Discuție cu Renata Ionescu

Renata Adelina Ionescu: Și voia să își creeze niște SRL-uri, niște PFA-uri, mă rog să plimbe niște bani, astfel încât să platească zero taxe. este mai bine mai târziu decât niciodată să nu aștepți inspecția fiscală să vină peste tine. în alte țări mai dezvoltate nu faci un SRL cu 500 de lei cum îl faci la cadourile pe care le primești, in online, produsele pe care tu le promovezi și ele sunt considerate eu cred că în business în general și în avocatură în particular dă mai bine să fii nu trebuie să te oprești niciodată din învățat în momentul în care te-ai oprit. Ai murit.

Lucian: Bine venit la podcast-ul Legia pe șleau. Sunt Lucian Popescu și de doi ani implic tehnologia în domeniul juridic. Astăzi avem o invitată specială. Doamna avocat Renata Ionescu, fondatoarea Rai Legal & Tax, a obținut diplome de drept în trei țări, România, Franța și Suedia, vorbește cinci limbi și se ocupă de ceea ce ne doare pe noi toți. daca pur si simplu vrei sa intelegi cum functioneaza taxele in Romania comparativ cu restul Europei Episodul asta e obligatoriu Ai 6 diplomele de drept în trei țări diferite, România, Franța și Suedia. De ce? Ce te-a făcut să zici, nu mi-ajunge o singură facultate de drept în România?

Renata Adelina Ionescu: Buna dimineața, Lucian, bună dimineața a tuturor, celor care ne urmăresc. Mulțumesc pentru invitații, mulțumesc pentru această introducere sumară, dar elogioasă. Nu știu dacă sunt dămnă de toate cuvintele acestea frumoase. Și da, să începem cu prima data întrebare. De ce atât de multe facultăți? Nu pentru a profesa ca avocat. Ca să profesez ca avocat în România ai nevoie doar de licență în drept, care se obține după patru ani de facultate. și să promovezi examenul de baru pentru stagiar și pentru definitiv. Sunt profesionii și remarcabili care au trecut doar prin aceste două etape, nu au mai făcut nimic altceva și fac lucruri extraordinare. Eu sunt o persoană foarte curioasă, am vrut să învăț constant, sunt de părere că nu trebuie să te oprești niciodată din învățat în momentul în care te-ai oprit.

Lucian: Nu,

Renata Adelina Ionescu: Ai murit. Ultimul master, de fapt cel mai recent, că îmi place să cred că nu este ultimul, cel din Suedia, perioada 2024-2025, a fost într-adevăr o experiență inedită. Mi-am dorit să trăiesc într-o altă țară, mi-am dorit să văd cum mă pot descurca într-un mediun care nu cunosc nimic și pe nimeni și nu... am considerat o etapă Esențială în devenirea mea ca profesionist, ca jurist și mai ales, sunt formarea mea ca om, în formarea caracterului, a culturii, practic. Am urmărit o dezvoltare multilaterală, am și învățat să gătesc. Deci m-am întors un om schimbat.

Lucian: chiar voiam să te întreb cum e să studiez în Scandinavia. Din ce în ce mai mulți tine români aleig să studiezi acolo și cred că totuși e un motiv în spate.

Renata Adelina Ionescu: Dar există foarte multe facilități pentru studenți, foarte multe programe, foarte multe biblioteci unde ai acces gratuit, programe de mentorat, excursii, oportunități de Networking, specific la master-ul meu au existat foarte multe activități care mi-au dezvoltat niște skill-uri pe care nu l-aș fi putut dezvolta în mediul academic din România. Aveam prezentări de cel puțin două ori pe săptămână, procese simulate, Profesorii pretindeau că sunt clienți și că nu știu absolut nimic. Era foarte interesant, foarte interactiv. Un master este privit foarte serios. Și înseamnă foarte mult. Un master înseamnă un job în anul în care îl faci. Mie îmi pare rău că nu am ales un master mai lung. Masterul meu a durat doar un an și nu am avut timp cumva să profite tot ceea ce mediul acesta academic mi-ar fi putut să... ar fi putut să-mi ofere.

Lucian: Am o întrebare personală. Vorbești suedeză?

Renata Adelina Ionescu: Am vrut să învăț, am vrut să mă integrez cât de mult am putut înainte să ajung în Suedia deja. Luasem 20 de lecții cu un profesor privat de Suedeză și cred că vorbeam, niciodată nu m-am testat. Vorbeam de un A2 aproape B1 și vorbeam în principal cu oamenii mai în vârstă pe care îi găseam în tren, pe care îi găseam la supermarket. Era foarte interesant. Mă întrebau de unde sunt, le spuneam că din România și... Wow, erau foarte încântați că... învăț suedeză, deși nu era nevoie de suedeză. Nu este nevoie să supraviețuiești în țara aceea și nici măcar să comunici. Toată lumea vorbește în engleză și la un nivel foarte avansat, cu un vocabular dezvoltat, niște fraze elaborate, deci aproape ca niște nativi.

Lucian: Ce te-a făcut să te întorci acasă? Practic ai fondat cabinet-ul tău propriu și ți-ai luat viața profesională în friul să-i spun așa Care e motivația?

Renata Adelina Ionescu: Da. A fost un demers foarte curajos. As putea spune chiar nebunesc, acum ca ma uit in spate, daca cineva mi-ar fi spus la acel moment cat de greu urmeaza sa fie, probabil n-as mai fi facut acest pas. Sunt recunoscatoare ca nimeni nu mi-a spus asta. Adica am fost cumva amenintata, dar nimeni nu m-a luat deoparte si mi-a spus, vezi ca esti... Nebună sau nerezonabilă. Într-adevăr, eu am vrut să experimentez foarte mult în perioada asta, până împlinesc 30 de ani și chiar am experimentat. Am lucrat într-o casă mică de avocatură, după care într-o casă internațională, într-o casă europeană de avocatură. Am experimentat și cum este să fii in-house lawyer pentru o perioadă, am făcut un second month. Și ce mai lipsea, ca să zic așa, de pe checklistul meu era antreprenoriatul juridic. Stai un cabinet presupune mult mai multe atribuții administrative și de business și într-adevăr, cum ai spus și tu, ieși din zona de confort, te expui foarte mult, nu mai ești un simplu avocat de departament, dar faci mult mai multe alte lucruri în avocatură. Eu mi-am dorit să pot să fac și litigii, și fiscal. să pot să am și flexibilitate în an alege clientii la alte firme, nu ai această flexibilitate de a-ți alege clientii. Lucrez cu clientii firmei. Dacă un client nu te respectă sau pur și simplu nu există o chimie între voi, nu poți să faci nimic. În cazul unui cabinet de avocatură ai acest lucr de a-ți selecta clientii și foarte ușor dacă cineva nu te respectă, sau nu te plătește, sau pur și simplu nu aveți o viziune comună sau vrea să-ți dea ordine și asta este o problemă. Nu vii la avocat ca să-i spui tu ce să facă. Eu poate sunt un avocat mai rebel, nu știu, eu nu ascult neapărat de clienții mei când îmi spun ce să fac, dacă ei deja au o strategie sau un plan, au nevoie probabil de un project manager, nu știu, dar nu de un... Nu de un avocat. Deci există și avantaje, însă nu doar... Nu vreau ca lumea de acasă să înțeleagă că acesta este idealul în avocatură. Există și multe dezavantaje. Când lucrez pe cabinet, lumea cumva mă invidiază pentru rezultatele mele și romantizează acest stil de viață foarte libertin în ochi lor, dar nu văd că eu lucrez 7 din 7. în weekenduri, în vacanțe, oricând apare o urgență cu o noapte înainte de un termen nu dorm și da, există mult sacrificiu, multă singurătate, aș putea spune că acesta este cel mai mare trade-off că mă simt singură de cele mai multe ori chiar dacă am mulți prieteni avocați la care mai apelez, ne mai consultăm, ne mai substituim, ne mai sfătuim tot, tot este o singurătate dar pot trăi cu asta, eu pot. Nu recomand altora care sunt, nu știu, people pleasers. Cred că e foarte greu pentru cineva care vrea să lucreze într-o echipă și vrea să avanceze pe scara erarchică să facă această trecere de la Casă Mare de Avocatură la cabinet. La cabinet, mai mult decât fondator, nu poți să fii mai sus sau, nu știu cum să zic, mai sus sau mai jos, nu te poți mișca, ești fondator și atât. faci tot ce se cere de la tine.

Lucian: Cred că ai punctat super bine. Asta este diferența dintre angajat și fondator, antreprenor, cum vrei tu să-i spui. Implicarea și, cum ai spus tu, toate aceste dezavantaje care apar.

Renata Adelina Ionescu: Exact, putem trage o paralelă la... calitatea sau cum să spun... condiția omului antreprenor. Și antreprenorul trebuie să știe și business și juridic și marketing și puțină psihologie. Trebuie să știe mult mai multe. Nu există o fișă a apostului din păcate sau din fericire. Nu știm, deci trebuie să fie foarte... cameleoni. Să se adapteze foarte ușor și să treacă peste multe crize.

Lucian: Tu ce întrezi tu dai cu capul, cum s-ar spune. Ai menționat de clienți care... Se da o sensatia de lipsa de respect sau altfel de situatii Cum e sa fii femeie in avocatura in Romunia? Daca ne uitam de exemplu la Facultatea de Drept, presupun din ce stiu eu ca predominant sunt femei pana la urma, studente Cum e toata treaba asta? Se simte o oarecare diferenta sau nu? Pentru ca discutam de... în episoadele anterioare de stereotipuri ale avocaților și vedem de exemplu la penal că e acel avocat să spun așa care inspiră puțin stil mafiot fumează trapuc etc. cum să spun? au oameni incredere în tine?

Renata Adelina Ionescu: spus foarte multe lucruri, foarte multe... da. Ai prezentat multe adevăruri care trebuie nuanțate. Într-adevăr femeile ca număr domină profesia juridică. Și din facultate, și în magistratură, și în avocatură suntem destul de multe și femeile fac parte chiar și din organele de conducere ale acestor... firme foarte mari de avocatură. Însă, eu cred că în business în general și în avocatură în particular dă mai bine să fii bărbat. Nu înțeleg de ce. De exemplu, am colegi mai mici bărbați, avocați, cărora niciodată nu li s-a reproșat că sunt prea tineri. Mie da, deși sunt mai mare decât ei. Am avut niște întâlniri. One to one cu niște clienți Și îmi spuneau, orică sunt s-au căpar tânără Nu știu dacă era un reproș sau un compliment Altcineva mi-a spus că sunt prea frumoasă ca să fiu avocat Sigur, eu n-am luat-o ca pe un compliment Poate o balerină sau poate o cântărață de oper sau poate un fotomodel Ar lua acest, cum să-i spun, avans, poate ca pe un compliment, dar dar eu nu. Chiar am avut anul acesta o intalnire cu cineva care mi-a spus imediat cum a vazut, buna ziua, sunteti foarte tanara. Primul lucru pe care le-a spus, asta conta foarte mult pentru el cum aratam, cum ma prezentam.

Lucian: Ha ha!

Renata Adelina Ionescu: Și m-am simțit nevoită să mă justific, să spun, aaa, doar mă mențin foarte bine. Nici nu vreau să spun cât de mulți ani am. Da, foarte bine că dumneavoastră credeți asta. Deci, cumva am lăsat impresia că am mai mulți ani. Deși nu am mai mulți ani, am o vreță potrivită să fac ceea ce fac. Deci cred în continuare că există un soi de misogenism în România și în profesia aceasta. Din păcate propagat și de către femei. Și femeile sunt misogene cu alte femei. Asta este foarte trist. Dar nu mă simt în niciun caz inferioară din punct de vedere intelectual sau din punct de vedere al experienței mele sau al nivelului de pregătire. Aș spune că femeile sunt foarte conștiencioase, foarte diligente, atente la detalii. foarte implicate în cazurile clienților lor, pentru că au o doză mare de empatie. Și unii clienți vor un avocat și empatic, nu doar un avocat care să fumeze trabuc și să se gândească poate doar la facturi sau la următoarea excursie. Cred că vor pe cineva care să aibă și o candoare.

Lucian: Exact, exact.

Renata Adelina Ionescu: Eu nu pot să îmi vinovătesc anumiți clienți pentru că au criterii subiective pentru care își aleg doctorul. E ca și cum eu îmi aș alege un psiholog sau un arhitect sau o manicuristă. Vreau să merg la cineva pe care îl plac. Deci așa și clienții. Poate unor ale sunt antipatică. Foarte bine. Este normal să nu placi tuturor. Nu este nicio problema.

Lucian: nu am nicio părere față de partea asta ce gen ar trebui să practice, ce meserie, dar eu cred că sunt anumite meserii care, cum ai spus și tu... Constituia anumite avantaje sa fii barbat sau femeie. De exemplu, dasca-li, invatatori. Pur simplu cred ca ai un avantaj de nastrele daca esti femeie. Pur simplu, copiii mai mici cred ca se spere de un barbat care are poate 2 metri si barba. E o chestie de natura, nu ai ce sa faci. Asa, in functie de asta cred ca ar trebui sa ne alegem job-ul pana la urma fiecare dintre noi. Aș vrea să profit că te avem la emisiune la noi și să ne explici foarte pe românește anumite întrebări din aria ta. Cum am spus, taxei, fiscalitate, aș vrea practic să explici puțin business-ul pe limba omului de rând ca și cum aș avea 15 ani. De exemplu, un antreprenor în România, orice ar avea el, SRL-e, PFA sau alte forme juridice Câte tax se pătește de fapt în 2026 pentru că toată lumea se plânge și toată zi o vedem la televizor Dar... Puțin înțeleg de fapt matematică reală și... Aș vrea să ne spui tu cifrele

Renata Adelina Ionescu: Poți să vă spun cotele de impozitare, dar depinde foarte mult cum îți faci calculele. Cotele de impozitare sunt aceleași pentru toată lumea, nu sunt niciun mister, le găsesc toți pe Google. Dar da, într-adevăr au intervenit foarte multe modificări fiscale din acest an, odată cu cele două pachete de redresare economică. Schimbarea majoră a fost, aș putea spune, Bine, au fost multe schimbări. Vorbesc despre schimbarea majoră care chiar n-a zvuduit. fost creșterea impozitului pe dividende la SRL-uri de la 10 la 16 % în condițiile în care nu cu mulți ani în urmă a fost impozitul de 5 % după care de 8%, după care de 10%. Acum este de 16%, nu știm unde vom ajunge. Oamenii spun că SRL-urile sunt impozitate dublu, ceea ce nu este o exprimare neapărat academică sau riguroasă, însă există o doză de realitate economică în această lamentare, ca să zic așa, pentru că la SRL-uri impozitul este de 16 % din profit. Un SRL care nu este micro-intreprindere, Deci 16 % pe profit și profitul...

**Mmhm.

Renata Adelina Ionescu:** Distribuit, adică dividendele, sunt impozitate tot cu 16 % Și asociatul care primește dividendele Dacă depoșește anumite pragu-uri de 6, 12, 24 de salarii, mine brute pe economie, plătește și CAC de cât este? 10 % Da? Și mulți fac acest calcul matematic, mi-ai spus să explic matematică, nu știu... Nu sunt profesor de matematică. însă mulți faci treceala de a aduna aceste cote. Și spun 16 cu 16 cu 10. Ok, avem 42 % sau cât dă? Suntem pozați cu 42%, ok, pierdem jumătate din ceea ce câștig. Asta dacă nu te optimizezi fiscal. Pierzi jumătate. Da, poate vom discuta și despre...

Lucian: Ia sunbat,

Renata Adelina Ionescu: De-are fiscal. Acum, la micro-entreprindere ai micro-entreprindere adică tu trebuie să îndepiniști niște condiții prevăzute de lege și trebuie să ai venituri, adică cifra de afaceri sub 100.000 de euro ca să plătești 1 % pe venituri. Adică nu scazi nimic din veniturile pe care le încasezi, unora le convine această impozitare de 1 % pe cifra de afaceri. dar tot plătești 16 % pe dividende și la fel plătești 10 % la CASS dacă dividendele depășesc anumite praguri. Pentru PFA și profesii liberale avem cota de impozitare pe venit de 10%, 10 % la sănătate și 25 % la pensie. Dacă facem calculele și le adunăm tot așa matematic, 10 cu 10 cu 25, 45 % Dacă este să comparăm un SRL, care nu este micro-intreprindere cu un PFA, taxele sunt cam aceleași. Deci eu, dacă învin clienti, antreprenori wannabe, care vor să își deschidă o societă cyber, o entitate juridică sub umbrela care i-a să presteze servicii sau să vândă bunuri, whatever, ce fac ei, le spun că nu cotele de impozitare sunt un criteriu de alegere a acestei forme juridice, pentru că oricum ajunci să plătești mult la stat și aproape la fel, oricum ai face, oricum ai face calcul de... Ce primează în alegerea unei forme juridice? Aș spune că este modelul de business și scopul tău pe termen mediu și lung. Ce vrei tu de la acel business? Dacă doar vrei să oferi consultanță în IT sau vrei să faci meditații sau nu știu vrei să fii reprezentant Avon sau Ori Flame. Nu merită să-ți faci seretul. Tu nu ai nevoie de o structură corporativă și de toate obligațiile care vin la pachet cu gestionarea unui Poți să-ți deschizi un PFA și să plătești taxele pe care le-am menționat anterior. Ai acces tot timpul la bani. La PFA poți să extrași tot timpul bani și nu-ți trebuie neapărat a angajați, poate nici nu vrei angajați, nici nu vrei niște venituri extraordinare. Vrei să-ți faci un salari, un lunar, ai maxim două, dar nu ai foarte multe ambiții. Optezi pentru un SRL-e în condițiile în care anticipezi că vei avea niște venituri mari, vrei să ai mai mulți angajați, mai mulți clienți, mai multe venituri, vrei să delegi, ai mai mulți prestatori de servicii și mai mulți clienți cărora le prestezi e servicii și ai și o răspundere mare juridică pe care vrei să o transferi SRL-ului. Acesta este criteriul cel mai important, faptul că într-o societate cu răspunde relimitată, dar un SRL, asociații SRL-ului răspund doar în limita capitalului social față de creditori. În situații foarte restrânse creditorii ajung să o înmărească și administratorii sau asociații. Deci aș spune că nu cotele de impozitare, nu matematică fiscală din spate primează, deși mulți se orientează după aceasta. Eu cred că este o greșeală. Cred că factorul de business ar trebui să fie mai important decât factorul juridic, decât factorul fiscal. care și-au deschis PFI aveau un singur client. Practic fost un angajator și plăteau impozit pe norma de venit, în loc să plăteați impozit în sistemul real. Adică sistemul real este venitul net real, venit minus cheltuieli. La norma de venit, practic, plătești la o anumită sumă care este plafunată de către anaf în fiecare și a plătit 5 ani de zile impozit pe norma devenit, a venit a NAF în inspecție și a considerat că ok, tu preste servicii pe un KN greșit și trebuia să plătești în sistem REA, s-a recalculat totul în urmă de la T0 în urmă cu 5 ani până la T1 în prezent S-a emis decizia de impunere, a trebuit să plătească diferența de impozit plus dobânzi, plus penalități, plus CAC, plus CACS. La distrus a închis tot. Deci, mare atenție ce alegi, ce alegi, ce coduri care sunt în actul tot constitutiv, cum facturezi, cum îți ții contabilitatea, este foarte important. Toate detaliile contează și aceste mici abateri sunt ca un bulgăre de zăpadă care au un out cam foarte usturător pentru tine și pentru business-ul tău.

Lucian: Chiar ai deschis o cutia Pandory, se spun asa, vrea sa vorbim despre optimizarea fiscala, pentru ca toata lumea vorbeste despre asta si as vrea bine sa inteleg, uite cum ai spus si tu de cazul precedent, care e diferenta intre optimizarea fiscala si evazie fiscala, pana la urma, unde se trage linia rosie Cred că tu știi foarte multe despre asta.

Renata Adelina Ionescu: Sunt foarte diferite. Nu știu dacă avem timp să vorbim în acest podcast. Se mai pot face încă cinci podcasturi pe acest subiect, ca să fiu sinceră. Infracțiunea evaziei fiscală nu este unică. Avem legea evaziei fiscale și presupune un conglomerat de infracțiuni, un conglomerat de elemente materiale. care pot constitui o infracțiune de evazie fiscală care se pedepsește și cu închisoare, adică este foarte grav. Deci noi știm din lege ce înseamnă evazie fiscală. Înseamnă să ascunzi realitatea, să o distorsionezi sau să falsifici, astfel încât să te sustragi de la obligația de a plăti dachse către stat, ori total, ori parțial. Adică se numește evazie fiscală și când plătești mai puțin. la stat și cumva îți diminuezi în mod artificial bază de impozitare. Optimizarea fiscală pe de altă parte nu este prevostă de lege. Nu știm exact ce înseamnă, nu este un drept care să ni se acorde. De aceea, mie îmi place foarte mult terminologia din engleză. Text planning, adică planificare fiscală, sună mult mai... moral ca să zic așa și așa ar trebuie să fie pentru că optimizarea fiscală se bazează pe niște mecanisme niște oportunități prevuzute de lege prin care tu poți să optezi pentru anumite aranjamente pentru anumite facilități fiscale ca să plătești mai puțin la stat în mod absolut legal și transparent. De exemplu să-ți deduci cheltuieli care au legătură cu activitatea economică pe care o desfășori sau să nu plătești impozitul tot deodată, să îl plătești eșalonat pentru că ai nevoie de cash flow în business-ul tău și nu îți permiti să plătești, nu știu, 50.000 de euro deodată. vrea să îi plătești eșalonat. Îi plătești eșalonat și mai dai o dobândă, dar este foarte avantajos să faci asta. Asta înseamnă planificare fiscală, să știi exact cât plătești în fiecare jurisdicție și ce facilități ai ca business-ul tău să nu fi afectat de o sarcină fiscală impresionantă. Unde se trage linia? Linia se trage în momentul în care deja disimulăm realitate, adică dacă apelăm la tot felul de transacții, circuite, aranjamente artificiale care sunt reale din punct de vedere juridic. Toate au la bază un contract de umprumut, un contract de închiriere, un contract de prestării servicii de consultanță. Consultanță care niciodată nu s-a prestat. Toate sunt bine sprijinite de către documente juridice în spate, însă nu reflectă o... realitate economică, nu reflectă o logică de business. Și în momentul în care nu mai există această substanță economică și recurgi la tot felul de tertipuri, vorbim despre evaziune fiscală. Adică evaziune fiscală înseamnă să emiți facturi fictive, să inventezi cheltuiel deductibile. să ascunzi niște bunuri, să ascunzi niște venituri. Toate acestea doar ca să plătești mai puține taxe la stat. Cumva scopul este același. Și da, nu mi-am propus să zic asta neapărat, dar da, toate business-urile vor să facă profici să plătască

Lucian: Mă-i trebuie...

Renata Adelina Ionescu: cât se poate de puțin la stat. Ăsta este scopul tuturor. Dar mijloacele... mijloacele diferă foarte mult și în ochii autorităților fiscale, realitatea juridică nu contează. Ceea ce contează este realitatea economică.

Lucian: Chiar v-am să te întreb, ai fost vreodată presată de un client să treci de linia roșie venind vorba despre optimizarea fiscală?

Renata Adelina Ionescu: Eu nu trec de linia rosie, poate să-l ajut pe el să treacă de linia rosie. Da, am fost de-aia trecut chiar de către IT-iști. Un IT-ist în special avea un client într-o anumită țară, nu pot să zic ce țară, că se va prinde că vorbeze spre el. Și voia să își creeze niște SRL-uri, niște PFA-uri, mă rog să plimbe niște bani, astfel încât să platească zero taxe.

**Mhm.

Renata Adelina Ionescu:** Zero taxe peste tot. Să nu fie impozat nicăieri. Și le-am ajutat să se optimizeze fiscal în limitele legii, bineînțeles, i-am spus, uite, ca să-ți faci societate încutare țară, nu te duci fără 10.000 de euro că ai nevoie de mult capital social, deci în alte țări mai dezvoltate nu faci un SRL cu 500 de lei cum îl faci la noi. Chiară nu ai nevoie de mult capital. Da, dar dupa aș putea spune că nu ai atât de multe taxe. Și am zis că ok, dar tot trebuie să plătești taxe pe dividende. Chiar nu le poți ascunde, îmi pare rău. S-a supărat pe mine pentru

**Mm-hm.

Renata Adelina Ionescu:** că nu l-am ajutat ca el să-și păstreze toți banii pe care îi făcea. Și n-a vrut să plătească onorariul.

Lucian: Dacă el își asumă o acțiune și tu îl ajută acțiunea aia, face o ilegalitate ca avocat?

Renata Adelina Ionescu: Eu nu am cum să-l ajut, pentru că eu nu pot să instigez la evazie fiscală. M-aș face vinovată de ceea îl ajut pe el să facă. Poate că alții pot. Eu am depus un jurământ ca avocat. Eu cunosc legea, cunosc consecințele. Nu mă motivează absolut nimic să-i ajut pe oameni să comită evazie fiscală. Absolut nimic.

Lucian: Cu siguranță, nici nu mă îndoiam, erau rezistate. Să trecem și la partea de crypto, pentru că oamenii în România au gustat puțin din domeniul asta, cel puțin în perioada de bull market. Acum, când totul e pe roșu, nu prea mai vorbește nimeni despre crypto. Situatia concretă. Am cumpărat

Renata Adelina Ionescu: Păi, nimă nu-i mai pasă de profitul din crypto. Că ce să plătești când tu ai doar pierderi, nu?

Lucian: Da, depinde de transacțiile în care ai intrat, e o mare foarte vastă aici. Ce aș vrea să acoperim noi ar fi partea de impozite, pentru că aici e o foarte mare mismatch sau neînțelegere din partea oamenilor. Ce înseamnă profit nerealizat? Cum se calculează profitul pentru care plătesc taxe?

Renata Adelina Ionescu: privim veniturile din crypto, nu ca pe un rara avis. În ochii autorităților fiscale, venituri din crypto sunt la fel ca orice alte venituri din alte surse, doar că s-a schimbat cota de impozitare începând de anul acesta, numai este 10%, este 16%. Per transacție, adică, se calculează prețul la care ai vândut și prețul la care ai cumpărat. Diferența aceasta este baza imposabilă, baza la care se aplică cei 16 % dacă ai o tranzacție sub 200 de lei, adică câștigul de capital este sub 200 de lei, tranzacția aceea nu este supusă impozitului sub condiția ca totalul profitului tău anual să fie sub 600 de lei. Deci practic eu cred că cine transacționează crypto nu reușește să îndeplinească această condiție ca să nu fie imposabil. O altă chestie pe care lumea nu înțelege este că totul este transparent și că platformele care facilitează aceste servicii de trading sunt obligate în mod automat să comunici autorităților fiscale.

Lucian: Ia iom!

Renata Adelina Ionescu: niște rapoarte cu privire la tranzacțiile care se efectuează prin mijloacelele pe care ei le pun la dispoziție. Avem DACoPT, Directiva Cooperării Administrative în cadrul Uniului Europene și începând din acest an toate platformele acestea sunt obligate în mod automat să dea raportul. Prima perioadă de raportare este anul 2026 care se va raporta în 2027. Deci totul este transparent. Nici nu trebuie să scoți bani din bancă pentru a fi supus impozitului. Este suficient să faci profit în cadrul acelei platforme și există unele interpretări cum că faci profit, adică există un câștig de capital și atunci când schimbi o monedă crypto pentru o altă monedă crypto. Deci nu doar când o vizi pe banii, dar așteptăm mai multe interpretări, poate mai multă jurisprudență ca să înțelegem mai bine acest fenomen. Dar ideal este să nu considerăm că această piață, care nu este atât de reglementată juridic, este o piață pe care putem să facem ce vrem.

Lucian: Mmhm, hai! Da, înțeleg, practic nu prea ne putem ascunde de profitul făcut pe crypto, dacă până acum poate unii au reușit. De acum va fi mai complicat și aproape spre imposibil mă gândesc eu. Aș vrea să...

Renata Adelina Ionescu: Dacă vrei să faci crypto în alte țări, cunosc regulamentele altor țări, dar sunt convinsă că există metode de a ocoli aceste legi. Eu nu fac crypto, exemplu, dar cei care fac asta sunt foarte creativi și găsesc tot felul de metode mai mulți sau mai puțini riscante pentru a ocoli aceste prevederi.

Lucian: Aș vrea să mă pun și în pielea unui nomad digital. Foarte mulți românii acum s-au mutat în Bali, în Ase de Sudest, în principal. Și tot mai mulți tineri visează la viața asta de nomad digital în care ai un gheozan în spate și vezi toată lumea. Unde îi plătești taxe dacă ești nomad digital?

Renata Adelina Ionescu: Da, nomad digital nu înseamnă că ești apatrit, nu înseamnă că ești nerezident. În mod normal, statul de rezidență, statul de proveniență are dreptul să te impoziteze universal, pe toate veniturile pe care tu le poți face oriunde. Și sigur, există tratate de evitare a dublei impuneri care cumva Prevăd ori scutiri de impozitor credite fiscale dacă tu trebuie să plătești taxe în două state. Acum depinde și dacă ești angajat sau operezi în regimi de B2B pentru că este foarte diferit. Dacă ai contract de multe, practic toate taxele sunt reținute la sursă și plătite statului de către angajatori. Cumva este mai mult problema angajatorului cum se organizează din punct de vedere contabilicesc și fiscal. Acum da dacă ai un SRL sau PFA se aplică regulile sediului permanent dacă de fapt tu ești în Bali și într-adevăr prestezi activitatea de acolo ai un birou management-ul adică

Lucian: Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,

Renata Adelina Ionescu: efectiv place of management este în Bali, tu creezi un sediu permanent acolo și ar trebui să plătești

Lucian: nu,

Renata Adelina Ionescu: taxe în Bali sau în Cipru sau oriunde altundeva te-ai aflat. O altă metodă prin care unii oameni încearcă să pară nerezidenți este să petreacă mai puțin 283 de zile în state diferite. Stii că dacă petreci peste 183 de zile în România, ești considerat rezident fiscal în România. Dacă petreci atâtea zile în Germania, ești considerat rezident fiscal german. Și unii oameni s-au gândit ca să nu plătască impozite nicăieri, să petreacă. Primăvara în UK, vara în Turcia, toamna în Cipru. iarna în Dubai și practic nu petreci peste 183 de zile matematic vorbind, fizic este imposibil, în niciun stat. Însă, acest criteriu de 183 de zile este unul din multe altele care se pot aplica. Avem în convențile de evitare a dublei impuneri și criteriul centrului vital al intereselor, centrul economic, unde ai tu locuință, unde ai proprietăți.

Lucian: Nu mi se taie.

Renata Adelina Ionescu: unde ai prieteni, familie, animale, practic se caută nucleul apartenenței tale ca să identifice statul unde ar trebui să plătești de fapt bani. Aceste criterii prevuzute de tratatele pentru evitarea dublei impuneri au în vedere, în primul rând, evitarea dublei impuneri, după cum o spune și numele lor, dar și dubla neimpozitare.

Lucian: Să-ți mulțumesc!

Renata Adelina Ionescu: Practic omul trebuie să fie impozitat cel puțin într-un stat. Cel puțin într-un stat. Acesta este principiul asta. Se întâmplă într-o lume corectă, într-o lume ideală.

Lucian: adică până la urmă chiar dacă din ce am înțeles eu, poți să te muti săptămânal în altă țară până le epuizezi pe toate, sunt și altii criterii în afara de acele 183 de zile care te poți încandra într-o anumită țară. Aș vrea să-mi spui exact ce înseamnă inspecția fiscală și de ce ar trebui să ne temem de ea. Ce se întâmplă concret? Care sunt drepturile într-un timpul unei inspecții fiscale practic din ce înțeleg bate anafăl la ușa ta? Dar de acolo ce se întâmplă mai exact și care ar putea fi consecințele?

Renata Adelina Ionescu: Este un subiect foarte vast, cu multe încrengături. Există mai multe tipuri de inspecții fiscale care au și scopuri diferite. În principiu, inspecția fiscală generală, tu primești un avis de inspecție înainte. Acesta este unul dintre drepturile tale, dreptul de a fi informat cu privire la inițierea unui inspecție fiscale și, în acel moment, ai 15 sau 30 de zile în funcție de cât de mare este business-ul tău pentru a te pregăti și a primi inspectorii fiscali în incinta biroului tău. Inspectia Fiscală are trei etape. Etapa de pregătire pe care noi nu o vedem, niciun contribuabil nu o vede. Practic este o etapă de selecție în care pe baza riscurilor fiscale tu ești, cum să spun, ai tras bățul scurt. Tu ieși selectat pentru a fi inspectat. Etapa de efectuare a Inspecției Fiscală în care se cer documente, explicații, puncte de vedere, tot felul de contracte și etapa finalizării în care se întocmește un raport și eventual o decizie de impunere. destul de multe drepturi. Dreptul de a fi informat. Dreptul de a cere amânarea începerii inspecției fiscale, singură dată, dreptul de a cere legitimarea inspectorilor fiscali, dreptul la confidențialitate, dreptul de a primi dovesc dacă ți se rețin anumite documente, destul de multe drepturi, dreptul de a contesta, dreptul de a nu-ți fi afectată activitatea economică din cauza demersurilor inspectorilor. Sigur aceste drepturi nu o să ducă la un out cam mai pozitiv, dar e bine să cunoști procedural să știi ce drepturi ți s-au încălcat ca să-ți construiești strategia de apărare într-un eventual litigiu. De aceea, când primești notificări de la NAF, avize, somații, tot felul de documente administrative, este bine să îți întocmești o echipă. Acum depinde și de posibilitățile tale financiare. Poate nu o echipă, dar măcar să vorbești cu un consultant fiscal, cu un avocat, să-ți spună exact... Mai ales ce să nu faci, mai ales ce să nu spui. Pentru că...inspecțiile fiscale sunt limitate. Sunt limitate la 5 ani, cât este termenul de prescripție a obligaților fiscale și în mod normal ar trebui să... refuz să dai explicații legate de o perioadă de timp mai lungă decât cei cinci ani. Deci sunt multe aspecte care ar putea fi acoperite aici. De la caz la caz, fiecare trebuie să facă un audit intern, o retrospectivă fiscală și să vorbească la departamentul contabil sau cu un avocat. pentru a ști ce conduită să abordeze.

Lucian: Uite, as vrea sa te intreb, care e cel mai interesant caz pe care l-ai avut? Din zona de fiscal sau nu numai din zona de fiscal?

Renata Adelina Ionescu: Da, din zona de fiscal cred că servicele de optimizare fiscală care mi se solicită sunt foarte interesante. Nu știu cât de interesante sunt pentru publicul care ne ascultă, pentru că se bazează pe tot felul de norme obscure din codul fiscal și nu numai și din legea insolvenței și din legea contabilității, dar un caz foarte interesant pe care l-am avut chiar anul treput. a fost cu privire la cotutela asupra unei cățelușe adoptate în cursul unei relații de concubinaj și practic ei s-au despărțit, foștii concubini, cățelușe a rămas la ea, ea era clienta mea și a fost dată înjudecată de către fostul ei partener pentru că partenerul ar fi vrut un program de vizită la cățel și ar fi vrut să ia cățelul în weekend-uri la el, practic să-și exerge și te autoritatea părintească asupra cățelului. Asta a solicitat exact. Am făcut întâmpinare, am invocat tot felul de excepții în frunte cu excepția inadmisibilității, pentru că acțiunea ar trebui să fie respinsă a Binițio din punctul mără de vedere, pentru că nu există un drept prevăzut de lege cu privire la animale, mai ales animale care au fost adoptate sau în cursul unei relații neconțfințite, nici măcar de parteneriat civilă, care oricum nu este recunoscut în România. Deci, practic, nu putem vorbi nici despre o comunitate de bunuri, cățelul nu este asimilat unui copil, nu putem vorbi nici despre tutelă, și în mod normal această excepție de inadmisibilitate ar fi fost admisă Da, cerurile de chemară în judecată ar fi fost respinsă pe această cale și am fi câștigat. Numai că eu și avocatul părții adverse am reușit să-i facem pe cei doi să se împace și să renunțăm astfel la judecată. Ceea ce este tot un succes. Eu, dacă pot să închei, să finalizez un litigiu prin tranzacție pe cale amiabilă, voi merge pe această cale. Mai bine să am outcamul unui litigiu sub control decât să mă bazez pe instanță. Mai am cazuri cu animale. Nu știu de ce le atrag. Probabil și pentru că sunt un fel de zoofilă, adică, mă rog, iubitoare de animale. Am și eu doi motani și probabil lumea care... Uite, din nou, ne întoarcem la criteriile subiective pentru care îți angajezi un avocat. Tu, dacă ai un litigiu cu un animal, preferi un avocat care are empatie și iubește animalele și deține

Lucian: Uhum, cut!

Renata Adelina Ionescu: animale. Din nou, dacă ești... dacă ești într-un... dacă... da. Vrei un proces de divorț, da? Vrei să divorțezi și ai copii și știi că speța ta este foarte sensibilă, prefer să mergi la un avocat care are și el copii. Cel puțin atât, că nu știi de ce judecător dai. Deci nu știi. Măcar avocatul să înțeleagă foarte bine și să trateze cauza cu maximă empatie.

Lucian: și o poza cu pesicure. Exact, exact. Total de acord, sincer, aici. Pentru că ai fost în afară, ai văzut cum e societatea acolo, în mai multe țări, și aș vrea să ne dai părerea ta despre mult discutatul subiect taxarea progresivă. Cum? Ce părere ai tu? Cred că suntem printre ultimele țări din europiană care a rămas fără taxarea progresivă. E o limită aici foarte roșie, din nou. Ce înseamnă taxa reprogresivă și cum trebuie să ne asigurăm că respectăm drepturile atât bogaților cât și săracilor, să zic așa.

Renata Adelina Ionescu: Toți avem aceleași drepturi, numai că oamenii însătăriți au și abilitatea de a plăti mai mult. Dacă ei câștigă mai mult, înseamnă că pot și să plătească mai multe impozite și în mod normal, eu aș fi de acord cu taxarea progresivă. Mi se pare fair, mi se pare corect. Mi se pare că aceasta este, de fapt, echitatea. și în țări precum Suedia, Franța, alte țări care au adoptat această metodă de impozitare. În aceste țări, cetățenii sunt foarte mulțumiți, servicile publice sunt extraordinare, educația este aproape gratuită, sau dacă nu este gratuită, este de un alt nivel academic, străziile sunt extraordinare, se menține curățenia. absolut toată birocrație. Când te lovești de impedimente birocratici, toți funcționarii te tratează bine. Deci oamenii sunt fericiți să plătească taxe. Oamenii sunt fericiți, da. Sigur ei realizează că sunt împovărați fiscal, dar văd ceva din taxele pe care le plătesc. În România existe și această neîncredere în cheltuirea banului public. Noi nu vedem

**Ha

Renata Adelina Ionescu:** că fiscalitatea din România rentează. Nu vedem ce se face din banii noștri. Eu, acest moment, nu cred că în România taxarea progresivă este o soluție. Cu siguranță nu este. Mai ales în anul acesta, când a scosut consumul, când business-urile încep să se închidă. Sunt atât de multe firme în insolvență. Firmele care nu au intrat în insolvență se gândesc cum să-și deschidă. Sădii în alte țări, ca să poată să suprafițuească, pentru că sunt mult prea împovărați fiscal aici în România, deci soluția de impozitare fiscală progresivă nu este o soluție fezabilă. La acest moment în România trebuie încurajat consumul, încurajate afacerile. Cu taxe mai mari nu o să face asta în niciun caz.

Lucian: Da, înțeleg. Cum am spus și eu, aici cred că e o liniu foarte fină la care trebuie să se asigure autoritățile că o respectă. E vorba de echitate, că până la urmă, poți să ajungi și în situația în care antreprenorii nu vor mai fi motivați să facă lucruri în plus, pentru că dacă vor face niște calcule, vor ajunge la aceiași bani ca și cum ar fi angajați. Aici e... Cea mai mare problemă la care poți ajunge dar cred că astea sunt alte țări în care s-au implementat deja treaba asta, au luat în calcul și au prevăzut și nu vor fi probleme de genul. Cumva e... cum să spun... Descurajarea oamenilor sa faca chestii proactivi pentru ca, si asa, taxele sunt mai mari daca fac mai multi bani. Asta vream sa ajung eu. daca ai avea un prieten, sa spunem asa, ce e recomandat, de exemplu, pentru infintarea unei entitati? în 2026. SRL sau PFA?

Renata Adelina Ionescu: Din nou, depinde cum am discutat. Depinde ce își dorește, care este modelul de business, serile pentru limitarea răspunderii juridice și dacă are ambiții serioase. PFA dacă vrea să supravisuiască și atât. vrea să aibă tot timpul acces la bani, nu vrea să angajeze un contabil sau să angajeze un jurist. Ca PFA ți-i puti poți ține tu contabilitatea. Deși nu este recomandat, deci depinde fiecare de ce urmărește. Pentru mine, eu dacă ar fi să... Bine, eu acum sunt avocat, este profesie liberală, intr-ul sub regimul de PFA. Dar dacă ar fi să-mi deschid o afacere, mi-aș face serele, într-adevăr. Pentru multe motive. De optimizare de scală, limitare a răspunderii, angajați, externalizare.

**Mm-hmm.

Renata Adelina Ionescu:** mi se pare că este regimul ideal.

Lucian: Am crypto și nu am declarat la nimic la ANAF niciodată. Ce pot să fac acum? E prea târziu? Pot să mai regularizez contul meu, să spun așa, fără să iau amendă?

Renata Adelina Ionescu: Poți evita, da, amenda contravențională, dacă tu din propriu inițiativă îți regularizezi situația. Este foarte important să arăți că ești de bună credință și că nu te-ai sustras în mod voit de la plata a taxelor și impozitelor. Pentru că, după cum am discutat anterior, asta înseamnă evaziune fiscală. Deci, poți evita un dosar penal, poți evita și amendă. Nu poți evita penalități și dobâns de întârziere. Asta nu poți evita, dar poți să eviți cazier penal. într-adevăr poți face asta și este mai bine mai târziu decât niciodată să nu aștepți inspecția fiscală să vină peste tine. Deci nu este totul pierdut, ca să zic așa. Ce poți face este să vorbești cu un contabil, asta dacă nu ai deja, să îi cifrele. și să îl rog să facă ce știe el să facă.

Lucian: Mhm. Sunt influencer sau creator de contenut, cum vrei tu să-i spui. Am tot felul de contracte cu branduri, primesc produse, practic fac profit, fac bani din YouTube, din TikTok, din Instagram, din ce social media mai există. Ce ar trebui să declar și cum ar trebui să mă organizez?

Renata Adelina Ionescu: Din nou, ca in cazul crypto si acestea sunt venituri Ideal ar fi sa iti faci un SRL sau un PFA si sa declari aceste venituri ca tare Sigur, si ca persoana fizica poti sa ingasezi bani si sa ii declari Bineinteles, mai ales daca mai obtii venituri si din drepturi de autor si de la serviciu, este Foarte important să dă pui declarația unică și să-ți declari toate venitorile. Și aici este foarte important de menționat că și cadourile pe care le primești, in online, produsele pe care tu le promovezi și ele sunt considerate venituri. Deci să nu crezi că dacă ești gratificat, știu, primești niște căști, un microfon, un parfum foarte scump, asta este donație. Nu este donație. Nu este unație, pentru că tu trebuie să o promovezi, este serviciu. Da, și atunci trebuie să vezi care este valoarea obiectului pe care l-ai primit și să o declari. Cum îți organizezi? Dintr-o... Tu nu trebuie să faci nimic dacă ai un contabil care se ocupă de bucătăria aceasta administrativă. Tu continuă să faci bani.

Lucian: Cât costă un avocat de fiscalitate?

Renata Adelina Ionescu: Avocatii sunt scumpi, într-adevăr, dar oamenii se duc fără probleme în excursii în Dubai, în Grecia, în Laponia, își fac ugheile, își cumpără, nu știu ce, mașini din veniturile lor mici. Dar un avocat de fiscal este scump. Și, într-adevăr, nu este printre cei mai iefti împrofesioniști. Acum, eu vă spun că... care sunt recomandările de la UNEBRE, Unia Națională a Barorilor din România. Anul trecut când am verificat, nu puteam să luăm mai puțin de 65 de euro pe oră. Acesta ar fi fost minimul. Nu știu cât este minimul anul acesta, dar într-adevăr vorbim despre 100 de euro, 120 de euro pe oră sau tarife fixe în funcție de mandatul cu care ești... împuternicit. Deci nu trebuie neapărat să strângi punga pentru a face rost de un avocat. Eu cred că dacă plătești un avocat cu 100-200 de euro, odată să te sfătuie și cu privire la toate problemele tale de zi cu zi și rămâi cu niște concepte, rămâi cu niște principii, rămâi cu niște linii clare de acțiune, merită. Este o investiție. Întotdeauna este o investiție să previi. Da, mulți se plâng că serviciile juridice sunt o cheltuială și nu o investiție pentru că ajung mult prea târziu la avocat și avocatul nu mai are alt remediu decât să meargă în instanță să rezolve toate lucrurile pe cale contentioasă și atunci oamenii într-adevăr observă că dacă vor pierde, plătesc și avocatul, plătesc și avocatul părții adverziți, plătesc și cheltuiel de judecată.

**Mm-hm.

Renata Adelina Ionescu:** Și tot așa, într-adevăr, servicele juridice nu sunt o investiție în situația unui litigiu pendinte. Dar când caută să previna ceva, avocatul este o investiție. Avocatul sau consultantul fiscal. trebui să înțeleagă că chiar dacă sunt solo antreprenori nu înseamnă că sunt și singuri. Pot să apeleze oricând la un avocat, la un contabil, la un consultant, la un marketing specialist ca să nu facă totul. Ei pot să facă totul singur. Antreprenorii pe care îi cunosc sunt. oameni foarte bine dezvoltati și descurcăreți și foarte creativi și într-adevăr sunt capabili să facă totul singuri, dar îi costă foarte mult, îi costă timp, nocți nedormite, foarte multe riscuri, ei dacă fac o prostie, plătesc pentru acea prostie și nu merită, nu merită să stai singur în navigarea tuturor acestor provocări.

Lucian: Total de acord, colaborarea e aia cea mai buna forma de a te dezvolta. As vrea te rog sa imi spui fiscalitatea din Romania intr-un singur cuvant.

Renata Adelina Ionescu: hmmm este dinamică dinamică în ultima perioadă dinamică aș spune da, da nu pot să spun că este agresivă pentru că sunt alte state care noi vrem să ne comparăm unde există fiscalitate și mai agresivă decât în România dar așa suntem noi, ne place să ne lamentăm însă acum aș spune că este dinamică, volatilă, așteptăm să se stabilizeze.

Lucian: Ați auzit și voi? Asta e concluzia. Ăsta a fost încă un episod din Legea pe Șleau. Dacă ai învățat ceva, poți să dai un subscribe, un share și lasă un comentariu pentru că ne ajută enorm să continuăm. Iar dacă ai un antreprenor care se chinie cu taxele sau un freelancer care nu știe ce să declare, poți să-i trimită episodul ăsta. Respect!