul de clar cu acest exemplu, dacă nu putem să lămurim și în alte episoade.

Lucian: Practic, autoritățile se asigură de o bună conduită pe perioada procesului și de aici apar și aceste măsuri preventive. În funcție de cât de periculos, până la urmă, e cel în cauza Aici cred că... de aici și intervind diferențele. Cineva primește arrest preventiv în detenție, cineva primește arrest la domiciliu, cineva primește doar control judeciar. Chiară... Cum să spun? E foarte important pentru oameni să facă diferența între aceste trei... trei... chestii diferite, până la urmă.

**Ce...

Mărinică Geanny:** Ai să finalizăm și cu condamnarea, pentru că nu am apucat să o discutăm. Condamnarea este mai mult decât o prezumție că o persoană a săvărșit o anumită faptă penală. Condamnarea presupune o cercetare a fondului dosarului de către un judecător

**Exact.

Mărinică Geanny:** iar în urma acestei cercetări, acestei analize, judecătorul consideră că nu există niciun dubiu că persoana respectivă nu a comis fapta, iar prin urmare va condunța această hotărâre de condamnare, care vine și în frânge, dacă vrei, prezumția de nevinovăție. Practic, prin această hotărâre, persoana este considerată vinovată de comiterea unei fapte de natură penală. Cu alte cuvinte, ca să delimităm clar cele trei proceduri, dacă vreți să le numim așa, reținerea și arestul preventiv, sub măsuri temporare, luate pe parcursul unui proces penal, în timp ce condamnarea este rezultatul final al acestui proces. dar prin intermediul căreia persoana este declarată vinovată și se stabilește o pedeapsă.

Lucian: As vrea sa ne dam pas in spate si cel putin eu sunt foarte curios ce declanseaza urmarirea penala cum functioneaza interceptarile ce inseamna un flagrant mai exact la fel, nu... Văd foarte multe explicați în mediul online asupra acestor lucruri și cred că ar fi de folos. De exemplu, cum arată de fapt un flagrant și cine îl pune la cale, cum este pus la cale, arată ca în filme, e o echipă în spate care face un plan super bine pus la punct sau cum... Cred că știi mai multe despre noi toți în privința asta.

Mărinică Geanny: În realitate, flagrantul nu arată ca în filme. Este mult mai tehnic și trebuie respectate anumite proceduri prevăzute de legea... Penală. Un flagrant înseamnă în esență surprinderea unei persoane în momentul comiterii faptei sau imediat după. În majoritatea cazurilor flagrantul are loc în urma unor cercetări penale. De aici avem un dosar penal în lucru, iar organele de urmăriere penală consideră că organizarea unui flagrant reprezintă o probă esențială pentru respectiva faptă și pentru dovedirea acuzației în sine. Și hai să dăm tot un exemplu pentru a înțelege și mai bine cum funcționează. Organele competente au informații cum că X, șeful unei instituții, solicit anumite sume de bani pentru a încheia anumite contracte de achiziții publice. Pentru a prăba această activitate se autorizează o persoană pentru a organiza flagrantul. Bineînțeles că această persoană poate să aibă asupra ei aparatură de înregistrare, audio-video și bineînțeles că va avea asupra bani marcați. cum se va desfășura tot scenarul. E bine, după ce avem această autorizare din partea organelor abilitate, persoana se va deplasa către locația de întâlnire, către locul întâlnirii, urmând să-i remită acele sume de bani lui X. E bine, aici intervine, dacă vreți, punctul culminant. În acest moment sau imediat după, organele statului intervin și îl surprind pe X în flagrant în timp ce a luat acei bani cu titlu de mită. Deci cam așa funcționează în realitate, dar într-adevăr în spate există o întreagă documentare, o întreagă documentație. Există o procedură ce trebuie să fie urmată de la autorizarea persoanei, de la interceptările ce se vor face în timpul discuțiilor, de la marcarea baniilor și așa mai departe. Deci iată că lucrurile cumva în față arată exact cum le vedem noi la televizor, dar în spate există o birocratie întreagă prin care organele statului organizează acest flagrant. Care, așa cum am spus, înseamnă surprinderea unei persoane în momentul comiterii faptei sau imediat după. Acesta a fost un exemplu. Bineînțeles că flagrantul poate să îmbrace tot felul de forme. Nu trebuie neapărat ca autoritățile să aibă toate aceste informații înainte de a organiza. De altfel infracțiunile flagrante pot fi surprinse oricând de către un organ de cercetare penală. Deci nu ar trebui neapărat să existe ceva înainte bine organizat.

Lucian: Ca să mă asigur că am înțeles, în urma unor informații se cere autorizarea către judecător pentru a putea organiza un flagrant iar apoi se pune la punct, practic cheia, să spunem așa, Persoana implicata i organizeaza un scenariu in care s-ar repeta faptele pe care ele presupus ca le-am mai facut in spate Pentru ca nu ajungi sa fii victima unui flagrant fara sa faci ceva asta, voiam eu sa clarificam

Mărinică Geanny: Da, într-adevăr este corect ceea ce ai spus tu și bineînțeles trebuie să mai știm un lucru. Tot ceea ce se întâmplă va fi documentat și va fi regăsit la dosarul cauzei. Pas cu pas sau fiecare pas din această operațiune va fi consernată fie în procese verbale, fie în alte documente. Deci se știe exact modul în care se organizează acest flagrant. Atunci când discutăm despre o faptă penală, ce necesită organizarea unui flagrant, așa cum este tarea și luarea de mită. Aici, organele statului organizează flagrantul. Dar să știi că pot fi de exemplu comise, fapte de natură penală și în situația în care nu există nimic înainte. Și o să dau un exemplu care cred că este cunoscut de toți. La anumite petreceri sau la anumite festivaluri organizate sunt persoane ce consumă substanțe psioactive. Și nu puține dintre acestea dintre acestea au fost prinse de catre jandarnii care asigură pază, da, protecția perimetului respectiv. E bine, în momentul în care jandarmul te-a surprins în timp ce consumi o substanție țioactive, acela este considerat tot un flagrant. Te-am prins în momentul în care să vârșai această infracțiune, da? consumul nu este infraționă dar deținerea că el te supinde în momentul în care tu deții acea substanță asupra ta fie în timp ce o consum fie înainte de a o consuma. Iată că flagrantul poate îmbrăca diverse forme poate să existe ceva înainte poate să existe anumite probe care să conducă la ideea că tu comiți anumite fapte de natură penală sau puși și simplu Poate să fie așa dintr-o dată fără să existe nimic înainte. Putri simplu, organele statului te surprind în momentul în care promiți o infracțiune.

Lucian: Alt subiect de care foarte, foarte mulți români discută și e o adevărată controversă pe subiectul ăsta. Auzi tot felul de povești că vorbești pe WhatsApp pentru că sunt mesajele criptate sau... mă suni video pe telegram și sigur nu o să ne audă nimeni. Chiar sunt foarte curios cum funcționează partea asta. Până la urmă cum e normal, cum e în realitate de fapt. Ni se pot citi mesajele pe WhatsApp sau nu? Cum funcționează legal și... cum ai întâlnit tu în experiența ta de avocat? Mă gândesc că sigur ai avut implicații de genul ăsta.

Mărinică Geanny: Să înțeleg că vrei să discutăm despre interceptori și despre mesajele transmise pe tot fel de aplicații ca să fiu...

Lucian: Exact, exact. Pot fi interceptate sau nu?

Mărinică Geanny: Bun, hai să lămuriem în primul rând ce înseamnă să intercepțe sau ce presupune, mai exact. Din punct de vedere legal, interceptările pot fi dispuste doar într-un dosar penal și numai cu autorizarea unui judecător. Mai exact, procurorul formulează o cere în care trebuie să arate că există suspiciuni rezonabile privind comiterea unei fațe de natură penală

**Exact.

Mărinică Geanny:** iar interceptarea este necesară pentru aflarea adevărului. Bineînțeles că judecătorul va analiza această cerere și dacă sunt îndeplinte condițiile pe urât de lege, emite un mandat de supravegiere tehnică. Astfel, în baza acestui mandat pot fi interceptate convordiriile telefonice. Percepția că toată lumea este ascultată, este greșită. Vorbim de o procedură legală care trebuie urmată pentru a putea fi interceptate cu vorbiriile telefonice și bineînțeles vorbim de un dosar penal deschis și o suspiciune că persoana respectivă comite anumite fapte de natură penală, iar prin interceptări se poate afla adevărul încauză. În schimb, dacă vorbim despre accesul la conversațiile private, de exemplu, accesul la mesajele SMS, dacă mai discură cineva prin mesajele SMS sau accesul la conversațiile de pe tot felul de aplicații, WhatsApp, Instagram și așa mai departe, Atunci discutăm despre o percheziție informatică care, bineînțeles, tot în baza unui mandat acordat de un judecător se efectuează. Percheziția informatică se face de către specialistii IT ai parchetelor care folosesc programe diverse. să nu avem iluzia că dacă ștergem mesajele sau pozele acestea nu se mai pot recupera niciodată, în niciun fel de circunstanță. Pentru că această idei, această percepție este greșită. Organele statului au tehnologia necesare și programele necesare să identifice orice fel de conversație, indiferent de platformele pe care noi le folosim. În linii generale, acum, bineînțeles că există tot felul de aplicații care pot fi foarte greu sau imposibil de spart, iar mesajele respective, într-adevar, se stersi si nu pot fi recuperate. Dar, de principiu, discutiile frise putate pe WhatsApp pot fi recuperate sau accesate in norma unei perchezitii informatice.

Lucian: Iar super interesant De obicei când vedem tot felul de conversații liquite, din anumite dosare controversate și mediatizate, acele au fost extrase în urma unei percheziții informatice, nu în urma interceptărilor. Pe partea de interceptări, lasă-mă să ghicesc, e vorba de... Telefon prin GSM, prin semnal GSM și SMS-uri sau ce... care s...

Mărinică Geanny: Interceptările înseamnă discuțiile în timp real. Deci în momentul în care noi doi discutăm la telefon, în baza mandatului acordat de judecător, mandat de supraveghere tehnică, discuțiile dintre noi pot fi interceptate. Pentru că parchetul sau organul de cecetare penală este autorizat să facă acest lucru.

**Mmhm.

Mărinică Geanny:** dar discutăm despre convorbiri telefonice, apeluri telefonice. Ceea ce face cumva să fie diferită această interceptare care este în timp real de perchediția informatică care presupune în mod concret extragerea mesajelor, extragerea convorbirii lor de pe rețele de socializare, dar cu învărbirilor scrisă care pot fi efectuate acum 2-3 săptămâni sau chiar mult mai vechi decât această perioadă. Deci discutam despre două chestii unii total diferite. Interceptarea are loc în timp real, în timp ce extragerea mesajelor de pe rețelele de socializare

**Mm-hm.

Mărinică Geanny:** poate să fie efectuată și pentru mesajele sau convordiriile pe care noi le-am avut acum 7 luni de zile, ca exemplu.

Lucian: Vreau practic să spun eu niște întrebări la care m-am gândit de multe ori. Cum ar fi? Sunt un om normal și mă cheamă poliția la declarații. Nu am nicio informație. E un telefon pe care l-am primit. Care e primul lucru pe care trebuie să-l fac? Trebuie să mă duc, merg primuoară pe la birouul avocațului și apoi merg împreună cu el. Ce ar trebui să fac exact?

Mărinică Geanny: Din punctul meu de vedere, ca profesionista al dreptului, recomandarea mea este sa mergi insotit de un avocat. De ce spun acest lucru? Pentru ca, indiferent de calitatea pe care tu o ai in dosarul respectiv, ca esti martor sau ca urmeaza sa fii audiat in calitate de suspect, Tot ceea ce declar sau toate informațiile pe care le furnizez organului de cercetare penală, într-o formă sau alta, aceste informații pot fi folosite împotriva ta. De aceea este esențial ca în momentul în care te afli într-o astfel de situație să îți cunoști în mod exact drepturile să știi ce trebuie să spui, cât trebuie să spui sau ce nu trebuie să spui. Pentru că această interacțiune dintre tine și organul de cercetare penală îți poate genera consecințe negative. Apropo, nu este neapărat de o importanță majoră strit discuția ce se consenează în acea declarație. Pentru că tu, înainte să ajungi să dai declarația, ai tot felul de discuții prealabile cu organele de cercetare penală, cu polițiștii în cauza, care chiar îți pot părea băieții de treabă și că nu îți vor răul. E bine să-i spică din momentul în care

Lucian: Dar încearcă să te tragă de limbi.

Mărinică Geanny: ești contactat și până când se finalizează dosarul penal, rolul polițistului nu este să te ajute pe tine să scapi de o acuzație. Rolul polițistului este să își exercite profesia și să își ducă la bun sfârșit dosarul aflat în cercetare. Deci, sub nicio formă rolului nu este să te ajute. Rolului este să își facă treaba să cerceteze fapta, să afle adevărul, să strângă probele și să le pună pe masa procurăului care le va analiza și va dispune o soluție sau alta.

Lucian: Tu ca om normal, nu beneficiezi de aceeasi pregatire ca politistilor sau ce organe competente mai ai de a face cu ele in situatia aceea, care practic au o pregatire pentru situatii de genul, si poti fi, spun asa, cum ai spus si tu, obiectivul politistilor ies sa intocmeasca acel dosar penal, acea cea ce poti fi oarecum tras de limba sa spun asa mai pe romaneste, adica... sa primeste niste intrebari formulate intentionat intr-un anumit mod care sa le ofere poletistilor niste responsuri la care pe care voiau ei sa le obtina dar intreparea mea e Contează doar acea declarație sau poate fi luat în calcul și ce vorbesc cu polițistul în afară a ce scriu în declarația oficială? dacă sunt în mașină cu polițistul în drum spre secție și ai schimbit 2-3 vorbe cu el, m-ar putea afecta inclusiv acele vorbe sau... Adică încerc să înțeleg, trebuie să merg pe modul mood total în momentul în care, doamne feriște, am o fel de interacțiune de genul sau... Poți să fiu mai relaxat, spun așa.

Mărinică Geanny: Vestul Lucian, orice informatie care ajunge la organul de cercetare penală, indiferent că este într-un cadru oficial, cum este oferirea de declarații sau un cadru neoficial discuțiile prealabile, din punctul meu de vedere îți depune sau îți crează o imagine defavorabilă sau o situație defavorabilă. pentru că în momentul în care tu ai discuții prealabile, neoficiale cu arganul de cercetare penală și discuții exact despre fapta penală sau despre obiectul audierii, tu practic îi funizezi anumite informații pe care el ultimul rău le va prelucra sau cel puțin, furnizându-i aceste informații îi dai un punct de plecare în continuarea cercetării lor. De aceea, așa cum am spus, este important ca de la prima interacțiune, fie ea și neoficială, și până la ultima declarație, să știi exact care este contextul și, bineînțeles, să ai asigurat un avocat care să te ajute să înțelegi mai bine ceea ce se întâmplă și ce trebuie, bineînțeles, să faci sau să nu faci.

Lucian: Mmhm. Sunt 100 % siguri că ai povești interesante în privința asta. Care e cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii când au problemă de genul ăsta de care am discutat? Sau care e cea mai mare greșeală care ți-a rămas în minte de la un client de-al tău?

Mărinică Geanny: ⁓ hell... Dacă tău să mă gândesc, cea mai mare greșeală pe care o poți face într-o astfel de situație este să încerci să te justifici sau să justifici o acțiune prin funizarea de informații și detalii polițistului cu gândul că o să fie bine. iar dacă tu ești de treabă și ești deschis dialogului, cu siguranță și polițistul va fi la fel cu tine și totul se va rezolva. Cu alte cuvinte, vorba multa, cel putin intr-un astfel de cadru, nu te ajuta. Cu cat oferi mai multe informatii organelor de umarie penala, cu atat, bineinteles, ca le vei da mai multe piste, vei conduce la obtinerea anumitor probe, ce pot fi folosite ulterior împotriva ta.

Lucian: care e cel mai prost sfat juridic pe care l-ai auzit de la o persoana Oamenii arunca cu vorbe fara sa aiba cunostinte.

Mărinică Geanny: Îmi vine acum în minte următoarea propoziție Spune tot că dacă nu ai făcut nimic nu ai de ce să te teni Acest sfat este unul care nu te ajută absolut deloc De fiecare dată când părinții ne spuneau această propoziție, nu ieșa niciodată bine. Așa se aplică și în domeniul juridic.

Lucian: Sufla, sufla, sufla, sufla... Spune-mi un serial sau un film care e cel mai aproape de realitate?

Mărinică Geanny: Nu-mi vine în cap niciunul. Filmele și serialele să știi că simplifică foarte mult procedurile și de regulă vedem doar părțile care par cele mai interesante și de cele mai multe ori se dramatizează excesiv. Până urmare, nici serialul și nici filmul nu reflectă realitatea... juridică și ceea ce se întâmplă efectiv în această profesie.

Lucian: Deci putem sa ne uitam ca si entertainment, dar sa nu ne imaginam ca asa e si in viata reala. Ca Ca‎ avocat penalist, unde tragi linia? Ai aparat pe oricine? De exemplu, iti pun la o intrebare cu patiini ca mana, dar ai apărat vreodata un pedofil sau ai apăra un pedofil?

Mărinică Geanny: Core, core, core, așa e. Nu, sunt anumite infracțiuni de care mă feresc, deci nu aș apăra pe oricine, iar linia o trag prin raportare la consecințele produse de fapta penală.

Lucian: Deci, fiecare avocat, cum să spun, setează limitele proprii și principiile proprii. Fiecare decide până unde nu ești obligat să accepti cazuri, presupun.

Mărinică Geanny: Nu ești obligat să acceți un anumit caz. Profesia de avocat este o profesie liberală. Ne putem selecta clientele la.

Lucian: Spune-mi, rog, Gianni, un lucru pe care ai vrea sa stie toata România despre dreptul penal.

Mărinică Geanny: E o întrebare foarte dificilă. Teoretic, toată România ar trebui să cunoască în mare ceea ce reglementează codul penal. Dar cred că cel mai important lucru ar fi acela că dreptul penal nu este ceva abstract. Este ceva ce ne poate viza pe o acaiei dintre noi, la un moment dat.

Lucian: poți executa o pedeapsă penală fără să intri în pușcărie?

Mărinică Geanny: Dar realitate, poti sa executi o pedață penală fără să intri în pușcărie, de exemplu există și amenda penală.

Lucian: Ok, deci o pedeapsă penală nu reprezintă doar statul în închisoare. Asta trebuie să rămân.

Mărinică Geanny: Oterile de condamnare pot fi sau mai corect spus prin oterile de condamnare se pot stabili pe devse cu executare in regim de penintenciar se pot stabili amenzi penale care nu se execute in penintenciar ci trebuie sa platesti anumite sume de bani dar stabilite prin otăruri, și inclusiv suspendarea sub supraveghere este tot o otărâre de condamnare. Când discutăm despre suspendare executării pe depsei, discutăm despre o persoană care rămâne în continuare în libertate, dar are anumite restricții pe o anumită perioadă care poate să fie de la 2 la 4 ani, peradă în care trebuie să își îndeplinească și anumite obligații impuse de instanță. Deci iată că o condamnare nu înseamnă neapărat o executare a pedesei în penitenciar.

Lucian: Iar la fel sunt curios esti obligat sa cooperezi cu politia daca iti cere, de exemplu, sa deblochezi telefonul si sunt foarte insistenti. Presupun ca sunt oameni care ar ceda chiar daca nu e nevoie sau...

Mărinică Geanny: Nu este un mit. Nu ai aceasta obligatie respectiv de a furniza codul prin al telefonului politistilor. Au ei metodele lor prin intermediul căror a fost accesat telefonul. Sau nu, depinde.

Lucian: Achitarea si clasarea inseamna acelasi lucru?

Mărinică Geanny: Nu. De fapt, ar putea sa spun ca da, pentru ca ambele, apoi clasarea cat si achitarea, pot conduce si conduc la incetarea procesului penal. Dar sunt proceduri diferite pentru ca se iau in etape ale procesului penal diferite. De exemplu, clasa aia se dispune de catre procuror pe parcursul urmarii penale. Deci, într-o fază incipientă a unui dosar penal, în timp ce achitarea se dispune de către un judecător în faza în care dosarul se află pe fond în fața judecătorului. Deci, după ce dosarul este trimis de la pachet către instanță, iar instanța este învestită cu soluționarea acestuia.

Lucian: Mulțumim, mulțumim de clarificări. Avocatul digital, e de ajutor sau e o pierdere de timp?

Mărinică Geanny: Nu as spune ca este o pierdere de timp categorica, este un ajutor. Avocatul digital ajuta oamenii ce umoresc activitatea voastra cu informatii juridice care sunt foarte valorase si care sunt foarte utile si de principiu te ajuta sa intelegi cum functioneaza mai bine lucrurile in jurul tau.

Lucian: Nu mai am nimic de adevoat. Asta a fost primul episod din podcast-ul Legea pe Șleau. Dacă ai învățat ceva, dă un subscribe, un share și lasă un comentariu, că mă ajută, mă ajută enorm să continui. Ne vedem la următorul episod. Respect!

Mărinică Geanny: Salut!