Medierea: când ajută și ce efect are acordul

Un proces câștigat după trei ani, cu cheltuieli și cu o relație distrusă, e uneori mai scump decât o înțelegere acceptabilă obținută în trei săptămâni.

Medierea nu e potrivită în orice situație. Când e potrivită, produce un rezultat pe care părțile îl respectă, pentru că l-au construit ele — nu le-a fost impus.

Articolul explică ce e, ce efect are acordul, când merită și când nu.

Ce este și ce nu este

Legea nr. 192/2006 definește medierea ca modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

Ce este: un cadru structurat de negociere, condus de un profesionist autorizat, în care părțile caută singure soluția.

Ce nu este:

• nu e arbitraj — mediatorul nu pronunță o hotărâre;
• nu e consiliere pentru una dintre părți — mediatorul e neutru față de amândouă;
• nu e obligatorie — nimeni nu poate fi constrâns să accepte medierea;
• nu înlocuiește instanța dacă nu se ajunge la acord.

Mediatorul nu apreciază cine are dreptate. Rolul lui e să faciliteze comunicarea și să ajute părțile să identifice o soluție reciproc acceptabilă.

Caracterul facultativ

Legea prevede expres că medierea se bazează pe liberul consimțământ al părților și că acestea nu pot fi constrânse să o accepte.

Trei consecințe:

Poți refuza participarea, fără ca refuzul să îți fie imputat ca atare în proces.

Poți renunța oricând pe parcursul medierii.

Participarea nu obligă la semnarea unui acord. Poți parcurge tot procesul și, la final, să nu accepți soluția discutată.

Când se poate face

Înainte de a începe procesul. Cea mai eficientă variantă — eviți taxa, timpul și expunerea publică.

În timpul procesului, la orice fază a judecății. Codul de procedură civilă prevede că instanța poate invita părțile să participe la o ședință de informare privind avantajele medierii, iar judecătorul recomandă medierea în condițiile prevăzute.

Dacă părțile se împacă în cursul procesului, instanța ia act de învoială și pronunță o hotărâre de expedient.

În faza de executare, pentru a stabili modalități de plată.

Ai un conflict pe care nu vrei să îl duci în instanță? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Efectul acordului

Aici e diferența dintre o înțelegere care valorează ceva și una care nu.

Acordul de mediere este actul scris în care se consemnează înțelegerea părților. În sine, are valoarea unui contract între ele.

Pentru a deveni titlu executoriu — adică pentru a-l putea executa silit dacă nu e respectat — legea prevede două căi:

1. Autentificarea la notar a acordului de mediere, în condițiile prevăzute.

2. Consfințirea de către instanță, prin hotărâre de expedient, la cererea părților.

Fără una dintre acestea, dacă cealaltă parte nu respectă acordul, ești obligat să faci proces pentru a-l pune în executare — ceea ce anulează avantajul de timp.

Recomandarea practică: nu semna un acord de mediere fără să stabilești, din același moment, care dintre cele două căi o vei urma.

În anumite materii, legea prevede condiții suplimentare — de exemplu, înțelegerile privind exercitarea autorității părintești, contribuția la întreținerea copiilor ori stabilirea locuinței acestora iau, în condițiile prevăzute, forma unei hotărâri de expedient.

Confidențialitatea

Element care face medierea utilizabilă fără risc.

Legea prevede că mediatorul are obligația de confidențialitate cu privire la informațiile de care ia cunoștință în cursul medierii, precum și că, în condițiile stabilite, nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau actele de care a luat cunoștință în cadrul procedurii.

Consecința practică: ce discuți în mediere nu poate fi folosit ulterior împotriva ta în proces, în condițiile prevăzute de lege. Poți face oferte de compromis fără să îți slăbești poziția.

Costurile

Onorariul mediatorului se stabilește prin negociere, potrivit legii, și se suportă, de regulă, în părți egale, dacă părțile nu convin altfel.

Restituirea taxei judiciare de timbru — OUG nr. 80/2013 prevede restituirea taxei, în condițiile și cotele stabilite, atunci când litigiul se stinge prin mediere ori prin tranzacție. Este un avantaj financiar direct.

Ajutorul public judiciar poate acoperi, în condițiile OUG nr. 51/2008, și onorariul mediatorului, în situațiile prevăzute.

Comparativ cu un proces: eviți taxa proporțională, onorariile pe mai multe etape procesuale, expertizele și durata.

Când merită și când nu

Merită când:

• relația continuă după conflict — vecini, parteneri de afaceri, foști soți cu copii;
• ambele părți au ceva de pierdut dintr-un proces lung;
• miza e patrimonială și divizibilă;
• vrei o soluție flexibilă, pe care instanța nu ar putea-o pronunța — eșalonări, prestații în natură, obligații reciproce;
• confidențialitatea contează.

Nu merită când:

• cealaltă parte nu recunoaște nici faptele de bază;
• e nevoie de o probă pe care doar instanța o poate administra;
• ai nevoie de o hotărâre pentru un terț — o bancă, o autoritate;
• există un dezechilibru serios de putere între părți, care face negocierea iluzorie;
• curge un termen de decădere sau de prescripție care nu se suspendă.

Ultimul punct e esențial: verifică ce termene curg înainte de a intra în mediere. Legea prevede efectele medierii asupra cursului prescripției, în condițiile stabilite, dar termenele de decădere din procedură nu se opresc pentru că discuți.

Ce faci practic

1. Verifică termenele care curg — de decădere, de prescripție, procedurale.
2. Alege un mediator autorizat, înscris în evidențele prevăzute de lege.
3. Stabilește de la început dacă acordul va fi autentificat la notar sau consfințit de instanță.
4. Vino cu documentele — medierea merge mai repede când faptele sunt pe masă.
5. Definește ce accepți și ce nu, înainte de prima ședință.
6. Cere ca acordul să fie clar și executabil — sume, termene, modalități, consecințe la neplată.
7. Cere restituirea taxei judiciare, dacă exista deja un proces.

Dacă medierea eșuează, calea rămâne procesul — vezi ghidurile despre cererea cu valoare redusă și despre ordonanța de plată.

Temei legal

• Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator — definiția medierii, principiile, caracterul facultativ, obligația de confidențialitate a mediatorului și situația audierii ca martor, acordul de mediere, autentificarea la notar, onorariul mediatorului, efectele asupra cursului prescripției, condițiile speciale în materia relațiilor de familie
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — invitarea părților la ședința de informare privind medierea, recomandarea medierii, hotărârea de expedient, tranzacția judiciară, executarea silită
• OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru — restituirea taxei când litigiul se stinge prin mediere sau tranzacție
• OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă — acoperirea onorariului mediatorului în condițiile prevăzute
• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — tranzacția, forța obligatorie a contractului

Verifică termenele care curg înainte de a intra în mediere.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.