Partajul apartamentului după divorț: cum se împarte
Se împart doar bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei; bunurile proprii (de dinainte de căsătorie, moștenite sau primite ca donație) nu se împart.
Regula este împărțirea în cote egale, dacă niciun soț nu dovedește o contribuție mai mare.
Partajul se poate face la notar (dacă soții se înțeleg) sau în instanță (dacă există dispute).
Dacă apartamentul are credit ipotecar, se împarte și datoria rămasă, nu doar bunul.
Taxa de partaj în instanță se calculează raportat la valoarea bunurilor împărțite.
Cum se împarte casa la divorț? — Apartamentul comun se împarte, de regulă, în cote egale. Practic, fie un soț îl preia și îi plătește celuilalt jumătate din valoare, fie se vinde și se împart banii.
Pot face partajul fără să divorțez? — Da, soții pot împărți bunurile comune și în timpul căsătoriei, prin act notarial. Partajul nu este condiționat de divorț.
Cât costă partajul în instanță? — Taxa judiciară de timbru se calculează procentual, raportat la valoarea bunurilor împărțite, deci crește odată cu valoarea apartamentului.
Cine ia apartamentul dacă amândoi îl vor? — Instanța poate atribui apartamentul soțului care are o nevoie mai mare (de exemplu, cel care are copiii în îngrijire), cu obligația de a plăti celuilalt cota cuvenită.
Bunurile de dinainte de căsătorie se împart? — Nu. Bunurile dobândite înainte de căsătorie, precum și cele moștenite sau donate, rămân proprii și nu intră la partaj.
Partajul apartamentului după divorț înseamnă împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, de regulă în cote egale (50%–50%), dacă nu se dovedește o contribuție diferită a soților. Se poate face prin bună învoială, la notar, sau prin partaj judiciar, în instanță.
Ce bunuri se împart și ce nu
Sunt comune bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sub regimul comunității legale: apartamentul cumpărat împreună, mașina, economiile, mobilierul. Sunt proprii și nu intră la partaj: bunurile deținute înainte de căsătorie, cele moștenite sau primite prin donație în timpul căsătoriei, precum și bunurile de uz personal.
Apartamentul cumpărat în timpul căsătoriei este, de regulă, bun comun, chiar dacă în actul de proprietate apare numele unui singur soț.
Cum se stabilesc cotele
Legea pornește de la prezumția de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune. Un soț poate cere o cotă mai mare doar dacă dovedește că a contribuit semnificativ mai mult (de exemplu, cu bani proveniți dintr-un bun propriu sau dintr-o moștenire). În practică, cele mai multe partaje se finalizează la 50%–50%.
Pune-o gratuit în aplicația Lexeto: vezi avocați verificați și primești informații.
Partaj la notar vs. partaj în instanță
La notar (prin bună învoială): dacă soții se înțeleg asupra modului de împărțire, partajul se face rapid, printr-un act notarial. Este varianta cea mai ieftină și mai rapidă.
În instanță (partaj judiciar): când nu există acord, instanța stabilește bunurile comune, cotele și modul de împărțire. Poate dispune atribuirea apartamentului către un soț, cu obligația de a-i plăti celuilalt contravaloarea cotei (sultă), sau, în ultimă instanță, vânzarea bunului.
Ce se întâmplă cu creditul ipotecar
Dacă apartamentul a fost cumpărat prin credit, la partaj se ține cont și de datoria rămasă. Soldul creditului contractat pentru bunul comun este, de regulă, o datorie comună, iar instanța sau notarul stabilește cum se împarte. Băncii i se notifică situația, deoarece schimbarea titularilor creditului necesită acordul ei.
Temei legal
- Codul civil – regimul comunității legale de bunuri, bunurile comune și proprii, partajul.
- Codul de procedură civilă – procedura partajului judiciar.
- O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.
Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.
