Factoring cu regres și fără regres: cine suportă riscul

Factoringul cu regres și cel fără regres nu sunt două produse diferite, ci același mecanism cu o repartizare diferită a riscului. Alegerea între ele determină costul, criteriile de acceptare și, în cazul unei neplăți, cine rămâne cu paguba.

Mecanismul de bază — cedarea creanțelor comerciale către un finanțator, în schimbul unei plăți imediate — este explicat în ghidul despre factoringul în România.

Articolul de față se concentrează pe distincția care contează în practică.

Mecanismul de bază al operațiunii — cele trei părți, avansul, cum se compune costul — e explicat în ghidul despre ce este factoringul. Articolul de față tratează singura întrebare care schimbă prețul: cine suportă riscul dacă debitorul nu plătește.

Unde stă riscul

Factoringul cu regres este, în esență, o finanțare pe termen scurt garantată cu creanțe. Dacă clientul nu plătește, banii se întorc de unde au plecat. Este mai ieftin și mai accesibil.

Factoringul fără regres transferă riscul de neîncasare. Factorul își asumă pierderea, în limitele convenite, iar în schimb selectează atent debitorii și percepe un cost suplimentar.

Capcana: ce acoperă „fără regres"

Aici se produce cea mai costisitoare neînțelegere.

„Fără regres" acoperă, de regulă, riscul de insolvabilitate a debitorului — situația în care acesta nu poate plăti: intră în insolvență, dispare, devine insolvabil.

Nu acoperă, ca regulă, neplata din cauze comerciale: debitorul refuză plata invocând marfă neconformă, cantități greșite, servicii neprestate, întârzieri, penalități compensate.

În aceste situații, problema nu ține de solvabilitate, ci de executarea contractului comercial — iar factorul se poate întoarce către aderent, chiar într-un contract „fără regres".

Motivul juridic este simplu: Codul civil prevede că debitorul cedat păstrează, față de cesionar, apărările pe care le avea față de cedent. Dacă marfa a fost neconformă, debitorul poate invoca asta și față de factor.

Clauza care decide: creanțele contestate

Primul lucru de citit în orice contract de factoring.

Ce trebuie să verifici:

Definiția creanței contestate — cât de larg e formulată. O definiție foarte largă transformă practic un contract „fără regres" într-unul cu regres deghizat.

Termenul în care debitorul poate contesta și efectele contestării.

Obligațiile aderentului în caz de contestare — de regulă, obligația de a răscumpăra creanța sau de a o înlocui.

Procedura de soluționare a contestației și cine suportă costurile.

Ce se întâmplă cu avansul deja primit.

Recomandarea practică: cere exemple concrete de la factor. „Ce se întâmplă dacă clientul refuză plata pentru că susține că livrarea a întârziat?" Răspunsul îți spune mai mult decât definiția din contract.

Nu ești sigur ce tip de contract ți se potrivește sau ce clauze să verifici? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Temeiul juridic

În dreptul român, factoringul nu are un tip contractual propriu. Se construiește pe cesiunea de creanță din Codul civil, la care se adaugă elemente de prestări servicii.

Regulile care determină practica:

Creanțele viitoare pot fi cedate, dacă sunt suficient determinate sau determinabile la momentul cesiunii. Pe asta se bazează contractele pe flux continuu.

Opozabilitatea față de debitor — cesiunea produce efecte față de debitor din momentul în care îi este comunicată sau el o acceptă. Până atunci, plata făcută vechiului creditor îl liberează valabil.

Apărările debitorului se păstrează — regula care explică limitele „fără regresului".

Accesoriile trec odată cu creanța: garanții, dobânzi, alte drepturi accesorii.

Formalitățile de opozabilitate față de terți se îndeplinesc potrivit legii, prin înscrierea în registrele de publicitate prevăzute.

Cum se stabilește costul

Diferența de preț dintre cele două forme reflectă riscul asumat.

Componentele:

• comisionul de finanțare, pentru perioada dintre avansare și încasare;
• comisionul de administrare, ca procent din valoarea facturilor;
• comisionul de asumare a riscului — doar la varianta fără regres;
• comisioane de analiză și de plafon.

Ce compari corect: costul total anualizat raportat la finanțarea efectiv primită, nu un singur comision. Plus procentul de avans, plafoanele pe debitor, tratamentul facturilor restante.

Cum alegi

Fără regres are sens când:

• ai puțini clienți, cu concentrare mare de risc;
• exporți și nu poți evalua bonitatea partenerilor;
• vrei ca creanțele să iasă efectiv din patrimoniu, pentru indicatori financiari;
• diferența de cost e mai mică decât prima unei asigurări de credit comercial.

Cu regres are sens când:

• clienții tăi sunt solizi și plătesc constant;
• ai nevoie doar de lichiditate, nu de acoperire de risc;
• vrei costul cel mai mic;
• nu ai istoric de litigii comerciale.

Verifică întâi alternativa: o asigurare de credit comercial acoperă riscul de neplată fără să finanțeze. Combinată cu factoring cu regres, poate ieși mai ieftin decât un contract fără regres.

Ce verifici înainte de a semna

1. Definiția creanței contestate și obligațiile care decurg.
2. Ce anume acoperă „fără regresul" — insolvabilitate, doar insolvență declarată, sau și neplata prelungită.
3. Plafoanele — total și pe fiecare debitor.
4. Notificarea debitorilor — factoring notificat sau nenotificat.
5. Clauzele de inalienabilitate din contractele tale comerciale, care pot interzice cesiunea. Este blocajul cel mai frecvent.
6. Obligațiile tale de informare față de factor.
7. Ce se întâmplă la reziliere și cum se lichidează pozițiile.

Pentru clauzele generale aplicabile contractelor între profesioniști, vezi ghidul despre redactarea contractelor B2B.

Dacă creanța nu se încasează

Ordinea în care se rezolvă, indiferent de forma contractului:

1. Verifici cauza neplății — insolvabilitate sau contestare comercială. Determină cine suportă.
2. Verifici clauza aplicabilă din contractul de factoring.
3. Dacă e contestare comercială, se lămurește raportul cu debitorul: livrarea, conformitatea, documentele.
4. Dacă e insolvabilitate, factorul acționează, la varianta fără regres; la cea cu regres, revii tu în poziția de creditor.
5. Recuperarea — ordonanța de plată pentru creanțe certe, lichide și exigibile, ori acțiune de drept comun.
6. Insolvența debitorului — înscrierea creanței la masa credală, în termenul prevăzut.

Temei legal

• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — cesiunea de creanță: obiectul și creanțele viitoare, efectele între părți și față de debitor, comunicarea și acceptarea, apărările debitorului cedat, transmiterea accesoriilor, formalitățile de opozabilitate față de terți; clauza de inalienabilitate; contractele nenumite
• Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — tratamentul fiscal al cesiunii de creanțe și al comisioanelor
• Legislația privind instituțiile financiare nebancare — autorizarea și supravegherea entităților care desfășoară activități de factoring cu titlu profesional
• Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — înscrierea creanțelor la masa credală
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — ordonanța de plată, executarea silită

Verifică clauzele concrete ale contractelor tale.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.