Calomnia în 2026: mai e infracțiune? Unde depui plângerea

Calomnia și insulta nu sunt infracțiuni în Codul penal în vigoare din 1 februarie 2014. O plângere penală doar pentru calomnie se clasează, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Calea este acțiunea civilă pentru apărarea onoarei, demnității și reputației (art. 72 și art. 252–257 din Codul civil). Poți cere oprirea afirmațiilor, constatarea că au fost ilicite, publicarea hotărârii pe cheltuiala autorului și daune morale.
Cererea se depune la instanța civilă, nu la poliție. Dacă ceri constatarea caracterului ilicit împreună cu daune morale, judecă tribunalul (ÎCCJ, Decizia RIL nr. 1/2023). Dacă ceri doar bani, până la 200.000 lei, judecă judecătoria.
Termene: oprirea și constatarea faptei se pot cere oricând. Despăgubirile se prescriu în 3 ani de când ai aflat de prejudiciu și de cel care l-a produs.
Rămân pedepsite faptele din jurul defăimării: amenințarea, hărțuirea, șantajul, tulburarea ordinii publice, incitarea la ură și plângerea penală mincinoasă. Jignirile din public se sancționează cu amendă de 200–1.000 lei (Legea nr. 61/1991).
Calomnia mai este infracțiune în 2026? — Nu. Codul penal în vigoare din 1 februarie 2014 nu mai conține infracțiunile de calomnie și insultă. Deciziile Curții Constituționale nr. 62/2007 și nr. 206/2013 au privit textele vechiului Cod penal. Astăzi, protecția onoarei și reputației este civilă: art. 72 și art. 252–257 din Codul civil.
Unde se depune plângere pentru calomnie? — La instanța civilă, ca cerere de chemare în judecată, nu la poliție. Dacă ceri constatarea caracterului ilicit al afirmațiilor și daune morale, competent este tribunalul (ÎCCJ, Decizia RIL nr. 1/2023). Dacă ceri doar despăgubiri de până la 200.000 lei, competentă este judecătoria. Ca regulă, alegi instanța de la domiciliul celui chemat în judecată sau din locul unde s-a petrecut fapta ori s-a produs prejudiciul.
Pot face plângere penală pentru calomnie și insultă? — Poți depune plângerea, dar procurorul va dispune clasarea, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală. Plângerea penală are rost doar dacă mesajele conțin și o infracțiune, de exemplu amenințare, hărțuire, șantaj sau tulburarea ordinii publice.
Ce înseamnă calomnia și prin ce diferă de insultă și defăimare? — Calomnia este acuzația publică despre o faptă concretă, falsă, care te-ar expune la o sancțiune sau la disprețul public. Insulta este jignirea propriu-zisă. Defăimarea este termenul general pentru orice atingere adusă onoarei și reputației. Toate trei se judecă astăzi pe calea civilă.
Ce pot face dacă cineva mă jignește? — Depinde unde și cum. În public, chemi poliția: fapta poate fi contravenție, cu amendă de 200–1.000 lei, sau infracțiunea de tulburare a ordinii publice. Pentru mesaje repetate care te sperie, faci plângere pentru hărțuire. Pentru jigniri în familie, poți cere un ordin de protecție. În celelalte cazuri, rămâne acțiunea civilă pentru apărarea demnității.
Ce poate decide instanța într-un proces de defăimare? — Încetarea afirmațiilor, constatarea caracterului lor ilicit, publicarea hotărârii pe cheltuiala autorului, alte măsuri necesare pentru repararea prejudiciului și despăgubiri pentru prejudiciul moral și material. Nu există o sumă fixă pentru daunele morale: instanța o stabilește de la caz la caz.
În cât timp pot da în judecată pentru defăimare? — Încetarea și constatarea caracterului ilicit se pot cere oricând. Despăgubirile se prescriu în 3 ani de când ai cunoscut sau trebuia să cunoști prejudiciul și pe cel care l-a produs. Probele online trebuie însă conservate imediat.
Poate o firmă să dea în judecată pentru defăimare? — Da. Art. 257 din Codul civil aplică prin asemănare regulile despre drepturile nepatrimoniale și persoanelor juridice. O firmă poate cere încetarea afirmațiilor, constatarea caracterului lor ilicit și despăgubiri. Pentru denigrarea venită de la un concurent există și Legea nr. 11/1991.
Calomnia nu mai este infracțiune în România: Codul penal în vigoare din 1 februarie 2014 nu mai pedepsește nici calomnia, nici insulta. Deciziile Curții Constituționale nr. 62/2007 și nr. 206/2013 au privit textele din vechiul Cod penal, așa că astăzi o plângere penală doar pentru calomnie se clasează. Calea care rămâne este acțiunea în instanța civilă pentru apărarea onoarei, demnității și reputației, pe baza art. 72 și art. 252–257 din Codul civil. Prin ea ceri oprirea afirmațiilor, constatarea că au fost ilicite, publicarea hotărârii și despăgubiri.
Mai jos găsești ce s-a întâmplat cu calomnia în Codul penal, unde depui cererea, ce poți cere și când o jignire devine totuși infracțiune sau contravenție.
Calomnia în noul Cod penal: ce s-a întâmplat cu ea
Ce erau insulta și calomnia. În vechiul Cod penal (1969), insulta (art. 205) era atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace. Calomnia (art. 206) era afirmarea sau imputarea în public a unei fapte determinate care, dacă ar fi fost adevărată, ar fi expus persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public. Pe scurt, insulta este jignirea, iar calomnia este acuzația falsă despre o faptă concretă.
Cronologia, pe scurt:
- 2006. Legea nr. 278/2006 abrogă art. 205–207 din vechiul Cod penal: insulta, calomnia și proba verității.
- 2007. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 62/2007, constată că abrogarea este neconstituțională. A invocat demnitatea ca valoare supremă (art. 1 alin. (3) din Constituție) și art. 30 alin. (6) și (8): libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea și viața particulară a persoanei.
- 2010. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 8/2010 (recurs în interesul legii), stabilește că textele care pedepseau insulta și calomnia nu mai sunt în vigoare.
- 2013. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 206/2013, constată că această interpretare a Înaltei Curți este neconstituțională și contrazice Decizia nr. 62/2007.
- 1 februarie 2014. Intră în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), care nu mai conține infracțiunile de insultă și calomnie. Textul de azi nu are niciun articol care să le pedepsească.
De ce nu poți depune plângere penală pentru calomnie. Potrivit art. 1 din Codul penal, doar legea penală stabilește ce fapte sunt infracțiuni. Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o faptă pe care legea nu o prevedea când a fost săvârșită. Pentru faptele mai vechi se aplică art. 4: legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche dacă legea nouă nu le mai prevede.
Dacă depui totuși o plângere doar pentru calomnie, procurorul dispune clasarea, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 315 și art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală). Pierzi luni de zile, iar probele online pot dispărea între timp.
Plângerea penală are rost doar dacă în aceleași mesaje sau postări există și o faptă care este infracțiune, de exemplu o amenințare, hărțuire sau șantaj. Despre cum se scrie o astfel de plângere găsești detalii în ghidul despre plângerea penală.
Defăimarea în Codul civil: ce te protejează
„Defăimare” nu este un termen din Codul penal. În limbaj juridic înseamnă atingerea adusă onoarei, demnității sau reputației unei persoane prin afirmații, acuzații sau jigniri. Codul civil o tratează prin drepturile personalității:
- Dreptul la demnitate (art. 72). Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației fără consimțământul persoanei ori fără respectarea limitelor din art. 75.
- Ocrotirea personalității umane (art. 252). Demnitatea, intimitatea vieții private și integritatea psihică sunt valori protejate de lege.
- Viața privată și propria imagine (art. 71, 73 și 74). Aceste drepturi contează când defăimarea vine la pachet cu publicarea unor fotografii, conversații sau date personale.
- Limitele (art. 70 și art. 75). Libera exprimare este și ea un drept. Exercitarea cu bună-credință a drepturilor constituționale, cu respectarea convențiilor internaționale, nu reprezintă o încălcare.
- Răspunderea civilă (art. 1349 și art. 1357). Cine produce altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, trebuie să îl repare. Autorul răspunde și pentru cea mai ușoară culpă.
Fapt sau opinie: distincția care decide procesul
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicată și de instanțele române, separă două tipuri de afirmații:
- Afirmația de fapt poate fi verificată: „a luat mită”, „a falsificat actele”, „a fost dat afară pentru furt”. Cine o face trebuie să o poată susține cu dovezi.
- Judecata de valoare este o opinie: „e un administrator incompetent”, „mi se pare necinstit”. Nu se poate dovedi ca atare, dar trebuie să aibă o bază factuală suficientă. O opinie extremă, fără niciun fapt real în spate, poate fi și ea excesivă.
Apărările obișnuite ale celui chemat în judecată sunt: adevărul afirmației, buna-credință (a verificat rezonabil informația), interesul public al subiectului și calitatea persoanei vizate. Persoanele publice, mai ales politicienii, trebuie să tolereze critici mai dure decât o persoană privată. Asta nu înseamnă că pot fi acuzate de fapte false.
Unde se depune plângerea pentru calomnie
Nu la poliție și nu la parchet. „Plângerea pentru calomnie” este, de fapt, o cerere de chemare în judecată la instanța civilă.
La ce instanță
| Ce ceri | Instanța competentă |
|---|---|
| Constatarea caracterului ilicit al afirmațiilor plus daune morale de până la 200.000 lei | Tribunalul (ÎCCJ, Decizia RIL nr. 1/2023) |
| Doar despăgubiri, de până la 200.000 lei inclusiv | Judecătoria (art. 94 pct. 1 lit. k) C.proc.civ.) |
| Despăgubiri de peste 200.000 lei | Tribunalul (art. 95 pct. 1 C.proc.civ.) |
Când ai mai multe cereri legate între ele în aceeași acțiune, le judecă instanța de grad mai înalt care ar fi competentă pentru una dintre ele (art. 99 alin. (2) C.proc.civ.). În practică, majoritatea proceselor de defăimare cer constatarea și daune morale împreună, așa că ajung la tribunal.
Ce tribunal sau ce judecătorie. Regula este instanța de la domiciliul sau sediul celui pe care îl chemi în judecată (art. 107 C.proc.civ.). Pentru o faptă ilicită poți alege și instanța din zona în care s-a săvârșit fapta sau s-a produs prejudiciul (art. 113 alin. (1) pct. 9). Cererea se poate depune personal, prin reprezentant, prin poștă, prin curier sau electronic (art. 199).
Ce scrii în cerere
Codul de procedură civilă (art. 194) cere:
- numele și domiciliul tău și ale persoanei chemate în judecată, plus CNP-ul, dacă îl cunoști;
- obiectul: ce ceri exact (încetarea, constatarea, publicarea hotărârii, suma de bani) și valoarea despăgubirilor, cu modul de calcul;
- motivele de fapt: afirmațiile exacte, unde au apărut, când și cine le-a văzut sau auzit;
- motivele de drept: art. 72, 252 și 253 din Codul civil, plus art. 1349 și 1357 pentru despăgubiri;
- probele pentru fiecare cerere: înscrisuri, martori (cu nume și adresă), interogatoriul pârâtului;
- semnătura.
Cererea se taxează cu taxă judiciară de timbru, în funcție de ce ceri.
Ce poți cere în instanță
Art. 253 din Codul civil enumeră măsurile:
- Încetarea încălcării și interzicerea ei pentru viitor, dacă încă durează. Practic, oprirea difuzării și ștergerea materialului.
- Constatarea caracterului ilicit al faptei, dacă tulburarea produsă persistă. O hotărâre care spune oficial că afirmațiile au fost nelegale.
- Publicarea hotărârii de condamnare, pe cheltuiala autorului. Publicul care a văzut acuzația află și deznodământul.
- Orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei sau repararea prejudiciului, pe care le apreciază instanța.
- Despăgubiri pentru prejudiciul material și moral, dacă vătămarea îi este imputabilă autorului.
Există și o limită importantă. Când atingerea vine din exercitarea liberei exprimări (o postare, un articol, o declarație), instanța poate dispune doar încetarea și constatarea caracterului ilicit, nu interzicerea preventivă a unei afirmații viitoare (art. 253 alin. (2)). Publicarea hotărârii și despăgubirile rămân posibile.
Măsurile provizorii (art. 255) sunt soluția pentru urgențe. Dacă faci dovada credibilă că atingerea este actuală sau iminentă și riscă să producă un prejudiciu greu de reparat, instanța poate dispune interzicerea sau încetarea provizorie a încălcării și măsuri pentru conservarea probelor. Cererea se judecă după regulile ordonanței președințiale.
Câteva reguli de știut la măsurile provizorii:
- Dacă le obții înainte de proces, trebuie să introduci acțiunea de fond în termenul fixat de instanță, dar în cel mult 30 de zile. Altfel, măsurile încetează.
- Pentru presa scrisă și audiovizuală condițiile sunt mai stricte: prejudiciu grav, o acțiune care nu este evident justificată și o măsură proporțională.
- Dacă procesul de fond se pierde, poți fi obligat să repari prejudiciul produs celeilalte părți prin măsura provizorie.
În ce termen
- Încetarea și constatarea se pot cere oricând (art. 253 alin. (1)). Acțiunea pentru apărarea unui drept nepatrimonial este, ca regulă, imprescriptibilă (art. 2502 alin. (2) pct. 1).
- Despăgubirile se prescriu în 3 ani (art. 2517). Termenul curge de când ai cunoscut sau trebuia să cunoști atât prejudiciul, cât și pe cel care răspunde de el (art. 2528). Detalii despre calcul găsești în ghidul despre prescripția extinctivă.
Cum aduni probele
- Capturi de ecran complete, cu linkul, numele contului, data și ora, numărul de reacții și distribuiri. Salvează și pagina întreagă, nu doar fragmentul.
- Martori care au văzut postarea sau au auzit afirmațiile, cu nume și adresă.
- Constatarea de urgență prin executor judecătoresc (art. 364 C.proc.civ.). Executorul constată starea de fapt (în practică, și conținutul unei pagini web), iar procesul-verbal are puterea doveditoare a unui înscris autentic. Este cea mai solidă probă pentru conținut care poate fi șters.
- Asigurarea dovezilor (art. 359 C.proc.civ.). Poți cere instanței să audieze de urgență un martor sau să constate o probă care riscă să dispară, chiar înainte de proces.
- Dovada prejudiciului: clienți sau contracte pierdute, mesajele primite după postare, eventual acte medicale.
Ai fost acuzat public de ceva neadevărat și nu știi ce poți face? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre opțiunile tale.
Când jignirea sau defăimarea este totuși infracțiune ori contravenție
Calomnia ca atare nu se mai pedepsește penal. Cuvintele pot însă intra sub alte texte:
- Jigniri în public: contravenție. Legea nr. 61/1991 (art. 2 pct. 1) sancționează proferarea în public de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea publică ori să lezeze demnitatea și onoarea persoanelor. Amenda este de 200–1.000 lei (art. 3 alin. (1) lit. b)). Repetarea faptei în 72 de ore se sancționează cu 1.000–3.000 lei sau cu muncă în folosul comunității. Amenda o aplică pe loc agentul constatator, de exemplu polițistul sau jandarmul.
- Tulburarea ordinii și liniștii publice (art. 371 C.pen.). Este infracțiune fapta celui care, în public, prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică. Pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. ÎCCJ a stabilit că poate fi vorba și de o singură persoană vizată (Decizia HP nr. 9/2016).
- Amenințarea (art. 206 C.pen.). Amenințarea unei persoane cu o infracțiune sau cu o faptă păgubitoare, de natură să îi producă o stare de temere. Este nevoie de plângere prealabilă, în 3 luni de când ai aflat de faptă. Detalii în ghidul despre amenințare.
- Hărțuirea (art. 208 C.pen.). Include apelurile sau mesajele care, prin frecvență sau conținut, îți provoacă temere. Este nevoie de plângere prealabilă, tot în termen de 3 luni (ce înseamnă termenul).
- Șantajul (art. 207 C.pen.). Include amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru tine sau pentru un membru al familiei, pentru a obține de la tine, pe nedrept, un folos.
- Violarea vieții private (art. 226 C.pen.). Include difuzarea fără consimțământ a imaginilor intime ale unei persoane. Vezi și ghidul despre șantajul cu poze intime.
- Incitarea la violență, ură sau discriminare (art. 369 C.pen.). Este infracțiune incitarea publicului împotriva unei categorii de persoane sau a unei persoane pentru că aparține unei categorii definite, de exemplu, după rasă, etnie, religie, gen, orientare sexuală sau dizabilitate.
- Ultrajul (art. 257 C.pen.). Se referă la amenințarea, lovirea sau alte violențe împotriva unui funcționar public care exercită autoritatea statului, de exemplu un polițist. Simpla insultă nu este ultraj, amenințarea însă poate fi.
- Acuzația mincinoasă la poliție sau parchet (art. 268 C.pen.). Cine face o plângere sau un denunț penal despre o faptă știind că este nereală riscă închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Este, în esență, fosta „denunțare calomnioasă” din vechiul Cod.
Diferența contează. O postare care te acuză de furt este o problemă civilă. O plângere penală mincinoasă pentru același furt este o problemă penală pentru cel care a făcut-o.
Pune-o gratuit în aplicația Lexeto: vezi avocați verificați și primești informații.
Jignirea unei persoane: ce faci, în funcție de situație
| Situația | Ce poți face |
|---|---|
| Te jignește cineva pe stradă, într-un magazin sau în alt loc public | Chemi poliția. Fapta poate fi contravenție (Legea nr. 61/1991) sau, dacă e gravă și tulbură ordinea publică, infracțiune (art. 371 C.pen.) |
| Primești mesaje repetate care te sperie | Plângere prealabilă pentru hărțuire (art. 208 C.pen.), în 3 luni |
| Jignirile vin cu amenințări | Plângere prealabilă pentru amenințare (art. 206 C.pen.), în 3 luni |
| Te jignește un membru al familiei | Jignirile intră în „violența verbală” din Legea nr. 217/2003 (art. 4) și pot sta la baza unui ordin de protecție |
| Jignirile spuse în public vizează etnia, religia, sexul, orientarea sexuală, vârsta sau dizabilitatea ta | Sesizare la CNCD (O.G. nr. 137/2000, art. 15), în termen de un an. Dacă cineva incită publicul la ură sau violență împotriva ta din acest motiv, poate fi și infracțiunea din art. 369 C.pen. |
| Jignirile vin de la șef sau colegi | Vezi ghidul despre hărțuirea la locul de muncă |
| Niciuna dintre situațiile de mai sus | Acțiune civilă pentru apărarea demnității (art. 72 și 253 C.civ.) |
O jignire spusă între patru ochi, fără amenințări și fără repetare, rămâne de regulă o chestiune civilă. Ce contează pentru un proces este dacă poți dovedi ce s-a spus.
Denigrarea unei persoane sau a unei firme
„Denigrarea unei persoane” nu este o infracțiune distinctă în Codul penal. Juridic, este tot o atingere adusă onoarei și reputației, deci se aplică aceleași reguli civile: art. 72 și art. 253 din Codul civil.
O firmă are aceeași protecție. Art. 257 din Codul civil aplică prin asemănare regulile despre drepturile nepatrimoniale și persoanelor juridice. Astfel, o societate poate cere în instanță încetarea afirmațiilor false, constatarea caracterului lor ilicit și despăgubiri pentru reputația comercială afectată. Dacă denigrarea vine de la un concurent, există și Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Memoria unei persoane decedate poate fi apărată de soțul supraviețuitor, de rudele în linie dreaptă și de rudele colaterale până la gradul al patrulea (art. 256 C.civ.).
Defăimarea pe Facebook și pe alte rețele sociale
Regulile sunt aceleași ca offline. Diferă doar viteza cu care se răspândește conținutul și cât de repede poate dispărea.
- Conservă proba înainte de orice altceva. O postare se poate șterge în câteva minute. Fă capturi complete și, dacă miza e mare, cere constatarea prin executor judecătoresc cât timp conținutul e online.
- Raportează conținutul platformei. Regulamentul (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale obligă platformele să aibă un mecanism prin care oricine poate semnala conținut pe care îl consideră ilegal (art. 16). O platformă care află efectiv de un conținut ilegal și nu acționează prompt pierde scutirea de răspundere (art. 6).
- Dacă postarea a fost ștearsă, despăgubirile pot fi cerute în continuare, dacă ai probe. Constatarea caracterului ilicit se poate cere dacă tulburarea produsă persistă.
- Comentariile care preiau acuzația sunt și ele afirmații. Notează cine a preluat-o și cu ce cuvinte. Fiecare afirmație se analizează separat.
- Contul anonim este cea mai dificilă situație. Discută cu un avocat înscris în barou despre căile posibile în cazul tău.
Greșeli frecvente
- Plângerea penală doar pentru calomnie. Se clasează, iar timpul pierdut este timp în care dispar probele.
- Cererea doar de bani. Constatarea caracterului ilicit și publicarea hotărârii sunt măsurile care repară efectiv reputația.
- Confundarea opiniei cu acuzația. O apreciere subiectivă care are o bază reală este greu de sancționat.
- Amânarea probelor. Conținutul șters fără o constatare făcută la timp este foarte greu de dovedit.
- Răspunsul la fel de dur. O replică jignitoare poate deveni ea însăși o atingere adusă demnității celuilalt.
Temei legal
- Codul civil (Legea nr. 287/2009): art. 70–75 (libera exprimare, viața privată, demnitatea, propria imagine, limite), art. 252–257 (ocrotirea personalității, mijloace de apărare, măsuri provizorii, decesul titularului, persoanele juridice), art. 1349 și art. 1357 (răspunderea civilă delictuală), art. 2502, 2517 și 2528 (imprescriptibilitate, termenul de 3 ani și momentul de la care curge).
- Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010): art. 94, 95 și 99 (competența judecătoriei și a tribunalului), art. 107 și 113 (instanța competentă teritorial), art. 194 și 199 (cuprinsul și depunerea cererii), art. 359–364 (asigurarea dovezilor, constatarea de urgență prin executor), art. 996–997 (ordonanța președințială).
- ÎCCJ, Decizia nr. 1/2023 (recurs în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial nr. 337 din 21 aprilie 2023: tribunalul judecă cererile de constatare a caracterului ilicit formulate împreună cu cereri de daune morale de până la 200.000 lei.
- Codul penal (Legea nr. 286/2009): art. 1 și art. 4 (legalitatea incriminării, dezincriminarea), art. 206 (amenințarea), art. 207 (șantajul), art. 208 (hărțuirea), art. 226 (violarea vieții private), art. 257 (ultrajul), art. 268 (inducerea în eroare a organelor judiciare), art. 369 (incitarea la violență, ură sau discriminare), art. 371 (tulburarea ordinii și liniștii publice). Intrat în vigoare la 1 februarie 2014 (Legea nr. 187/2012, art. 246).
- Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010): art. 16 alin. (1) lit. b) și art. 315 (clasarea când fapta nu este prevăzută de legea penală), art. 295–296 (plângerea prealabilă, termenul de 3 luni).
- Curtea Constituțională: Decizia nr. 62/2007 (Monitorul Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007) și Decizia nr. 206/2013 (Monitorul Oficial nr. 350 din 13 iunie 2013). ÎCCJ: Decizia nr. 8/2010 (recurs în interesul legii) și Decizia HP nr. 9/2016 privind art. 371 C.pen.
- Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice: art. 2 pct. 1, art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 5.
- O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: art. 15 (atingerea demnității) și art. 20 (sesizarea CNCD în termen de un an).
- Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice: art. 4 (violența verbală).
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
- Constituția României: art. 1 alin. (3) și art. 30 (libertatea de exprimare și limitele ei).
- Regulamentul (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale: art. 6 (răspunderea furnizorilor de găzduire) și art. 16 (mecanismul de notificare a conținutului ilegal).
- Convenția europeană a drepturilor omului: art. 8 (viața privată) și art. 10 (libertatea de exprimare).
Verifică forma în vigoare a textelor de lege.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.
Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.


