Divorțul în România: pași, acte și ce trebuie să știi (2026)

Ce este divorțul și în ce forme poate fi pronunțat

Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei în timpul vieții soților, prin voința unuia sau a ambilor, cu respectarea condițiilor prevăzute de Codul civil. Spre deosebire de nulitatea căsătoriei — care presupune că aceasta nu a fost niciodată valabilă —, divorțul recunoaște că o căsătorie a existat, dar că relația a ajuns la un capăt.

Codul civil reglementează trei forme principale:

1. Divorțul prin acordul soților — în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public. Cea mai rapidă cale atunci când ambii parteneri sunt de acord inclusiv cu privire la copii, bunuri și orice alte aspecte ale vieții comune.
2. Divorțul prin acord la instanță — pronunțat de judecătorie atunci când soții convin, dar doresc sau au nevoie de hotărâre judecătorească (de exemplu, pentru efecte specifice).
3. Divorțul judiciar — pronunțat la cererea unuia dintre soți, din culpa unuia sau a ambilor, ori ca urmare a separării în fapt de cel puțin 2 ani, sau atunci când starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei.

Alegerea formei depinde de contextul concret: existența sau absența acordului, prezența copiilor minori, întinderea bunurilor comune și aspectele procedurale urmărite de fiecare parte.

Divorțul prin acord la stare civilă sau la notar

Aceasta este calea pe care o aleg cuplurile care ajung la o înțelegere amiabilă. Condiția esențială: ambii soți trebuie să consimtă la desfacerea căsătoriei și, dacă există copii minori, trebuie să existe un acord complet cu privire la toate aspectele care îi privesc.

La ofițerul de stare civilă

Soții se prezintă împreună la primăria unde a fost înregistrată căsătoria sau la primăria de la domiciliul comun. Ofițerul de stare civilă înregistrează acordul, acordă un termen de reflecție, după care, dacă ambii parteneri confirmă, emite certificatul de divorț.

Acte necesare (orientativ):

• Certificatul de căsătorie în original
• Actele de identitate ale ambilor soți
• Certificatele de naștere ale copiilor minori (dacă există)
• Acordul scris cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copilului, programul de vizitare și contribuția la întreținere

Când există copii minori, acordul soților trebuie să acopere obligatoriu toate aceste puncte; în absența unui acord complet, ofițerul de stare civilă nu poate pronunța divorțul și soții trebuie să se adreseze notarului sau instanței.

La notarul public

Notarul poate pronunța divorțul inclusiv atunci când există copii minori, cu condiția ca soții să fi convenit asupra tuturor aspectelor ce îi privesc pe aceștia. Acordul trebuie să reglementeze:

• locuința minorului după divorț;
• exercitarea autorității părintești (în comun, de regulă);
• programul de vizitare și de menținere a legăturii personale;
• contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare.

Procedura notarială este mai flexibilă decât cea administrativă și poate include și acordul de partaj al bunurilor comune, astfel că toate aspectele patrimoniale și personale pot fi reglementate într-un singur act.

Taxele sunt orientative și variază în funcție de complexitatea înțelegerii și de tariful fiecărui birou notarial; este recomandat să soliciți un deviz înainte de a fixa programarea.

Divorțul la instanță (judiciar)

Atunci când acordul lipsește — fie cu privire la divorțul în sine, fie cu privire la consecințele sale —, sau atunci când legea impune calea judiciară, soții se adresează judecătoriei de la locul de domiciliu comun ori, în absența acestuia, de la domiciliul pârâtului.

Temeiurile divorțului judiciar

• Culpa unuia sau a ambilor soți — reclamantul trebuie să dovedească motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți. Instanța analizează probele și poate pronunța divorțul din culpa unuia, din culpa ambilor sau poate respinge cererea.
• Separarea în fapt de cel puțin 2 ani — soțul reclamant poate cere divorțul fără a invoca vina celuilalt, dacă dovedește că soții trăiesc separat efectiv de minimum doi ani.
• Starea de sănătate — dacă starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, divorțul poate fi pronunțat la cerere.

Cum decurge procedura

1. Cererea de divorț — se depune la judecătoria competentă, cu indicarea temeiului și a cererilor accesorii (custodie, pensie de întreținere, partaj, nume după divorț).
2. Întâmpinarea — pârâtul formulează apărările și, eventual, cerere reconvențională proprie.
3. Administrarea probelor — înscrisuri, declarații de martori, expertiză (frecventă în cauzele cu minori sau cu litigii de partaj).
4. Hotărârea — judecătoria pronunță divorțul și soluționează cererile accesorii; hotărârea poate fi atacată cu apel.

Aspecte reglementate prin hotărârea judecătorească

• Autoritatea părintească — se exercită de regulă în comun de ambii părinți; locuința copilului se stabilește la unul dintre ei.
• Pensia de întreținere — fiecare părinte contribuie proporțional cu veniturile sale.
• Numele după divorț — soții pot reveni la numele dinaintea căsătoriei sau pot conveni să păstreze numele comun din căsătorie, cu aprobarea instanței.
• Partajul bunurilor comune — poate fi soluționat în cadrul aceluiași dosar sau separat, printr-un proces distinct.

Ce acte îți trebuie și cât durează procesul

Documente frecvent solicitate

Documentele suplimentare (extrase de carte funciară, state de plată, expertize) depind de complexitatea cauzei.

Durată orientativă

• Stare civilă / notar: procedura durează de regulă câteva săptămâni, incluzând termenul de reflecție prevăzut de lege.
• Instanță: durata variază semnificativ în funcție de instanță, complexitatea cauzei și volumul de dosare; un divorț prin acord la instanță poate fi soluționat mai rapid decât unul din culpă, care necesită administrare de probe.

Costurile diferă în funcție de calea aleasă: procedura administrativă (stare civilă) implică taxe reduse; cea notarială presupune onorariul notarial; cea judiciară implică taxe de timbru și, de regulă, cheltuieli de reprezentare. Solicită întotdeauna o informare prealabilă despre costurile estimate.

Temei legal

Divorțul în România este reglementat de Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), în special:

• Cartea a II-a — Despre familie, Titlul II — Căsătoria, Capitolul VI — Desfacerea căsătoriei (art. 373–404 Cod civil), care stabilește formele divorțului, condițiile și efectele acestuia.
• Dispozițiile privind autoritatea părintească și obligația de întreținere față de copiii minori (art. 483 și urm. Cod civil).
• Normele procedurale aplicabile sunt cuprinse în Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată), care reglementează competența, procedura și căile de atac în cauzele de divorț.

Procedura divorțului la notar este reglementată și de Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările ulterioare, și de regulamentele de aplicare emise de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.