Expertiza judiciară: cine o cere, cine o plătește, cum se contestă

Într-un proces cu construcții, contabilitate, evaluări sau prejudicii, expertiza nu e un detaliu procedural — e proba pe care se decide cauza. Judecătorul nu are cum să stabilească singur dacă o fisură vine din tasare sau din execuție.

E și cheltuiala pe care nimeni nu o bugetează la început, dar care ajunge frecvent să depășească onorariul avocatului.

Articolul explică cine o cere, cine o plătește, cum se alege expertul și cum se contestă un raport nefavorabil.

Când se dispune

Codul de procedură civilă prevede că, atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi unul sau trei experți.

Situațiile tipice:

Expertiza tehnică în construcții — vicii, calitatea execuției, cauzele degradărilor, evaluarea lucrărilor.

Expertiza topografică — grănițuire, suprapuneri de suprafețe, identificarea imobilelor.

Expertiza contabilă și financiară — litigii comerciale, evaluarea prejudiciului, verificarea evidențelor.

Expertiza evaluatoare — stabilirea valorii bunurilor la partaj, expropriere, executare.

Expertiza medico-legală — în cauzele penale și în cele privind vătămări.

Expertiza tehnică auto — dinamica accidentelor, avarii.

Se dispune la cererea părților sau din oficiu, atunci când instanța apreciază că e necesară.

Cine plătește

Regula: cheltuielile se avansează de partea care a cerut expertiza. Când e dispusă din oficiu ori la cererea ambelor părți, instanța stabilește cine avansează și în ce proporție.

Mecanismul onorariului, potrivit Codului de procedură civilă:

1. La încuviințare, instanța stabilește un onorariu provizoriu și un termen pentru depunerea lui.

2. Neplata în termen atrage consecințele prevăzute — decăderea din proba încuviințată, în condițiile stabilite.

3. La depunerea raportului, instanța stabilește onorariul definitiv, ținând seama de complexitatea lucrării, de volumul de muncă și de timpul consumat.

Diferența dintre provizoriu și definitiv poate fi semnificativă. Bugetează cu marjă.

Cheltuielile suplimentare — deplasări, analize de laborator, documentație — se adaugă, în condițiile prevăzute.

Ți s-a pus în vedere să achiți un onorariu de expertiză și nu știi ce presupune? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Cum se numește expertul

Codul de procedură civilă prevede că experții se numesc de instanță, dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii lor. Numirea se face, în lipsa acordului părților, prin tragere la sorți, de pe lista întocmită și comunicată de biroul local de expertiză.

Ce poți face activ:

Să propui un expert — dacă părțile convin, se numește cel agreat.

Să ceri recuzarea expertului, pentru aceleași motive pentru care pot fi recuzați judecătorii, în condițiile și termenele prevăzute.

Să formulezi obiectivele expertizei. Acesta e punctul cel mai important și cel mai des ratat.

Obiectivele: partea care decide rezultatul

Expertul răspunde doar la ce e întrebat. Un raport tehnic impecabil poate fi complet inutil dacă obiectivele au fost formulate prost.

Reguli practice:

Formulează întrebări concrete, verificabile, nu evaluări generale. „Care este cauza infiltrațiilor din apartamentul X" e util; „Este imobilul construit corect" nu.

Acoperă toate elementele de care depinde pretenția ta — existența viciului, cauza, întinderea prejudiciului, costul remedierii.

Nu lăsa instanța să formuleze singură obiectivele, dacă ai o miză precisă. Ai dreptul să propui.

Verifică obiectivele propuse de partea adversă și cere completarea, dacă ocolesc ce te avantajează.

Expertul-parte

Codul prevede că părțile pot desemna, pe cheltuiala lor, câte un expert-parte — un consilier care să asiste la efectuarea expertizei.

Ce face concret:

• asistă la lucrări și la măsurători;
• formulează observații pe parcurs, nu doar la final;
• semnalează metodologia greșită sau datele ignorate;
• întocmește un punct de vedere propriu, atașat raportului, în condițiile prevăzute.

Costă suplimentar, dar în cauzele cu miză tehnică mare e adesea singura cale de a corecta o expertiză din interior, înainte ca raportul să fie depus.

Cum se contestă raportul

Un raport nefavorabil nu e o sentință.

1. Obiecțiuni. Se formulează în termenul stabilit de instanță, la primul termen după depunerea raportului. Trebuie să fie concrete și tehnice — ce dată a fost ignorată, ce metodă e greșită, ce concluzie nu decurge din constatări.

Obiecțiunile generice — „nu suntem de acord cu concluziile" — nu produc efecte.

2. Completarea sau lămurirea raportului. Instanța poate dispune ca expertul să răspundă la obiecțiuni ori să completeze raportul.

3. O nouă expertiză. Codul prevede că, pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. Se dispune când raportul e neclar, contradictoriu ori nu răspunde obiectivelor.

4. Combaterea prin alte probe. Raportul de expertiză nu are forță probantă absolută — instanța îl apreciază împreună cu celelalte probe.

Cine ce dovedește e explicat în ghidul despre sarcina probei.

Recuperarea costului

Costul expertizei intră în cheltuielile de judecată și se poate solicita de la partea care pierde procesul, potrivit Codului de procedură civilă.

Condiții:

• să fie cerut expres — nu se acordă din oficiu;
• să fie dovedit cu chitanțe și dovada plății;
• instanța poate aprecia asupra cheltuielilor nenecesare sau disproporționate.

Dacă ai câștigat doar în parte, cheltuielile se pot compensa ori acorda proporțional, în condițiile prevăzute.

Detalii despre onorarii și celelalte cheltuieli sunt în ghidul despre onorariul avocatului.

Dacă nu îți permiți

Ajutorul public judiciar, potrivit OUG nr. 51/2008, poate acoperi și onorariul de expert, în condițiile și limitele prevăzute, alături de celelalte forme de sprijin.

Cererea se face la instanța învestită cu soluționarea cauzei, cu documentele privind veniturile. Vezi ghidul despre ajutorul juridic gratuit.

Ce faci practic

1. Cere expertiza din timp — propunerea probelor are un moment procesual, iar tardivitatea atrage decăderea.
2. Formulează obiectivele tu, concret și complet.
3. Verifică lista de experți și posibilitatea unui acord asupra persoanei.
4. Achită onorariul provizoriu în termen — altfel pierzi proba.
5. Desemnează un expert-parte dacă miza tehnică e mare.
6. Participă la lucrări și pune la dispoziție documentele — un expert fără acces la date produce un raport slab.
7. Citește raportul imediat și formulează obiecțiuni tehnice în termen.
8. Cere cheltuielile la final, cu dovezile de plată.

Temei legal

• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — încuviințarea expertizei, numirea experților și tragerea la sorți, recuzarea expertului, onorariul provizoriu și cel definitiv, consecințele neplății, expertul-parte, raportul de expertiză, obiecțiunile, completarea raportului și noua expertiză, aprecierea probelor, cheltuielile de judecată
• OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară — statutul expertului tehnic, listele de experți, birourile locale de expertiză
• OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă — acoperirea onorariului de expert
• Legislația privind activitatea de medicină legală — expertiza medico-legală
• Legislația privind expertiza contabilă — statutul experților contabili judiciari

Acest articol are caracter informativ și nu constituie îndrumare pentru o situație concretă. Obiectivele expertizei se formulează pe situația concretă — de ele depinde utilitatea raportului.

Descarcă aplicația Lexeto gratuit.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.