Succesiune cu bunuri în mai multe județe: unde se dezbate

O casă în Cluj, un teren în Botoșani, un apartament în București și conturi la două bănci. Întrebarea firească e „unde încep și de câte ori".

Răspunsul: o singură dată, într-un singur loc, stabilit după unde a locuit ultima dată defunctul — nu după unde sunt bunurile.

Articolul explică regula de competență, ce faci când domiciliul e neclar, cum se înscriu bunurile din alte județe și ce verificări previne dublarea procedurii.

Regula: ultimul domiciliu

Legea nr. 36/1995 stabilește că procedura succesorală notarială este de competența notarului public din circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.

Trei consecințe practice:

Bunurile nu contează pentru competență. Poți avea imobile în cinci județe; procedura se deschide într-unul singur.

O singură procedură acoperă întreaga masă succesorală — imobile, conturi, vehicule, participații la societăți, bunuri mobile.

Rezultatul e un singur certificat de moștenitor, care produce efecte în toată țara.

Când în aceeași circumscripție funcționează mai mulți notari competenți, primul sesizat este cel care instrumentează procedura.

Cum se dovedește ultimul domiciliu

Se dovedește, de regulă, cu:

• actul de identitate al defunctului;
• certificatul de deces, care conține mențiunea domiciliului;
• adeverința eliberată de autoritatea locală, când e necesar.

Situații care creează confuzie:

Domiciliul din buletin diferă de unde locuia efectiv. Competența se raportează la domiciliul în sens juridic, nu la reședința de fapt. Dacă e disputat, se dovedește cu documente.

Defunctul locuia la copii, în alt oraș. Simpla ședere nu schimbă domiciliul, dacă nu a fost înregistrată.

Defunctul era internat într-o unitate medicală sau într-un centru rezidențial la momentul decesului. Locul decesului nu determină competența.

Când domiciliul nu e în țară

Legea prevede reguli subsidiare pentru situațiile în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află în România.

În aceste cazuri, competența se stabilește potrivit criteriilor prevăzute de lege, cu luarea în considerare a locului unde se află bunurile din masa succesorală, în condițiile stabilite.

Elementul de extraneitate — defunct cu ultima reședință obișnuită în alt stat, ori bunuri situate în străinătate — atrage aplicarea regulilor din reglementările europene privind succesiunile internaționale, acolo unde sunt incidente, precum și a dispozițiilor din Codul civil privind dreptul internațional privat.

Sunt situații care se analizează pe circumstanțele concrete, pentru că determină nu doar competența, ci și legea aplicabilă succesiunii.

Ai o succesiune cu bunuri în mai multe județe sau cu element de extraneitate? Descrie situația în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre cadrul aplicabil.

Verificarea prealabilă

Pas obligatoriu, care previne o problemă serioasă.

Înainte de a deschide procedura, notarul verifică în evidențele ținute potrivit legii dacă succesiunea a fost deja dezbătută sau dacă există o procedură în curs la un alt notar.

De ce contează: dacă doi moștenitori se adresează, independent, unor notari diferiți, se pot deschide două proceduri paralele pentru aceeași succesiune. Rezultatul ar fi două certificate cu conținut posibil diferit, cu tot ce decurge din asta.

Verificarea se face și pentru existența unui testament înregistrat în evidențele prevăzute de lege.

Bunurile din alte județe

Procedura fiind unică, bunurile din alte județe se includ în masa succesorală prin documentele care le atestă.

Pentru imobile:

• extras de carte funciară pentru informare, de la biroul de cadastru competent teritorial;
• documente de proprietate — contract, certificat de moștenitor anterior, titlu de proprietate.

După eliberarea certificatului, dreptul se înscrie în cartea funciară a fiecărui imobil, la biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia se află. Certificatul e unul singur; înscrierile sunt mai multe.

Pentru vehicule — se depune cererea la autoritatea competentă, cu certificatul de moștenitor.

Pentru conturi bancare — se depune cererea la fiecare bancă. Detalii în ghidul despre conturile bancare în succesiune.

Pentru participații la societăți — se înregistrează mențiunea la registrul comerțului.

Când se merge în instanță

Procedura notarială presupune acordul moștenitorilor. Dacă nu există, notarul suspendă procedura și îi îndrumă către instanță.

Competența instanței, în procedura succesorală judiciară, se stabilește potrivit Codului de procedură civilă — de regulă, instanța ultimului domiciliu al defunctului, cu regulile prevăzute pentru cererile privind moștenirea.

Regula rămâne aceeași: un singur dosar, indiferent unde sunt bunurile.

Situațiile de neînțelegere între moștenitori sunt tratate în ghidurile despre partajul bunurilor și despre succesiunea după 20 de ani.

Ce faci practic

1. Stabilește ultimul domiciliu al defunctului, cu acte.
2. Identifică circumscripția judecătoriei corespunzătoare acelui domiciliu.
3. Alege un notar din acea circumscripție — competența e teritorială, alegerea persoanei îți aparține.
4. Cere verificarea prealabilă în evidențe, pentru succesiune și pentru testament.
5. Inventariază bunurile din toate județele și adună documentele pentru fiecare.
6. Deschide o singură procedură, cu toată masa succesorală.
7. După certificat, fă înscrierile separat, la fiecare birou de cadastru și la fiecare instituție.
8. Respectă termenul de un an — depășirea are consecințe fiscale.

Temei legal

• Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale — competența teritorială în procedura succesorală, regula primului notar sesizat, verificarea prealabilă în evidențele privind succesiunile și testamentele, certificatul de moștenitor, suspendarea procedurii la neînțelegerea moștenitorilor
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — competența în cererile privind moștenirea, procedura succesorală judiciară, partajul
• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — deschiderea moștenirii, masa succesorală, domiciliul persoanei fizice, dispozițiile de drept internațional privat aplicabile succesiunilor
• Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunile internaționale — competența, legea aplicabilă și certificatul european de moștenitor, în situațiile în care este incident
• Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare — înscrierea în cartea funciară
• Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — regimul transmiterii proprietăților prin succesiune și termenul de un an

Situațiile cu element de extraneitate se analizează individual.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.