Ai pierdut un termen: cum ceri repunerea în termen

Ai aflat de hotărâre după ce termenul de apel expirase. Ai fost internat exact în perioada în care trebuia să depui întâmpinarea. Actul ți-a fost comunicat la o adresă la care nu mai locuiai.

În toate aceste situații există o soluție, dar ea nu se acordă pentru simplul fapt că ai o explicație. Se acordă dacă îndeplinești, cumulativ, două condiții.

Prima condiție: motive temeinic justificate

Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Formularea este restrictivă și interpretată ca atare. Nu este suficient un motiv rezonabil; trebuie unul temeinic justificat, iar sarcina dovedirii îți aparține.

Ce se acceptă, de regulă, în practică: imposibilitatea obiectivă de a acționa — spitalizare, boală gravă dovedită medical, forță majoră, comunicarea nelegală a actului care a făcut ca partea să nu ia efectiv cunoștință de el, o eroare imputabilă instanței sau serviciului poștal.

Ce nu se acceptă: necunoașterea legii, aglomerarea, uitarea, plecarea în concediu, dificultatea de a găsi un avocat, faptul că nu ai verificat dosarul. Toate acestea sunt considerate lipsă de diligență, nu împiedicare.

Elementul comun al motivelor acceptate este că împiedicarea nu îți este imputabilă și nu putea fi depășită prin diligență normală.

A doua condiție: cele 15 zile

Aici se pierd cele mai multe cereri.

Partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Trei aspecte se ratează frecvent.

Termenul curge de la încetarea împiedicării, nu de la data când ai pierdut termenul inițial. Dacă ai fost internat trei săptămâni, cele 15 zile încep la externare.

Actul trebuie îndeplinit efectiv, nu doar anunțat. Nu ceri repunerea în termen și apoi, dacă se admite, depui apelul. Depui apelul în cele 15 zile și, odată cu el, ceri repunerea.

Cererea de repunere trebuie formulată în același timp cu actul. O cerere separată, ulterioară, nu îndeplinește condiția.

Pentru căile de atac există o regulă proprie: durata este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Dacă termenul de apel este de 30 de zile, ai 30 de zile de la încetarea împiedicării, nu 15.

Cine judecă cererea

Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Practic, dacă ai pierdut termenul de apel, cererea se adresează instanței de apel, odată cu apelul. Dacă ai pierdut termenul pentru întâmpinare, instanței care judecă fondul.

Nu există o procedură separată, la altă instanță, anterioară actului. Totul se face într-un singur demers.

Ce dovezi contează

Cererea se câștigă pe probe, nu pe explicații.

Pentru motive medicale: bilet de externare, certificat medical, documente care acoperă exact perioada. Un certificat pentru trei zile nu justifică o întârziere de două luni.

Pentru comunicarea nelegală a actului: dovada de comunicare din dosar, care poate arăta neregularități, dovezi privind adresa reală la data comunicării, contract de închiriere, mențiuni de domiciliu.

Pentru forță majoră sau evenimente exterioare: documente oficiale privind evenimentul și legătura lui concretă cu imposibilitatea de a acționa.

În toate cazurile, trebuie să reiasă și momentul încetării împiedicării, pentru că de el depinde respectarea celor 15 zile.

Ce nu rezolvă repunerea în termen

Repunerea privește termenele procedurale, adică cele stabilite pentru îndeplinirea unor acte în cadrul procesului.

Nu se aplică termenelor de prescripție extinctivă, care au regimul lor propriu, cu cauze specifice de suspendare și întrerupere.

Nu se aplică nici termenelor de decădere prevăzute de legi speciale, atunci când acele legi exclud expres o asemenea posibilitate.

De asemenea, repunerea în termen nu repară un act greșit întocmit. Ea readuce în discuție doar posibilitatea de a face actul, nu și conținutul lui.

Ordinea practică

Din momentul în care realizezi că ai pierdut un termen, calculează imediat data la care a încetat împiedicarea. De acolo pornesc cele 15 zile.

Strânge dovezile care acoperă întreaga perioadă de împiedicare, nu doar câteva zile din ea.

Redactează actul de procedură pe care trebuia să îl faci — apelul, întâmpinarea, cererea — și depune-l în termen.

În același înscris sau odată cu el, formulează cererea de repunere în termen, arătând motivul, data încetării împiedicării și probele.

Depune totul la instanța competentă să judece cererea privitoare la dreptul neexercitat.

Temei legal

Codul de procedură civilă: art. 186 privind repunerea în termen, respectiv condiția motivelor temeinic justificate, termenul de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării pentru îndeplinirea actului și formularea cererii, regula specială aplicabilă căilor de atac și competența instanței chemate să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen; dispozițiile privind termenele procedurale, calculul acestora și sancțiunea decăderii.

Codul civil: art. 2.532 privind cauzele de suspendare a prescripției extinctive și art. 2.537 privind cazurile de întrerupere, aplicabile termenelor de prescripție, distincte de termenele procedurale.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.