Termenele de prescripție în dreptul civil: când se stinge dreptul

Cineva îți datorează bani din 2021. Ai amânat, ai sperat că se rezolvă amiabil, iar acum te întrebi dacă mai poți face ceva.

Răspunsul depinde de trei lucruri: ce termen se aplică, de când a început să curgă și dacă între timp s-a întâmplat ceva care să îl întrerupă.

Ce înseamnă, de fapt, prescripția

Prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune, nu dreptul în sine.

Distincția pare teoretică, dar are consecințe concrete. Datoria prescrisă continuă să existe. Dacă debitorul plătește de bunăvoie o datorie prescrisă, nu poate cere ulterior restituirea, pentru că nu a plătit ceva nedatorat.

Ce se pierde este posibilitatea de a obține obligarea lui prin instanță, dacă el invocă prescripția.

Termenul general și excepțiile

Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Trei ani este regula pentru majoritatea creanțelor obișnuite: sume împrumutate, facturi neplătite, despăgubiri, restituiri.

Legea prevede însă termene speciale pentru anumite situații — mai scurte sau mai lungi — și există și drepturi la acțiune imprescriptibile, cum sunt acțiunea în revendicare a unui bun proprietate privată, acțiunea de partaj sau acțiunea privind drepturile nepatrimoniale.

Înainte de orice calcul, verifică dacă situația ta intră în regula generală sau într-o excepție.

De când începe să curgă

Regula generală: prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Pentru obligațiile cu termen, momentul este împlinirea termenului. O factură scadentă la 30 de zile începe să se prescrie de la expirarea acelor 30 de zile, nu de la data emiterii.

Pentru despăgubiri, regula este specifică și mai favorabilă victimei: prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Ambele elemente trebuie cunoscute. Dacă știi că ai fost prejudiciat, dar nu poți identifica autorul, termenul nu curge încă. Aceeași regulă se aplică și acțiunilor în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

Ce întrerupe prescripția

Întreruperea șterge termenul scurs și face să curgă unul nou. Cazurile sunt prevăzute expres.

Un act voluntar de executare sau recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. O plată parțială, un mesaj în care debitorul admite datoria, un angajament scris — toate întrerup.

Introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, înscrierea creanței la masa credală în procedura insolvenței, cererea de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori, ori invocarea dreptului pe cale de excepție.

Constituirea ca parte civilă în procesul penal, în condițiile legii.

Orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere. Aceasta este cea mai accesibilă cale: o notificare scrisă, comunicată prin mijloace care asigură dovada, întrerupe prescripția.

Consecința practică: dacă termenul se apropie de împlinire și nu ești pregătit pentru proces, o notificare de punere în întârziere îți poate salva dreptul.

Instanța nu o aplică singură

Aceasta este regula pe care mulți creditori nu o cunosc, iar mulți debitori o ratează.

Prescripția nu operează de plin drept și nu poate fi invocată din oficiu de instanță. Ea trebuie invocată de cel interesat — de regulă pârâtul — în condițiile legii, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate.

Practic: dacă acționezi în judecată pentru o creanță prescrisă și pârâtul nu invocă prescripția în termen, acțiunea poate fi admisă. Dreptul la acțiune prescris nu este un obstacol pe care judecătorul îl ridică singur.

Simetric, dacă ești chemat în judecată pentru o datorie veche, invocarea prescripției nu poate fi amânată. Ratarea momentului procedural echivalează cu pierderea apărării.

Suspendarea, diferită de întrerupere

Suspendarea oprește temporar curgerea termenului, fără a șterge perioada deja scursă. După încetarea cauzei de suspendare, termenul își reia cursul, adăugându-se la ce curse anterior.

Cauzele de suspendare sunt prevăzute de lege și privesc situații în care titularul este împiedicat să acționeze — între altele, raporturile dintre soți pe durata căsătoriei sau situația celui lipsit de capacitate de exercițiu fără reprezentant.

Diferența față de întrerupere contează la calcul: suspendarea adaugă timp, întreruperea repornește ceasul de la zero.

Ordinea practică

Identifică termenul aplicabil situației tale — cel general de 3 ani sau unul special.

Stabilește momentul de la care a început să curgă. Pentru creanțe cu scadență, de la scadență; pentru despăgubiri, de la cunoașterea pagubei și a autorului.

Verifică dacă a intervenit vreo cauză de întrerupere: o plată parțială, o recunoaștere scrisă, o notificare anterioară.

Dacă termenul se apropie și nu poți acționa imediat, trimite o punere în întârziere, cu dovada comunicării. Întrerupe prescripția și repornește termenul.

Dacă ești pârât într-un dosar pentru o creanță veche, invocă prescripția cel mai târziu la primul termen la care ești legal citat.

Temei legal

Codul civil: art. 2.500 și următoarele privind prescripția extinctivă, inclusiv stingerea dreptului material la acțiune și regula potrivit căreia prescripția nu operează de plin drept și nu poate fi invocată din oficiu de instanță, ci trebuie invocată de cel interesat cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate; art. 2.517 privind termenul general de 3 ani; art. 2.523 privind începutul prescripției de la data când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune; art. 2.528 privind începutul prescripției la acțiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, precum și la acțiunile în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri; art. 2.532 privind cauzele de suspendare; art. 2.537 privind cazurile de întrerupere a prescripției, inclusiv recunoașterea dreptului, cererea de chemare în judecată, constituirea ca parte civilă și punerea în întârziere; art. 1.522 privind punerea în întârziere de către creditor.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.