Prescripția extinctivă: termenele de 3, 10 și 2 ani și ce le întrerupe

Prescripția e cel mai eficient mijloc de apărare din dreptul civil: nu contestă nimic din fond, dar închide procesul. Și e, simetric, cel mai scump lucru pe care îl poate rata un creditor.

Regula de bază e simplă — trei ani. Complicațiile vin din momentul de la care începe și din ce o oprește.

Articolul explică ce se prescrie, de când curge, ce o suspendă și ce o întrerupe.

Ce se stinge, de fapt

Codul civil prevede că prescripția stinge dreptul material la acțiune, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

Nuanța contează:

Dreptul subiectiv rămâne. Datoria nu dispare.

Plata făcută după împlinirea prescripției este valabilă și nu poate fi cerută înapoi, chiar dacă cel care a plătit nu știa că termenul se împlinise.

Ce se pierde este posibilitatea de a obține condamnarea debitorului prin instanță, dacă acesta invocă prescripția.

Regula: nu se aplică din oficiu

Element decisiv, adesea necunoscut.

Codul civil prevede că prescripția nu operează de plin drept și că instanța de judecată nu o poate aplica din oficiu.

Poate fi invocată numai de cel în folosul căruia curge, în condițiile și în termenul prevăzute de lege — în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa acesteia, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Consecințele practice sunt directe:

Pentru debitor: dacă nu inviți prescripția în termen, instanța va judeca fondul și te poate obliga la plată, chiar dacă termenul se împlinise de ani buni.

Pentru creditor: o cerere prescrisă poate fi totuși admisă, dacă partea adversă nu invocă prescripția. Merită încercat, dacă nu ai altă cale.

Renunțarea. Codul civil permite renunțarea la prescripția împlinită, în condițiile prevăzute — expres sau tacit, dacă rezultă neîndoielnic. O recunoaștere a datoriei după împlinirea termenului poate avea acest efect.

Termenul general și cele speciale

Termenul general prevăzut de Codul civil este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

Codul și legile speciale prevăd însă termene diferite pentru anumite categorii — între care termene mai lungi pentru anumite drepturi reale și pentru repararea prejudiciilor cauzate prin fapte de o anumită gravitate, precum și termene mai scurte în materii specifice.

Verifică întotdeauna dacă materia ta are termen propriu. Câteva exemple de materii cu regim distinct:

• conflictele de muncă — Codul muncii prevede termene proprii pentru contestarea deciziilor și pentru drepturile salariale;
• răspunderea pentru vicii la vânzare, în condițiile Codului civil;
• asigurările, potrivit legislației specifice;
• transportul, cu termene proprii;
• executarea silită — dreptul de a cere executarea are termen propriu, distinct de cel al dreptului de creanță.

Termenele, în cifre

Codul civil stabilește un termen general și mai multe termene speciale:

Ce se stinge, exact. Prin prescripție se stinge dreptul material la acțiune, adică dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o prestație ori să respecte o situație juridică (art. 2500). Obligația rămâne, dar devine una pe care nu o mai poți impune în instanță.

De când curge. Regula generală: de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui (art. 2523). Nu de la data faptei, dacă aceasta îți era necunoscută.

Atenție la recunoașterea tacită. Prescripția se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea dreptului (art. 2537 pct. 1), iar recunoașterea poate fi tacită: plata parțială a datoriei sau achitarea dobânzilor ori a penalităților constituie acte de recunoaștere tacită (art. 2538 alin. 2). O plată mică, făcută ca să scapi de presiune, repornește termenul.

De când curge

Regula generală din Codul civil: prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Codul stabilește apoi momente speciale pentru categorii distincte de drepturi, între care:

Obligații cu termen — de la împlinirea termenului.

Obligații fără termen — de la nașterea raportului juridic, cu regulile prevăzute pentru punerea în întârziere.

Repararea unui prejudiciu — de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de ea.

Prestații succesive — Codul prevede reguli proprii, cu prescripția curgând, ca regulă, pentru fiecare prestație în parte.

Nulitatea relativă — de la momentele prevăzute expres, diferite după cauza de nulitate.

Elementul „trebuia să cunoască" e frecvent disputat: nu poți amâna termenul invocând că nu ai verificat ce era rezonabil să verifici.

Ai o creanță veche și nu știi dacă mai poate fi cerută în instanță? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Suspendarea

Suspendarea oprește temporar curgerea. După încetarea cauzei, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte.

Codul civil enumeră cazurile — între care:

• între soți, cât timp durează căsătoria și nu sunt separați în fapt;
• între părinți sau tutore și cei lipsiți de capacitate ori cu capacitate restrânsă, cât timp durează ocrotirea;
• cât timp debitorul ascunde, cu rea-credință, existența ori exigibilitatea datoriei;
• în cazul forței majore;
• cât timp cel îndreptățit e împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere.

Codul prevede și efectul special al suspendării asupra împlinirii termenului, cu prelungirea prevăzută.

Întreruperea

Întreruperea șterge prescripția curgă anterior și face să curgă una nouă, integrală.

Cazurile prevăzute de Codul civil includ:

Recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curge prescripția — expresă sau tacită. O plată parțială, o cerere de eșalonare, un e-mail în care confirmi datoria produc acest efect.

Introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare, în condițiile prevăzute.

Constituirea ca parte civilă în procesul penal.

Punerea în executare a titlului executoriu.

Codul prevede însă și situațiile în care întreruperea nu produce efecte — de exemplu, când cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat, în condițiile stabilite.

Consecința practică cea mai utilă: o recunoaștere scrisă a datoriei repornește termenul de la zero. Pentru creditor, e cel mai ieftin instrument. Pentru debitor, e capcana de evitat.

Ce nu se prescrie

Codul civil prevede drepturile imprescriptibile extinctiv — între care:

Acțiunea în revendicare a unui bun proprietate privată, cu excepțiile prevăzute de lege.

Acțiunea privind starea civilă și alte drepturi nepatrimoniale, dacă legea nu prevede altfel.

Acțiunea în constatarea nulității absolute, în condițiile prevăzute.

Acțiunea de partaj, cât timp durează starea de indiviziune, în condițiile legii.

Dreptul la acțiunea privind bunurile din domeniul public, care sunt imprescriptibile.

Distinct de acestea, în materie penală, prescripția răspunderii penale are reguli proprii, explicate în ghidul despre prescripția răspunderii penale.

Ce faci practic

Dacă ești creditor:

1. Stabilește data de la care a început să curgă termenul.
2. Verifică termenul aplicabil materiei — nu presupune că e 3 ani.
3. Obține o recunoaștere scrisă a datoriei, dacă termenul se apropie — întrerupe prescripția.
4. Introdu cererea în instanță înainte de împlinire; simpla notificare nu întrerupe.
5. Păstrează dovada datei introducerii.

Dacă ești debitor:

1. Verifică prescripția înainte de orice altă apărare.
2. Invoc-o în termen — prin întâmpinare sau, în lipsa acesteia, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate.
3. Nu recunoaște datoria în scris și nu face plăți parțiale dacă intenționezi să invoci prescripția — ambele o întrerup.

Pentru executarea silită, dreptul de a cere executarea are termen propriu — vezi ghidul despre contestația la executare.

Temei legal

• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — prescripția extinctivă: obiectul și efectul asupra dreptului material la acțiune, imposibilitatea aplicării din oficiu și momentul invocării, renunțarea la prescripție, termenul general de 3 ani și termenele speciale, momentele de la care începe să curgă pentru diferite categorii de drepturi, cazurile de suspendare și efectele lor, cazurile de întrerupere și situațiile în care nu produce efecte, drepturile imprescriptibile, valabilitatea plății făcute după împlinirea termenului
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — invocarea prescripției prin întâmpinare, momentul limită, efectele respingerii, anulării sau perimării cererii asupra întreruperii, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită
• Codul muncii (Legea nr. 53/2003) — termenele proprii în conflictele de muncă
• Codul penal (Legea nr. 286/2009) — prescripția răspunderii penale, cu regim distinct

Verifică termenul aplicabil materiei tale — cel general de 3 ani are numeroase excepții.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.