Cheltuielile de judecată: ce recuperezi dacă ai câștigat procesul

Ai câștigat procesul. Întrebarea firească este dacă recuperezi și ce ai plătit ca să îl câștigi. Răspunsul e da, dar cu trei condiții pe care mulți le ratează, iar ratarea oricăreia dintre ele înseamnă că plătești tu.

Ce intră, concret, în cheltuielile de judecată

Legea le enumeră: taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți de instanță, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pentru pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Ultima categorie este deschisă. Acolo intră, în practică, cheltuieli precum traducerile autorizate, copiile certificate, comunicările prin executor judecătoresc, taxele pentru obținerea unor înscrisuri necesare dosarului.

Ce nu intră: timpul propriu pierdut, stresul, cheltuielile făcute înainte de proces care nu au legătură cu buna lui desfășurare. Pentru prejudicii de această natură există alte temeiuri, distincte de cheltuielile de judecată.

Prima condiție: să le ceri

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cuvintele „la cererea" sunt esențiale. Instanța nu acordă cheltuieli din oficiu. Dacă nu formulezi cererea, nu le primești, oricât de evident ai fi câștigat.

Cererea se formulează, de regulă, prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare, și se susține la dezbateri. Poate fi formulată și pe cale separată, printr-o acțiune ulterioară, dar aceasta presupune un nou proces, cu costurile lui.

A doua condiție: să le dovedești la timp

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Acesta este termenul care produce cele mai multe pierderi. Chitanța de onorariu depusă după închiderea dezbaterilor nu mai poate fi luată în considerare.

Practic: pregătește din timp dosarul de cheltuieli — chitanța taxei de timbru, chitanța sau factura de onorariu, dovada plății expertizei, bonurile de transport — și depune-l înainte ca instanța să declare dezbaterile închise.

A treia condiție: proporționalitatea onorariului

Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuieli reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Două precizări importante.

Prima: reducerea nu are niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Onorariul convenit prin contractul încheiat cu avocatul rămâne datorat integral; ce se reduce este doar partea recuperabilă de la adversar.

A doua: aceeași regulă se aplică și la plata experților judiciari și a specialiștilor.

În schimb, nu pot fi micșorate cheltuielile având ca obiect plata taxei judiciare de timbru. Aceasta se recuperează integral.

Când câștigi doar parțial

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii stabilesc măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar dacă este cazul, pot dispune compensarea lor.

În practică, repartizarea urmează proporția în care pretențiile au fost admise. Dacă ai cerut 100.000 de lei și ai obținut 40.000, te poți aștepta ca recuperarea cheltuielilor să reflecte acest raport.

Compensarea intervine când ambele părți au căzut parțial în pretenții, iar instanța consideră echitabil ca fiecare să își suporte propriile cheltuieli.

Situația în care pârâtul nu plătește nimic

Există o excepție care surprinde reclamanții.

Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Excepția nu se aplică dacă, înainte de pornirea procesului, pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Consecința practică este directă și des ignorată: trimite o notificare scrisă înainte de a acționa în judecată. Fără punerea în întârziere, un pârât care recunoaște la primul termen scapă de cheltuielile tale, iar tu rămâi cu taxa de timbru și onorariul plătite din buzunar.

Ordinea practică

Formulează cererea de acordare a cheltuielilor încă din actul de sesizare a instanței sau din întâmpinare.

Înainte de proces, pune debitorul în întârziere printr-o notificare scrisă, cu dovada comunicării. Este singura protecție împotriva recunoașterii la primul termen.

Strânge documentele pe măsură ce plătești, nu la final: chitanța de timbru, factura și dovada plății onorariului, dovada plății expertizei, bonurile de transport și cazare.

Depune dosarul de cheltuieli înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului. Nu conta pe posibilitatea de a-l completa ulterior.

Dacă onorariul e ridicat față de valoarea cauzei, pregătește argumentele privind complexitatea și activitatea efectiv desfășurată — ele contează dacă instanța analizează proporționalitatea.

Temei legal

Codul de procedură civilă: art. 451 privind cuantumul și componentele cheltuielilor de judecată, inclusiv posibilitatea instanței de a reduce motivat onorariul vădit disproporționat și interdicția de a micșora taxa judiciară de timbru; art. 452 privind dovada existenței și întinderii cheltuielilor, până cel târziu la închiderea dezbaterilor asupra fondului; art. 453 privind acordarea cheltuielilor la cererea părții care a câștigat și repartizarea lor în cazul admiterii parțiale; art. 454 privind exonerarea pârâtului care recunoaște pretențiile la primul termen, cu excepția situației în care a fost pus în întârziere.

Codul civil: art. 1.522 privind punerea în întârziere a debitorului și art. 1.523 privind întârzierea de drept în executarea obligației.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.