Leasing operațional și financiar: diferențele juridice și fiscale
Leasingul este reglementat de OG nr. 51/1997. Locatorul cumpără bunul indicat de utilizator și îi transmite folosința, contra unor rate de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta, la final, pentru cumpărare, prelungire sau restituire.
Financiar — utilizatorul suportă, în esență, riscurile și beneficiile aferente proprietății; bunul se amortizează de utilizator, iar rata se împarte în principal și dobândă.
Operațional — bunul rămâne, economic, la locator, care îl amortizează; rata este tratată, ca regulă, drept cheltuială de exploatare.
Criteriile de clasificare sunt prevăzute de Codul fiscal, iar încadrarea determină tratamentul fiscal și contabil — nu denumirea din contract.
Bunul rămâne în proprietatea locatorului pe toată durata contractului, indiferent de formă. Utilizatorul are doar folosința.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu pentru rate și pentru restituirea bunului, în condițiile OG nr. 51/1997.
Care e diferența dintre leasing financiar și operațional? — Criteriile din Codul fiscal. La cel financiar, riscurile și beneficiile proprietății trec, în esență, la utilizator, care amortizează bunul, iar rata se împarte în principal și dobândă. La cel operațional, bunul rămâne economic la locator, care îl amortizează, iar rata e tratată ca cheltuială de exploatare.
Cine e proprietarul bunului? — Locatorul, pe toată durata contractului, indiferent de formă. Utilizatorul are doar folosința. Proprietatea se transferă, la leasingul financiar, prin exercitarea opțiunii de cumpărare și achitarea valorii reziduale.
Ce fac dacă bunul are defecte? — Te îndrepți către furnizor. OG nr. 51/1997 prevede că utilizatorul are, în condițiile stabilite, acțiune directă împotriva furnizorului. Locatorul nu răspunde, ca regulă, pentru viciile bunului.
Pot vinde bunul aflat în leasing? — Nu. Bunul aparține locatorului, iar utilizatorul are obligația de a nu-l greva de sarcini. Actele de dispoziție sunt lovite de nulitate. O eventuală vânzare se face cu acordul locatorului, cu stingerea soldului.
Ce se întâmplă dacă nu plătesc ratele? — Contractul de leasing constituie titlu executoriu, deci locatorul poate trece direct la executare silită. Poate, de asemenea, rezilia contractul în condițiile prevăzute, cu obligația ta de a restitui bunul și de a plăti sumele datorate.
Restitui bunul și scap de datorie? — Nu neapărat. De regulă, restitui bunul și rămâi dator cu sumele prevăzute în contract la reziliere. Este clauza cea mai importantă de citit înainte de semnare.
Denumirea din contract stabilește tipul de leasing? — Nu. Încadrarea se face după criteriile prevăzute de Codul fiscal, iar organul fiscal o poate reconsidera indiferent de denumirea folosită de părți.
Cine suportă riscul dacă bunul se distruge? — În condițiile contractului și ale legii, riscul este suportat de utilizator — motiv pentru care asigurarea bunului este, de regulă, obligatorie prin contract.
Leasingul este operațiunea prin care o parte, locatorul sau finanțatorul, transmite celeilalte părți, utilizatorul, dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, contra unei plăți periodice denumite rată de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta, la expirarea contractului, pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului ori încetarea raporturilor contractuale.
Este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Distincția dintre cele două forme — financiar și operațional — nu este comercială, ci juridică și fiscală, iar consecințele diferă semnificativ.
Articolul de față explică mecanismul, criteriile de clasificare, ce clauze contează și ce se întâmplă la neplată.
Mecanismul de bază
Operațiunea implică, de regulă, trei părți:
Utilizatorul identifică bunul și furnizorul, și negociază condițiile de achiziție.
Locatorul cumpără bunul de la furnizor, devenind proprietar, și îl pune la dispoziția utilizatorului.
Furnizorul livrează bunul direct utilizatorului.
Elementul care surprinde: locatorul nu răspunde, ca regulă, pentru viciile bunului sau pentru neconformitatea livrării. OG nr. 51/1997 prevede că utilizatorul are, în condițiile stabilite, acțiune directă împotriva furnizorului, ca și cum ar fi fost cumpărător.
Consecința practică: dacă utilajul nu funcționează, te îndrepți către furnizor, nu către societatea de leasing — dar continui să plătești ratele, dacă contractul nu prevede altfel.
Financiar sau operațional
Codul fiscal prevede criteriile de clasificare. Contractul este considerat leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre condițiile prevăzute — între care:
- riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului;
- părțile au prevăzut expres că, la expirarea contractului, se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
- utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul, iar valoarea reziduală este suficient de mică încât, la data la care opțiunea poate fi exercitată, să existe certitudinea rezonabilă că aceasta va fi exercitată;
- perioada de folosire acoperă cea mai mare parte din durata de viață economică a bunului;
- valoarea totală a ratelor, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.
Dacă nu se îndeplinește niciuna, contractul este leasing operațional.
Denumirea din contract nu decide. Încadrarea se face după criteriile legale, iar organul fiscal o poate reconsidera.
| Financiar | Operațional | |
|---|---|---|
| Cine amortizează bunul | utilizatorul | locatorul |
| Tratamentul ratei | principal + dobândă | cheltuială de exploatare |
| Riscurile proprietății | la utilizator | la locator |
| Valoarea reziduală | de regulă mică | de regulă semnificativă |
| Intenția uzuală | achiziție | folosință temporară |
Nu ești sigur cum se încadrează contractul tău sau ce clauze să verifici? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.
Cine e proprietar
Pe toată durata contractului, bunul rămâne în proprietatea locatorului, indiferent de forma leasingului.
Consecințe practice:
Nu poți înstrăina bunul și nici nu îl poți greva cu sarcini. Astfel de acte sunt lovite de nulitate.
Nu apare ca proprietate a ta în evidențele de publicitate — la vehicule, în certificatul de înmatriculare figurează, de regulă, locatorul ca proprietar, cu mențiunea utilizatorului.
Creditorii tăi nu pot urmări bunul, pentru că nu îți aparține. Simetric, creditorii locatorului sunt limitați de existența contractului, în condițiile legii.
Transferul proprietății are loc, la leasingul financiar, la momentul exercitării opțiunii de cumpărare și al achitării valorii reziduale.
Obligațiile părților
OG nr. 51/1997 le stabilește expres.
Locatorul trebuie: să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul și bunul; să încheie contractul de vânzare cu furnizorul; să transmită drepturile derivând din contractul de vânzare, mai puțin dreptul de dispoziție; să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului la finalul contractului.
Utilizatorul trebuie: să efectueze recepția și să primească bunul; să îl exploateze conform instrucțiunilor; să îl întrețină și să suporte cheltuielile de întreținere; să nu îl greveze de sarcini; să plătească ratele; să asigure bunul, dacă e prevăzut; să restituie bunul la încetarea contractului, dacă nu exercită opțiunea de cumpărare.
Riscul pieirii bunului este suportat, în condițiile contractului și ale legii, de utilizator — motiv pentru care asigurarea este, de regulă, obligatorie prin contract.
Pune-o gratuit în aplicația Lexeto: vezi avocați verificați și primești informații.
Ce verifici în contract
- Încadrarea — financiar sau operațional, și dacă îndeplinește criteriile fiscale corespunzătoare.
- Valoarea reziduală și condițiile de exercitare a opțiunii de cumpărare.
- Structura ratei — principal, dobândă, comisioane, asigurare.
- Dobânda — fixă sau variabilă, indicele de referință și marja.
- Comisioanele — de analiză, de administrare, de rambursare anticipată.
- Asigurarea — cine o încheie, ce acoperă, ce se întâmplă la daună totală.
- Clauza de reziliere — după câte rate neplătite, cu ce procedură.
- Consecințele rezilierii — restituirea bunului, ratele datorate, daunele.
- Rambursarea anticipată — dacă e permisă și cu ce cost.
- Cesiunea contractului — dacă poți transfera poziția ta unui terț.
Punctul 8 este cel mai important și cel mai des trecut cu vederea: la reziliere, de regulă restitui bunul și rămâi dator cu sumele prevăzute în contract.
La neplată
OG nr. 51/1997 prevede că contractele de leasing constituie titlu executoriu pentru plata ratelor și, în condițiile stabilite, pentru restituirea bunului.
Consecința: locatorul nu are nevoie de proces. Se adresează direct executorului judecătoresc.
Ordonanța prevede și dreptul locatorului de a rezilia contractul, în condițiile stabilite, atunci când utilizatorul nu plătește rata pe perioada prevăzută, cu obligația utilizatorului de a restitui bunul și de a plăti sumele datorate.
Mecanismul executării, cu mijloacele de apărare, e explicat în ghidul despre executarea silită.
Ce poți face dacă ai dificultăți:
- anunță locatorul înainte de a intra în întârziere; reeșalonarea se negociază mai ușor înainte de reziliere;
- verifică dacă contractul prevede perioade de grație;
- analizează cesiunea contractului către un terț interesat;
- evaluează vânzarea bunului cu acordul locatorului și stingerea soldului.
Leasing sau credit
Comparația care se face, de regulă, greșit.
Leasingul — nu ești proprietar pe durata contractului, dar accesul e mai rapid, garanția este bunul însuși, iar tratamentul fiscal poate fi avantajos pentru firme.
Creditul — devii proprietar imediat, bunul rămâne al tău, dar de regulă se cer garanții suplimentare și bonitate mai bună.
Pentru firme, criteriul decisiv este, adesea, tratamentul fiscal și efectul asupra indicatorilor financiari, nu costul nominal.
Pentru finanțarea pe creanțe, alternativa este factoringul, cu logică complet diferită.
Temei legal
- OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing — definiția operațiunii, obligațiile locatorului și ale utilizatorului, dreptul de opțiune, acțiunea directă împotriva furnizorului, caracterul de titlu executoriu al contractului, rezilierea și efectele ei
- Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — criteriile de clasificare a contractelor de leasing financiar și operațional, tratamentul fiscal al ratelor, amortizarea, deductibilitatea
- Codul civil (Legea nr. 287/2009) — regulile generale privind contractele, locațiunea, vânzarea, riscul pieirii bunului
- Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — executarea silită în temeiul titlului executoriu
- Reglementările privind instituțiile financiare nebancare — autorizarea și supravegherea societăților de leasing
Verifică clauzele concrete ale contractului tău.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.
Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.
