Tipuri de mărci comerciale: clasificare, înregistrare, protecție

Marca este orice semn susceptibil de reprezentare în Registrul mărcilor, care permite distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. În România, regimul juridic este stabilit de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Diferența fundamentală față de dreptul de autor: dreptul asupra mărcii se dobândește prin înregistrare. Folosirea îndelungată a unui semn, fără înregistrare, nu creează, ca regulă, un drept exclusiv opozabil terților — cu excepțiile privind mărcile notorii.

Articolul de față explică ce tipuri de mărci există, cum se face clasificarea pe produse și servicii, care este procedura de înregistrare, cât durează protecția și ce se întâmplă când marca nu este folosită.

Tipurile de mărci, după forma semnului

Legea permite ca marcă orice semn care îndeplinește condițiile de distinctivitate și de reprezentare. În practică se întâlnesc:

Marca verbală — cuvinte, combinații de cuvinte, litere, cifre. Este cea mai puternică formă, pentru că protejează denumirea indiferent de grafica folosită.

Marca figurativă — un desen, o siglă, un element grafic fără text.

Marca combinată — text plus element grafic. Protejează ansamblul; folosirea doar a textului de către un terț poate fi mai greu de combătut decât dacă ai fi înregistrat separat marca verbală.

Marca tridimensională — forma produsului sau a ambalajului, cu limitările prevăzute de lege privind formele impuse de natura produsului sau necesare obținerii unui rezultat tehnic.

Marca de poziție, de model, de culoare — protejează modul specific de aplicare, un model repetitiv sau o culoare ori combinație de culori.

Marca sonoră — un sunet sau o secvență sonoră.

Marca de mișcare, multimedia, holograma — categorii recunoscute odată cu posibilitatea reprezentării prin mijloace electronice.

Recomandarea practică pentru o firmă cu buget limitat: dacă trebuie să alegi, marca verbală oferă cea mai largă protecție, pentru că nu depinde de grafică.

Tipurile de mărci, după titular și funcție

Marca individuală — aparține unei singure întreprinderi.

Marca colectivă — aparține unei asociații și este destinată utilizării de către membrii acesteia, potrivit unui regulament de folosire.

Marca de certificare — atestă că produsele sau serviciile au anumite caracteristici, verificate de titular.

Distinctă de marcă este indicația geografică, care leagă produsul de o anumită origine geografică și are regim propriu.

Clasificarea pe produse și servicii

Aici se face o greșeală care costă scump.

Înregistrarea nu protejează semnul „în general", ci pentru produsele și serviciile solicitate, grupate potrivit Clasificării de la Nisa. Clasificarea împarte produsele și serviciile în clase distincte, iar cererea trebuie să indice explicit clasele și, în cadrul lor, produsele sau serviciile vizate.

Consecințe practice:

• o marcă înregistrată pentru o clasă nu te protejează, ca regulă, împotriva folosirii aceluiași semn pentru produse dintr-o clasă complet diferită și fără legătură;
• extinderea ulterioară la clase noi presupune o cerere nouă, cu taxe noi;
• alegerea claselor trebuie să anticipeze dezvoltarea afacerii, dar o listă exagerat de largă crește costul și expune marca la decădere pentru neutilizare.

Regula: acoperă ce faci acum plus ce vei face în orizontul apropiat, nu tot nomenclatorul.

Nu ești sigur ce clase îți trebuie sau dacă semnul tău e disponibil? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Ce nu poate fi înregistrat

Legea prevede motive absolute și motive relative de refuz.

Motivele absolute privesc semnul în sine. Nu se înregistrează, între altele:

• semnele lipsite de caracter distinctiv;
• semnele descriptive — care indică specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică, momentul fabricației;
• semnele devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale;
• semnele de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea, calitatea sau natura produsului;
• semnele contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
• semnele care conțin embleme de stat, steme, sigilii oficiale, fără autorizarea autorității competente;
• formele impuse de natura produsului sau necesare obținerii unui rezultat tehnic.

Cel mai frecvent refuz în practică: descriptivitatea. Un nume care descrie direct ce vinzi este ușor de reținut comercial, dar greu sau imposibil de înregistrat. Cu cât numele e mai „inventat", cu atât marca e mai puternică juridic.

Motivele relative privesc drepturile anterioare ale altora: mărci identice sau similare, înregistrate anterior pentru produse identice sau similare, dacă există risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere. Se analizează la opoziția titularului anterior.

Procedura de înregistrare

1. Cercetarea documentară. Înainte de a depune, verifică dacă semnul este disponibil. Este pasul pe care firmele îl sar cel mai des și care produce cele mai costisitoare surprize — un rebranding forțat după ce ai investit în ambalaje și comunicare.

2. Depunerea cererii la OSIM, cu indicarea semnului, a claselor și a produselor sau serviciilor. Data depozitului stabilește prioritatea.

3. Examinarea — verificarea condițiilor de formă și a motivelor absolute de refuz.

4. Publicarea cererii, care deschide termenul în care terții pot formula opoziție sau observații.

5. Opoziția — titularii unor drepturi anterioare pot formula opoziție în termenul prevăzut de lege. Se soluționează potrivit procedurii legale.

6. Înregistrarea și eliberarea certificatului, dacă nu există motive de refuz sau opoziții admise.

Pentru protecție în întreaga Uniune Europeană, cererea se depune la EUIPO și produce efecte în toate statele membre. Pentru protecție internațională extinsă există sistemul de înregistrare internațională administrat de organizația specializată.

Costurile se compun din taxele oficiale, care depind de numărul de clase, plus eventualele onorarii de consultanță.

Durata și reînnoirea

Protecția durează 10 ani de la data depozitului și poate fi reînnoită, din 10 în 10 ani, fără limită de reînnoiri.

Reînnoirea se cere în termenul prevăzut de lege, cu plata taxei. Legea prevede și o perioadă de grație, cu taxă majorată. Depășirea ei duce la stingerea dreptului — iar semnul devine disponibil pentru alții.

Pune-ți un memento cu doi ani înainte de expirare. Este una dintre cele mai banale și mai costisitoare pierderi de drepturi din practică.

Obligația de utilizare

Marca nu este un activ pe care îl poți ține la sertar la nesfârșit.

Dacă, în termen de 5 ani de la înregistrare, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul pentru care este protejată, pentru produsele sau serviciile înregistrate, ori dacă utilizarea a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul poate fi decăzut din drepturi, la cererea oricărei persoane interesate, în condițiile legii.

Excepția: motivele întemeiate pentru neutilizare.

Consecință practică: păstrează dovezi de utilizare — facturi, ambalaje, materiale publicitare, capturi din magazinul online, datate. Ele sunt singura apărare într-o acțiune în decădere.

Ce poți face împotriva unei încălcări

Titularul mărcii înregistrate poate interzice terților, în condițiile legii, folosirea în activitatea comercială a unui semn identic sau similar pentru produse identice ori similare, dacă există risc de confuzie.

Mijloacele disponibile:

1. Notificarea scrisă a celui care încalcă dreptul, cu solicitarea încetării.
2. Opoziția la înregistrarea unei mărci ulterioare similare.
3. Acțiunea în contrafacere, prin care se cer încetarea folosirii, despăgubiri și, după caz, distrugerea produselor.
4. Măsuri provizorii în cazuri urgente și măsuri asigurătorii.
5. Intervenția autorității vamale pentru mărfurile suspectate de contrafacere, în condițiile reglementărilor aplicabile.
6. Notificarea platformelor online și a marketplace-urilor, care au proceduri proprii de retragere.

Marca și celelalte drepturi

Se confundă frecvent trei lucruri distincte:

Marca protejează semnul care distinge produsele sau serviciile pe piață. Se obține prin înregistrare, la OSIM sau EUIPO.

Dreptul de autor protejează forma de exprimare a unei opere. Se naște automat, fără înregistrare. Un logo poate fi, simultan, operă protejată prin drept de autor și marcă înregistrată. Vezi ghidul despre drepturile de autor.

Denumirea firmei din registrul comerțului nu este marcă și nu conferă, prin ea însăși, un drept exclusiv de folosire ca semn distinctiv pe piață. Multe firme descoperă asta târziu.

Pentru o imagine de ansamblu asupra tuturor formelor de protecție, vezi și ghidul despre protecția proprietății intelectuale.

Temei legal

• Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice — definiția mărcii, semnele care pot constitui marcă, motivele absolute și relative de refuz, procedura de înregistrare, opoziția, durata și reînnoirea, decăderea pentru neutilizare, drepturile conferite de marcă, acțiunea în contrafacere
• Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 — procedura în fața OSIM
• Clasificarea de la Nisa privind clasificarea produselor și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor
• Regulamentul (UE) privind marca Uniunii Europene — protecția la nivelul Uniunii, prin EUIPO
• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor — pentru protecția creației grafice
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — măsurile provizorii și asigurătorii

Acest articol are caracter informativ și nu constituie îndrumare pentru o situație concretă. Taxele și termenele procedurale se verifică la OSIM sau EUIPO înainte de depunere.

Descarcă aplicația Lexeto gratuit.