Cât costă executarea silită: onorariul executorului și restul cheltuielilor

Ai primit o somație pentru o datorie de câteva mii de lei, iar suma totală cerută e cu mult mai mare. Diferența sunt cheltuielile de executare.

Ele nu sunt arbitrare. Au un cadru legal, se stabilesc printr-un act care poate fi contestat, iar în anumite situații nu îți revin deloc.

Cine le suportă

Regula: cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit.

Creditorul le avansează, pentru că fără plata lor executorul nu poate porni procedura, dar ele se recuperează din sumele obținute prin executare, cu prioritate față de creanța propriu-zisă.

Există însă o excepție esențială: dacă executarea a fost pornită fără temei — creanța nu era datorată, titlul a fost desființat, executarea a fost anulată — cheltuielile rămân în sarcina creditorului. Acesta este unul dintre motivele pentru care contestația la executare merită analizată serios, nu doar pentru creanța de bază.

Ce intră în cheltuieli

Onorariul executorului judecătoresc. Este componenta principală. Se stabilește potrivit legii, cu onorarii minimale și maximale aprobate prin ordin al ministrului justiției, diferențiate în funcție de natura obligației puse în executare și, la creanțele bănești, calculate procentual pe tranșe din valoarea creanței. Legea prevede și plafoane, tocmai pentru a împiedica onorarii disproporționate la creanțe mari.

Taxa judiciară de timbru pentru cererea de încuviințare a executării silite. Este fixă și redusă.

Cheltuielile de comunicare a actelor de executare: taxe poștale, deplasări ale executorului, publicarea anunțurilor.

Cheltuielile de evaluare, atunci când se urmăresc bunuri care necesită expertiză pentru stabilirea prețului.

Cheltuielile de publicitate a vânzării la licitație, precum și cele legate de conservarea bunurilor sechestrate.

Onorariul de avocat, dacă creditorul a fost asistat în faza de executare, în limitele apreciate ca rezonabile.

Cum se stabilesc

Cheltuielile de executare se stabilesc de executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată.

Această încheiere constituie titlu executoriu. Consecința practică: sumele stabilite prin ea se execută în aceeași procedură, fără un demers separat.

Tocmai de aceea încheierea trebuie verificată. Ea trebuie să indice fiecare categorie de cheltuială și temeiul ei, nu o sumă globală. O încheiere care nu detaliază, sau care include cheltuieli nedovedite, poate fi contestată.

Instanța poate cenzura cuantumul cheltuielilor, în special onorariile care depășesc limitele legale ori sunt vădit disproporționate față de activitatea efectiv desfășurată.

Ce merită verificat

Verifică dacă onorariul se încadrează în limitele stabilite prin ordinul ministrului justiției, raportat la natura obligației și la valoarea creanței.

Verifică dacă se percep onorarii separate pentru forme de executare care nu au fost efectiv realizate. Un onorariu calculat pentru urmărirea imobiliară, când s-a făcut doar poprire, este o problemă.

Verifică dacă cheltuielile sunt dovedite cu documente. Legea cere ca stabilirea să se facă pe baza dovezilor prezentate.

Verifică dacă executarea a fost încuviințată de instanță și dacă actele ți-au fost comunicate legal. Nelegalitatea acestora atrage și soarta cheltuielilor.

Verifică dacă nu s-a împlinit prescripția dreptului de a cere executarea silită. Dacă s-a împlinit, întreaga executare este afectată.

Cum eviți costuri inutile

Din poziția debitorului, cea mai eficientă măsură este plata sau acordul înainte de pornirea executării. Odată deschis dosarul, cheltuielile încep să curgă și se adaugă la datorie.

Somația acordă un termen de plată. Plata în acest interval limitează cheltuielile la un nivel minim, față de situația în care se ajunge la poprire, sechestru sau vânzare.

Eșalonarea convenită cu executorul, în acord cu creditorul, oprește de regulă escaladarea cheltuielilor.

Din poziția creditorului, alegerea formei de executare potrivite contează. Pornirea simultană a mai multor forme, când una singură ar fi suficientă, generează cheltuieli care pot fi cenzurate de instanță.

Ordinea practică

Cere executorului încheierea de stabilire a cheltuielilor și documentele justificative.

Compară onorariul cu limitele legale, raportat la natura obligației și la valoarea creanței.

Verifică dacă fiecare cheltuială corespunde unei activități efectiv desfășurate.

Dacă identifici depășiri sau cheltuieli nedovedite, formulează contestație la executare în termenul legal, care este scurt.

Dacă datoria este reală, negociază plata în termenul din somație — este momentul în care costul total este cel mai mic.

Temei legal

Codul de procedură civilă: dispozițiile privind cheltuielile de executare, respectiv suportarea lor de către debitor, avansarea de către creditor, stabilirea lor de executorul judecătoresc prin încheiere pe baza dovezilor prezentate, caracterul de titlu executoriu al acestei încheieri, precum și posibilitatea cenzurării cuantumului de către instanță; dispozițiile privind încuviințarea executării silite, contestația la executare, termenele de formulare și prescripția dreptului de a cere executarea silită.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, pentru statutul executorului și regimul onorariilor.

Ordinul ministrului justiției privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru limitele concrete ale onorariului în funcție de natura obligației și de valoarea creanței.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru taxa aferentă cererii de încuviințare a executării silite.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.