Datoriile din moștenire: ce preiei odată cu bunurile

Datoriile moștenirii sunt obligațiile patrimoniale ale defunctului care nu se sting prin moarte, împreună cu sarcinile care iau naștere din însăși deschiderea moștenirii — cheltuielile de înmormântare, cele de administrare a moștenirii, executarea legatelor.

Ideea că poți moșteni doar „partea bună" este greșită: patrimoniul se transmite ca întreg, cu activ și pasiv.

Vestea bună, adesea necunoscută: dreptul român actual limitează răspunderea moștenitorilor la valoarea bunurilor primite. Nu mai există situația în care un moștenitor rămâne dator cu propriul patrimoniu pentru datoriile defunctului.

Articolul de față explică ce datorii se transmit, cum funcționează limitarea răspunderii, cum se împart între moștenitori și ce verifici înainte de a accepta.

Ce se transmite și ce nu

Se transmit, ca regulă:

• creditele bancare și de consum;
• datoriile către persoane fizice, dovedite prin înscrisuri;
• datoriile fiscale — impozite, taxe locale, contribuții;
• obligațiile contractuale în curs — rate, chirii datorate, prețuri neachitate;
• garanțiile asumate, precum fideiusiunea, în condițiile legii;
• despăgubirile datorate în temeiul răspunderii civile.

Nu se transmit, ca regulă, obligațiile cu caracter strict personal, care se sting la deces prin însăși natura lor. De exemplu, obligația de întreținere pe care defunctul o avea personal, ori obligațiile care presupun o calitate ori o aptitudine personală.

Amenzile au un regim propriu: amenda penală nu se transmite moștenitorilor, răspunderea penală fiind personală. Pentru obligațiile de natură contravențională sau fiscală, verifică regimul concret aplicabil.

Limita răspunderii: doar în puterea bunurilor moștenite

Este cea mai importantă regulă și cea mai puțin cunoscută.

Art. 1114 din Codul civil prevede că moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.

Ce înseamnă practic:

• dacă moștenești bunuri de o anumită valoare și datoriile o depășesc, nu răspunzi cu bunurile tale personale;
• creditorii se pot îndestula din masa succesorală, nu din salariul, casa sau conturile tale;
• riscul maxim este să nu primești nimic — nu să pierzi ce aveai.

Codul civil prevede însă o condiție importantă: pentru a se prevala de limitarea răspunderii, moștenitorul trebuie să poată dovedi întinderea masei succesorale, iar întocmirea inventarului este mijlocul prin care se face această dovadă. Un moștenitor care a acceptat și a amestecat bunurile succesorale cu ale sale, fără inventar, se poate găsi în dificultate probatorie.

Concluzia practică: acceptă, dar cere inventarul atunci când situația patrimonială nu e limpede.

Nu știi cât datora defunctul sau ce înseamnă concret situația ta? Descrie-o în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre opțiunile tale.

Cum se împart datoriile între moștenitori

Regula: proporțional cu cota fiecăruia, nu solidar.

Dacă doi moștenitori au cote egale, fiecare răspunde pentru jumătate din datorii, în limita valorii bunurilor primite. Un creditor nu poate cere unuia singur întreaga datorie, invocând solidaritatea — solidaritatea nu se prezumă între moștenitori.

Excepțiile privesc situațiile în care obligația era, prin natura ei, indivizibilă, ori s-a stipulat solidaritatea, în condițiile Codului civil.

Pentru ipoteci și garanții reale, regimul e diferit: creditorul ipotecar urmărește bunul grevat, indiferent cine îl deține. Moștenitorul care primește un imobil ipotecat primește bunul cu sarcina lui.

Cele trei opțiuni

1. Acceptarea. Devii moștenitor cu drepturi depline și răspunzi pentru datorii în limita bunurilor primite, proporțional cu cota ta.

2. Acceptarea cu întocmirea inventarului. Aceeași poziție, dar cu proba clară a întinderii masei succesorale. Este varianta prudentă când nu cunoști exact pasivul. Inventarul se întocmește în condițiile legii, prin notar sau prin executor judecătoresc.

3. Renunțarea. Ești considerat că nu ai fost niciodată moștenitor: nu primești nimic, nu răspunzi pentru nimic. Se face prin declarație autentică, în termenul de opțiune. Procedura completă e în ghidul despre renunțarea la moștenire.

Alegerea se face în termenul de opțiune succesorală, de un an de la data deschiderii moștenirii, potrivit art. 1103 din Codul civil.

Capcana: acceptarea tacită

Codul civil prevede că acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor.

Acte care pot valora acceptare:

• preluarea și folosirea bunurilor;
• locuirea în imobilul succesoral;
• plata impozitelor pe bunurile moștenirii;
• încasarea unor creanțe ale defunctului;
• plata unor datorii ale defunctului din bunurile succesorale;
• vânzarea sau donarea unui bun din masa succesorală.

Codul civil prevede însă și acte care nu valorează acceptare — între care actele de conservare, de supraveghere și de administrare provizorie, precum și, în condițiile legii, cheltuielile de înmormântare.

Regula practică: nu dispune de bunuri până nu ai lămurit pasivul. Poți conserva, poți supraveghea — dar nu vinde, nu dona, nu încasa.

Ce verifici înainte de a decide

Ordinea care contează:

1. Băncile — credite în derulare, conturi, carduri, garanții. Se solicită informații în calitate de succesibil, cu certificatul de deces.
2. Executările silite în curs — verifică dacă există dosare de executare pe numele defunctului.
3. Obligațiile fiscale — cere certificatul de atestare fiscală de la organul fiscal local; îți va trebui oricum pentru procedura succesorală.
4. Cartea funciară — ipoteci, privilegii, notări, sechestre asupra imobilelor.
5. Contracte în derulare — leasing, chirii, furnizori, abonamente.
6. Garanțiile asumate pentru datoriile altora. Sunt cele mai ușor de ratat, pentru că nu apar în extrase.
7. Litigiile în curs în care defunctul era parte.

Structura completă a procedurii și actele necesare sunt în ghidul despre succesiunea la notar.

Ordinea de plată

Când masa succesorală nu acoperă tot, plata se face potrivit ordinii de preferință prevăzute de lege. Au prioritate, în principiu, creditorii cu garanții reale asupra bunurilor grevate, iar cheltuielile de înmormântare și cele de administrare a moștenirii au regimul lor propriu.

Creditorii moștenirii se pot opune, în condițiile legii, la partajul făcut fără participarea lor și pot cere separarea de patrimonii, pentru a evita concursul cu creditorii personali ai moștenitorilor.

Situații particulare

Ipoteca pe imobilul moștenit. Bunul se transmite cu sarcina. Creditorul ipotecar poate urmări imobilul indiferent cine îl deține.

Credit cu asigurare de viață. Verifică dacă defunctul avea o poliță care acoperă soldul creditului. Se întâmplă frecvent să existe și să nu știe nimeni.

Codebitori sau garanți. Dacă altcineva era codebitor sau garant, creditorul îl poate urmări, iar acesta se poate întoarce apoi împotriva moștenirii, în condițiile legii.

Datorii prescrise. Trecerea timpului poate stinge dreptul la acțiune al creditorului. Verifică termenele înainte de a plăti o datorie veche.

Moștenire acceptată de un minor. Legea prevede reguli protectoare specifice pentru succesibilii lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă.

Erori frecvente

Preluarea bunurilor înainte de verificarea pasivului. Poate valora acceptare tacită.

Convingerea că răspunzi cu tot ce ai. Nu. Răspunderea e limitată la valoarea bunurilor moștenite, proporțional cu cota ta.

Neîntocmirea inventarului când situația e neclară. Fără el, dovada limitei devine dificilă.

Plata unei datorii „ca să fie liniște", înainte de a verifica dacă e reală, exigibilă și neprescrisă.

Ignorarea garanțiilor. Fideiusiunea asumată de defunct nu apare în extrasul de cont, dar se transmite în condițiile legii.

Temei legal

• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — transmiterea patrimoniului succesoral, dreptul de opțiune succesorală și termenul de un an (art. 1103), acceptarea expresă și tacită, actele care nu valorează acceptare, întocmirea inventarului, răspunderea pentru datoriile și sarcinile moștenirii în limita bunurilor moștenite și proporțional cu cota (art. 1114), renunțarea, separarea de patrimonii, opoziția creditorilor la partaj
• Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale — procedura succesorală, inventarul bunurilor succesorale
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — executarea silită, ordinea de preferință, partajul
• Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) — obligațiile fiscale, certificatul de atestare fiscală

Verifică forma în vigoare a textelor și situația patrimonială reală înainte de a decide.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.