Scurte considerente privind admisibilitatea ordonanței președințiale în materia contenciosului administrativ – urbanism și achiziții publice
Opinia că ordonanța președințială este întotdeauna inadmisibilă în contencios administrativ este eronată și a fost ridicată greșit la rang de principiu după ICCJ CDCD nr. 27/2020.
Ordonanța președințială rămâne admisibilă atunci când nu vizează direct suspendarea unui act administrativ, ci suspendarea unor acte neadministrative, a unor lucrări, sau dispunerea unor măsuri provizorii distincte de suspendarea actului administrativ în sine.
Suspendarea implicită a unui act administrativ (ca efect indirect al măsurii) nu atrage inadmisibilitatea — Curtea de Apel Constanța a confirmat acest principiu prin Hotărârea nr. 2/09.01.2025 în materie de achiziții publice.
ICCJ a confirmat expres că ordonanța președințială este admisibilă în fața instanței de contencios administrativ când obiectul este dispunerea unor obligații vremelnice, nu suspendarea unui act administrativ (jurisprudență recentă nepublicată citată în articol).
Autorii apreciază că se impune o intervenție legislativă asupra Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 pentru a clarifica condițiile de admisibilitate.
Ordonanța președințială este admisibilă în contencios administrativ? — Da, în anumite condiții. Nu este inadmisibilă în bloc. Este inadmisibilă doar când prin admiterea ei s-ar produce direct suspendarea unui act administrativ — ipoteză reglementată distinct prin art. 14 și 15 din Legea 554/2004. În toate celelalte situații (măsuri provizorii, suspendarea unor acte neadministrative, obligații vremelnice), ordonanța președințială rămâne admisibilă, inclusiv în fața instanței de contencios administrativ.
Ce distincție face instanța între suspendarea directă și cea implicită a unui act administrativ? — Suspendarea directă vizează ca obiect principal al cererii de ordonanță chiar actul administrativ — și atrage inadmisibilitatea, Legea 554/2004 prevăzând o procedură specială. Suspendarea implicită este un efect secundar al măsurii provizorii dispuse asupra altor acte (de drept privat, contracte de achiziție publică etc.) — aceasta nu atrage inadmisibilitatea, după cum a confirmat Curtea de Apel Constanța prin Hotărârea nr. 2/09.01.2025.
Care instanță este competentă să judece ordonanța președințială în contencios administrativ? — ICCJ a confirmat că instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe asupra ordonanței președințiale atunci când obiectul acesteia intră în sfera contenciosului administrativ, dar nu privește direct suspendarea unui act administrativ. Competența urmează obiectul principal al litigiului.
Se impune o reformă legislativă în această materie? — Autorii articolului consideră că da — Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 ar trebui clarificată pentru a stabili expres condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și pentru a evita imixtiunile necontrolate ale dispozițiilor de drept comun din Codul de Procedură Civilă în materia administrativă. CITEȘTE ȘI - Cum notezi posesia în cartea funciară - Directiva NIS2 — ce se schimbă în cybersecurity - Model European Union 2026 Iași - Ce pățești dacă câinele tău mușcă pe cineva - Cum te aperi de expropriere abuzivă - Contract fără ștampilă — e valabil?
Există o vastă dispută juridică în privința admisibilității ordonanței președințiale în materia urbanismului, a legilor privind achizițiile publice, respectiv a contenciosului administrativ.
Articol de: Av. Alin Panghios
Plecând de la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție CDCD nr. 27 din 2 martie 2020 s-a conturat opinia generală potrivit căreia ordonanța președințială ar fi inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, opinie ce a fost ridicată eronat la rang de principiu.
Suntem cu toții de acord că în ceea ce privește suspendarea unor acte administrative, legiuitorul a creat o jurisdicție separată (reglementată de art. 14 și 15 din Legea 554/2004) însă, nu în toate cazurile ordonanța președințială devine inadmisibilă, ci doar atunci când prin efectul admiterii sale se atrage (Atenție!) „în mod direct” și suspendarea unui act administrativ.
În toate celelalte cazuri, când vorbim despre suspendarea efectelor altor acte (neadministrative) sau a unor lucrări, ori se solicită alte măsuri de protecție / masuri vremelnice decât cele de suspendare a unor acte administrative (chiar dacă se produce și o suspendare implicită a acestora_)_ ordonanța președințială devine admisibilă.
Opinia generală începe să fie înfrântă de situațiile noi ce apar și care au nevoie să se bucure de aceste măsuri.
În acest sens s-a reținut și în speța noastră, Curtea de Apel Constanța stabilind prin Hotărârea nr. 2/09.01.2025 că ordonanța președințială ce viza suspendarea unor acte având legătură cu un contract de achiziție publică (în speță un contract de asociere în participațiune) este admisibilă și se judecă potrivit dispozițiilor de drept comun chiar dacă prin efectul acesteia, s-ar putea produce „implicit” și o suspendare a contractului de achiziție publică. Într_-o_ analiză viitoare_, de la_ simplu la complex, este necesar să ne expunem pe larg punctul de vedere și în privința sintagmei „suspendare implicită”, ce a condus la un raționament greșit din partea instanței de judecată din perspectiva calificării mijlocului procedural și a efectelor sale.
De asemenea, în jurisprudență, am identificat și o altă hotărâre recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că „este admisibilă de principiu cererea de ordonanţă preşedinţială formulată în faţa instanţei de contencios administrativ_,_ atunci când aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ_, ci_ dispunerea unor măsuri provizorii_, cum_ ar fi impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi_,_ până la dezlegarea fondului cauzei_,_ ipoteză întrunită şi în cauza de faţă_.”_
Așadar, spre deosebire de speța noastră, în acest caz Înalta Curte de Casație și Justiție nu doar că a confirmat expres admisibilitatea ordonanței președințiale în materiile cărora li se aplică dispozițiile Legii contenciosului administrativ, ci a consfințit și competența instanței de contencios administrativ de a se pronunța asupra acesteia.
Deși, în cazul nostru, a fost o provocare să trecem de testul admisibilității, pare ca acum lucrurile sunt clarificate de către instanța supremă, însă opinia noastră este că se impune o intervenție legislativă asupra Legii Contenciosului Administrativ nr. 544/2004.
Urmează să vedem, în viitorul apropiat, cum se va contura jurisprudența în această materie, în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a justifica temeinicia cererii, întrucât, în prezent, considerăm că ne aflăm în fața unei imixtiuni a dispozițiilor speciale prevăzute de Codul de procedură civilă în materia contenciosului administrativ.
