„Statul român a lăsat dosarele să zacă în cutii. Până nu începi tu demersuri, nu se întâmplă nimic.” — Interviu cu avocatul Ovidiu Zorilă, 16 ani pe retrocedări și succesiuni

Vorbim cu avocat Ovidiu Zorilă, una dintre vocile cu cea mai lungă experiență din România pe retrocedări (Legea 10/2001, fondul funciar, refugiații din Cadrilater, Basarabia și Bucovina) și pe succesiuni complicate. Lucrează din 2009, alături de soția sa, avocat Andra Denise Zorilă, într-un cabinet în care fiecare dosar trece printr-o muncă pe care el o numește, pe drept cuvânt, „de detectiv juridic”.

Disclaimer: Acest interviu are caracter informativ. Nu constituie consultanță juridică și nu oferă promisiuni de rezultat. Pentru o evaluare adaptată situației concrete, discută direct cu avocatul prin aplicația Lexeto.

Cum se ajunge avocat pe un domeniu atât de nișat

Î: Cum ați ajuns avocat specializat pe retrocedări și succesiuni? Pare un domeniu destul de nișat.

R: Nu a fost un plan de la început, pur și simplu așa s-a nimerit. La momentul în care am intrat în avocatură, maestrul meu avea în obiectul său de activitate astfel de preocupări juridice — avea dosare în materia retrocedărilor — și am intrat practic din prima zi în acest domeniu de nișă. Este domeniul pe care îl continui și acum, după 16 ani de practică.

Î: Lucrați împreună cu soția dumneavoastră, avocat Andra Denise Zorilă. Cum este să faceți avocatură în familie?

R: Nu știu dacă este mai ușor sau mai greu, dar cu siguranță este mult mai interesant. Lucrezi altfel, colaborezi altfel, te înțelegi altfel — și, sincer, pe undeva cred că muncești un pic mai mult, pentru că trebuie să arăți și celui de lângă tine ceea ce poți face.

În avocatură sunt foarte multe cupluri care lucrează în aceeași casă de avocatură. Soț-soție în același birou. Merge. E ok.

ANRP, Legea 10 și mecanismul compensațiilor

Î: Pentru cineva care nu a auzit niciodată de ANRP — ce face instituția asta și de ce există?

R: ANRP — Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților — este autoritatea centrală și singura care se ocupă de întregul proces de retrocedare. În spatele ei, la un prim nivel, există și alte autorități locale: primăriile și prefecturile, care fac o analiză preliminară a dosarelor și se pronunță. Ulterior dosarele ajung la ANRP.

Î: Termenul de „retrocedare” — la ce cazuri se referă concret?

R: Sunt mai multe legi de restituire. Cea mai cunoscută este Legea 10/2001, cu casele naționalizate. Pe lângă ea avem și legea care oferă compensații pentru cei refugiați din Cadrilater în 1940, precum și pentru cei refugiați din Basarabia și Bucovina în 1944, când am pierdut aceste teritorii în urma intervenției armatelor sovietice.

Pe Legea 10, retrocedarea presupune restituirea în natură a imobilelor care nu au fost demolate în perioada comunistă. Dacă imobilul mai există, pisă domnului înapoi. Dacă a fost demolat, beneficiarul primește o despăgubire în bani, stabilită după criterii foarte bine determinate.

Î: Compensația pe puncte — cum funcționează mecanismul exact?

R: Procedura este reglementată de Legea 165/2013, care a suferit modificări, excepții de neconstituționalitate, admise sau respinse. În esență, la analiza dosarului se stabilește valoarea imobilului după grila notarială.

Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 354 din 6 octombrie 2025, valoarea imobilului după grila notarială se calculează luând în considerare valorile din anul anterior emiterii hotărârii judecătorești. Se ajunge la o sumă — să spunem un miliard de lei vechi, adică 100.000 de lei noi — și pe decizia emisă de CNCI/ANRP se scrie: „se admite cererea, se stabilește despăgubirea în valoare de 100.000 de puncte, fiecare punct fiind un leu”.

Persoana respectivă are de primit, în termen de 5 ani, în 5 tranșe anuale egale, această sumă. Banii se virează exclusiv prin CEC Bank, de către Ministerul de Finanțe. Beneficiarul se deplasează cu titlul de plată în original la CEC — este o foiță mică — și încasează prin virament sau cash suma care i se cuvine.

Dosare respinse, subevaluate, contestate în instanță

Î: Foarte multe dosare sunt respinse sau subevaluate. Care e realitatea?

R: Foarte multe. Și de multe ori în mod abuziv. Comisiile ANRP fie resping integral dosarul — chiar și în situații în care ai dovedit tot ce trebuia — fie subevaluează compensația.

Soluția: ataci decizia la tribunalul din circumscripția ta și soliciți ca instanța să stabilească, în baza unei expertize judiciare, valoarea reală a imobilelor. Tot pe baza grilei notariale, așa cum ne spun legea și ÎCCJ. Numai prin contestarea în instanță poți obține un cuantum corect.

Vă dau un exemplu: un client a făcut dovada pentru 90% din bunurile sale, iar instituția i-a respins dosarul în întregime pe motiv că nu a dovedit pentru toate bunurile. În loc să primească pentru 90%, nu a primit nimic. Am câștigat dosarul, atât la Tribunalul Timișoara cât și la Curtea de Apel Timișoara, și s-a stabilit o compensație corectă. Dar dacă nu te duci în instanță, fie rămâi cu o valoare mai mică, fie pierzi totul.

Succesiuni: când nu se înțeleg moștenitorii

Î: Când moare cineva în familie și moștenitorii nu se înțeleg, ce se întâmplă?

R: În mod ideal, urmașii ar trebui să se ducă la notar și, prin bună-învoială, să obțină certificatul de moștenitor. În foarte multe situații, asta nu se întâmplă. Fiecare are pretențiile lui, fiecare vrea mai mult de la celălalt.

Atunci intervine avocatul, care poate soluționa problema doar pe calea instanței. Se formulează o acțiune specială în materia succesiunilor, prin care instanța pronunță o hotărâre prin care constată data deschiderii succesiunii, calitatea de moștenitor a urmașilor și împarte masa succesorală conform Codului civil. Cât timp există o singură persoană care nu agreează înțelegerea de bună-învoială, ajungem în instanță.

Î: Există dezmoștenirea totală? Poate cineva, prin testament, să își dezmoștenească complet copilul?

R: Nu. Cât timp o persoană trăiește, poate face absolut orice cu patrimoniul său — chiar dacă are urmași. Poate vinde, dărui, cheltui. Dar în momentul în care decedează și lasă un patrimoniu, acesta este împărțit conform legii.

Copilul are dreptul la rezerva legală. Defunctul nu poate să treacă, prin propria voință, peste această cotă din patrimoniu pe care este obligat să o lase moștenitorului direct. Poate face testament, poate lăsa averea cui dorește, poate dona statului român — dar nu poate să-l exhereze pe propriul copil în limita rezervei legale.

Dacă, totuși, face un testament prin care întreaga avere este transmisă altcuiva, copilul poate solicita instanței anularea testamentului, cel puțin în limita rezervei legale.

Fondul funciar și moștenirea netraversată

Î: Cum funcționează partea de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole — Legea 18/1991, fondul funciar?

R: Pașii sunt următorii: persoana deposedată sau urmașii ei trebuiau să fi depus, în baza Legii 18/1991, o cerere de reconstituire a drepturilor de proprietate. Cererea, completată cu acte de stare civilă, ajunge la primărie. Primăria emite o propunere de admitere sau respingere, validată de comisia de la nivelul Instituției Prefectului județean.

Titlul de proprietate, când cererea este admisă, se emite de aceeași comisie din cadrul Instituției Prefectului. Dacă terenul nu se mai poate restitui în natură, dosarul de fond funciar ajunge tot la ANRP, care îl verifică și prin CNCI emite decizie de admitere sau respingere. În caz de respingere — contestație în instanță.

Î: Dacă găsesc acum, în 2026, niște acte vechi de proprietate ale bunicilor — mai pot deschide un dosar?

R: Din păcate, nu prea se mai poate face nimic. Toate aceste legi de restituire — Legea 10, fondul funciar, legea pentru refugiații din Cadrilater și din Basarabia/Bucovina — au avut termene exprese pentru depunerea cererilor.

Dacă găsiți acum astfel de acte vechi, nu se mai pot depune cereri noi — vor fi respinse ca tardive. Le puteți păstra pentru arhiva familiei, ca amintire. Statul român impune termene, și dacă nu te încadrezi în ele, e posibil să pierzi o avere.

Munca de detectiv juridic

Î: De unde obțineți dovezile pentru dosare de zeci sau sute de ani?

R: Avocatul face o muncă de cercetare susținută, de detaliu, cu multe adrese și reveniri la toate instituțiile pe care vi le puteți imagina: Arhivele Naționale, direcțiile județene, CNSAS, primării, prefecturi, cadastru. Dar și autorități din afara țării — arhive naționale, consulate, ambasade din Ucraina, Moldova, Procuratura Ucrainei.

Cred că am făcut adrese peste tot, mai puțin la KGB și la CIA. La SRI am făcut.

Aceste instituții au arhive pe care le mai țin și care pot demonstra — în cazul celor refugiați din Basarabia și Bucovina — date despre actele de proprietate situate de autorii clienților noștri în 1930, 1940, când au fost nevoiți să plece.

Munca este de detectiv juridic. Foarte palpitantă, dar te și consumă când primești răspuns negativ. Am avut situații în care am trimis la Chișinău aceeași adresă de 7 ori. De 6 ori ni s-a comunicat că nu au date. A 7-a oară ne-au pus la dispoziție informații pe care nici nu le credeam posibile.

Onorariu, durata dosarelor, sfaturi finale

Î: Cât durează un dosar de retrocedare și cum funcționează onorariul?

R: Un dosar deschis acum în 2001-2002 îl duci 7, 10, 12 ani. Timp în care faci demersuri, sesizezi instanțele de mai multe ori cu dosare separate, contești actele negative emise de ANRP, primării, prefecturi.

Onorariul este proporțional cu importanța și complexitatea cauzei. Poate fi stabilit ca sumă fixă la început și poate prevedea, în multe situații, un onorariu de succes — o gratificație plătită numai după ce clientul a văzut dosarul soluționat favorabil și a primit banii efectiv în cont.

Î: Care este cea mai mare problemă a sistemului?

R: Nu legea în sine. Legea 10 a restituit foarte multe proprietăți. Problema este modul de aplicare de către instituții — funcționarii din ANRP, prefecturi, primării sunt foarte refractari, nu au curaj de decizie, nu fac toate demersurile pentru protejarea intereselor cetățeanului. Multora dintre ei nu le pasă de dosarul tău și îl tratează cu superficialitate. Există o inerție la nivelul acestor instituții pe care eu o confund de multe ori cu o reacredință directă.

Î: Un lucru pe care ați vrea să-l știe toți românii despre proprietate.

R: Să își păstreze actele de proprietate. Iar în situația în care apare o problemă, să se adreseze instanței pentru apărarea drepturilor.

În materia retrocedărilor, trebuie depuse toate eforturile — cu un avocat sau cu altul, cu cine consideră — pentru apărarea dreptului de proprietate moștenit de la strămoși. Statul nu te apără. Dacă tu nu faci demersuri, pasivitatea înseamnă pierderi patrimoniale foarte mari.

Î: Și intabularea? Ce înseamnă, de ce contează?

R: Intabularea înseamnă trecerea proprietății tale în cartea funciară. Asigură opozabilitate față de terți — adică le aduce la cunoștință tuturor că tu exiști ca proprietar al imobilului, ești în evidență, și nimeni nu mai poate spune ulterior că nu știa.

Dacă nu ai un imobil intabulat, pot apărea probleme inclusiv în instanță. Practic, imobilul tău nu prea există. Este datoria fiecărui cetățean să facă acest lucru. Sunt foarte multe proprietăți, mai ales la țară și în cartierele marginale ale orașelor, care încă nu sunt intabulate — de aceea există și programul național de cadastru și intabulare.

Câteva idei de reținut din interviu

• Termenele legale au expirat. Dacă găsești acum acte vechi de proprietate, nu se mai pot depune cereri noi. Păstrează-le pentru arhiva familiei.
• Decizia ANRP nu este finală. Respingerile abuzive și subevaluările se contestă în instanță, unde valoarea reală a imobilului se stabilește prin expertiză judiciară pe baza grilei notariale (Decizia ÎCCJ 354/2025).
• Compensațiile se plătesc în 5 tranșe anuale egale, exclusiv prin CEC Bank, în baza titlului de plată emis de Ministerul Finanțelor.
• Copilul nu poate fi exheredat în limita rezervei legale. Testamentul abuziv se atacă în instanță.
• Succesiunile la notar funcționează doar prin bună-învoială. Dacă un singur moștenitor se opune, dosarul merge în instanță.
• Lasă lucrurile rânduite în timpul vieții. Generațiile care nu se ocupă lasă urmașilor dosare care durează 5–7 ani și costă timbru, expertize, avocați.
• Intabulează imobilul. Fără carte funciară, dreptul tău este greu de apărat în instanță.

Despre invitat

Ovidiu Zorilă este avocat cu 16 ani de practică pe retrocedări (Legea 10/2001, fondul funciar, Legea 165/2013, despăgubirile pentru refugiații din Cadrilater, Basarabia și Bucovina) și pe succesiuni. Lucrează alături de soția sa, avocat Andra Denise Zorilă, verificată pe platforma Lexeto, cu 15 specializări declarate și acoperire în 10 județe din sud-estul țării (București, Ilfov, Prahova, Dâmbovița, Ialomița, Călărași, Giurgiu, Teleorman, Constanța, Buzău).

Ascultă episodul complet

Acest material este un extras editat din Episodul 3 al podcast-ului „Legea pe Sleau”, moderat de Lucian Popescu, fondatorul Lexeto. Episodul integral acoperă și subiecte care nu au încăput în articol — exemple concrete, dosare câștigate, discuții despre funcționarii din administrație și o conversație detaliată despre intabulare.

Notă de informare

Informațiile prezentate în acest interviu au caracter informativ general și nu înlocuiesc analiza aplicată pe documentele și situația concretă a fiecărui caz. Pentru o evaluare adaptată situației tale, discută direct cu un avocat prin aplicația Lexeto.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.