Domeniile dreptului în România: cum se împart și ce acoperă

Dreptul este ansamblul normelor care reglementează conduita într-o societate, iar în România acest ansamblu este structurat pe ramuri, fiecare cu obiect propriu, principii proprii și proceduri proprii. Împărțirea fundamentală, moștenită din dreptul roman și comună sistemelor continentale, este cea între drept public și drept privat.

Pentru cineva care are o problemă concretă, harta aceasta nu e un exercițiu academic. Ea răspunde la trei întrebări practice: unde mă adresez, ce procedură se aplică, în ce termen trebuie să acționez.

Ghidul de față parcurge ramurile principale, ce acoperă fiecare și unde se suprapun.

Distincția de bază: public și privat

Dreptul public reglementează raporturile în care una dintre părți este statul sau o autoritate publică, acționând în exercițiul puterii publice. Caracteristica lui: raporturile sunt, de regulă, de subordonare, iar normele sunt imperative — părțile nu pot deroga de la ele prin acord.

Dreptul privat reglementează raporturile dintre particulari — persoane fizice și juridice — aflați pe poziție de egalitate juridică. Caracteristica lui: libertatea de voință, în limitele legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Statul poate intra însă și în raporturi de drept privat. Când o primărie cumpără mobilier, contractul este supus regulilor achizițiilor publice, dar raportul are și o dimensiune contractuală. Frontiera nu e întotdeauna netă.

Ramurile de drept public

Dreptul constituțional

Reglementează organizarea statului, autoritățile publice, drepturile și libertățile fundamentale. Izvorul principal este Constituția.

Ce intră aici: drepturile fundamentale, separația puterilor, competențele autorităților, controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Pentru un cetățean, contactul cel mai frecvent este invocarea unei excepții de neconstituționalitate într-un proces în curs.

Dreptul administrativ

Reglementează activitatea autorităților publice și raporturile lor cu particularii.

Ce intră aici: actele administrative — autorizații, decizii, procese-verbale —, procedura prealabilă, contenciosul administrativ, contravențiile, achizițiile publice, funcția publică.

Situații tipice: contestarea unei autorizații de construire, refuzul unei instituții de a elibera un document, atacarea unei decizii a unei autorități.

Regula procedurală de bază: înainte de a merge în instanță, se parcurge, de regulă, procedura prealabilă — plângerea adresată autorității emitente. Termenele din contenciosul administrativ sunt scurte.

Dreptul financiar și fiscal

Reglementează impozitele, taxele, contribuțiile, bugetul și controlul fiscal.

Situații tipice: contestarea unei decizii de impunere, executarea silită fiscală, obligațiile declarative.

Procedura are reguli proprii, prevăzute de Codul de procedură fiscală, distincte de contenciosul administrativ general.

Dreptul penal

Reglementează faptele care constituie infracțiuni și pedepsele aplicabile. Principiul fundamental: legalitatea incriminării — nicio faptă nu este infracțiune dacă legea nu o prevede expres.

Ce intră aici: infracțiunile contra persoanei, contra patrimoniului, de corupție, economice, rutiere, informatice; pedepsele și individualizarea lor; cauzele care înlătură răspunderea penală, printre care prescripția.

Dreptul procesual penal

Reglementează desfășurarea procesului penal: urmărirea penală, camera preliminară, judecata, căile de atac, executarea.

Aici se află drepturile procesuale — dreptul la apărare, dreptul la tăcere, condițiile măsurilor preventive — și cazurile de asistență juridică obligatorie.

Ramurile de drept privat

Dreptul civil

Ramura cea mai vastă și dreptul comun pentru tot dreptul privat: când o ramură specială nu prevede o soluție, se completează cu dreptul civil.

Ce acoperă:

• persoanele — capacitate, drepturile personalității, precum demnitatea și imaginea;
• bunurile și drepturile reale — proprietatea, posesia, uzufructul, servituțile, raporturile de vecinătate;
• obligațiile — contractele, răspunderea civilă delictuală, îmbogățirea fără justă cauză;
• contractele speciale — vânzarea, locațiunea, antrepriza, mandatul, împrumutul;
• succesiunile — moștenirea legală și testamentară, partajul.

Dreptul familiei

Reglementat în Codul civil, dar cu identitate proprie: căsătoria, divorțul, regimurile matrimoniale, filiația, adopția, autoritatea părintească, obligația de întreținere, protecția împotriva violenței domestice.

Particularitatea lui: interesul superior al copilului este principiu director, iar instanța nu este ținută strict de acordul părților atunci când sunt implicați minori.

Dreptul muncii

Reglementează raporturile dintre angajat și angajator, în principal prin Codul muncii.

Ce acoperă: încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului individual de muncă; concedierea; timpul de muncă și de odihnă; salarizarea; concediile; răspunderea disciplinară și patrimonială; conflictele de muncă.

Particularitatea lui: este un drept protector. Sarcina probei revine, în conflictele de muncă, angajatorului, iar cererile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Dreptul comercial și al afacerilor

Nu mai există ca ramură autonomă în sensul vechiului Cod comercial — dreptul civil a devenit dreptul comun al raporturilor patrimoniale. Rămâne însă un corp de reguli specifice profesioniștilor.

Ce acoperă: societățile, registrul comerțului și codul CAEN, insolvența, contractele profesionale, finanțarea prin factoring, concurența, proprietatea intelectuală — mărcile și drepturile de autor.

Dreptul procesual civil

Reglementează desfășurarea procesului civil: competența, cererea de chemare în judecată, probele, hotărârea, căile de atac, executarea silită, procedurile speciale — ordonanța președințială, ordonanța de plată, cererile cu valoare redusă.

Ramuri cu regim mixt

Unele materii nu se încadrează curat de o parte sau alta.

Dreptul consumatorului — protejează consumatorul în raporturi contractuale private, dar prin norme imperative și cu intervenția unei autorități administrative.

Dreptul mediului — combină autorizări administrative, răspundere civilă pentru prejudiciul ecologic și infracțiuni.

Dreptul medical — raportul pacient-medic e privat, dar peste el se suprapun reglementări administrative și, în cazul malpraxisului, o procedură specială.

Dreptul european — se aplică direct sau prin transpunere și traversează toate ramurile.

Nu ești sigur în ce ramură intră problema ta? Descrie-o în aplicația Lexeto și primești gratuit informații despre drepturile și opțiunile tale.

De ce contează, practic

O situație reală atinge, de regulă, mai multe ramuri simultan.

Un accident rutier produce: o contravenție sau o infracțiune (drept contravențional sau penal), o obligație de despăgubire (drept civil), un raport cu asigurătorul (drept al asigurărilor), eventual un litigiu de muncă dacă șoferul era angajat.

O concediere produce: un litigiu de muncă, un drept la indemnizație de șomaj (drept al securității sociale) și, uneori, o problemă de protecție a datelor.

Un divorț cu copii și imobile atinge: dreptul familiei, dreptul civil pentru partaj, dreptul fiscal pentru impozitul la transferul imobilului.

Consecința practică: identificarea ramurii îți spune ce procedură urmezi — și fiecare procedură are termene proprii, unele foarte scurte.

Cum îți dai seama unde te încadrezi

Trei întrebări, în ordine:

1. Cine este cealaltă parte? O autoritate publică, în exercițiul puterii publice? Probabil drept administrativ sau fiscal. Un particular sau o firmă? Drept privat.

2. Ce s-a întâmplat? O faptă care ar putea fi infracțiune? Intră și penalul. O neexecutare contractuală? Civil. Un raport de muncă? Dreptul muncii.

3. Ce urmărești? Anularea unui act al unei autorități, despăgubiri, obligarea cuiva să facă ceva, tragerea la răspundere penală. Fiecare obiectiv are propria cale.

Din aceste trei răspunsuri rezultă instanța competentă, procedura și termenul. Iar termenul e, de regulă, singurul lucru care nu se poate recupera.

Temei legal

• Constituția României — organizarea statului, drepturile și libertățile fundamentale
• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — dreptul comun al raporturilor de drept privat: persoane, familie, bunuri, obligații, contracte, succesiuni
• Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — competența, procedura, căile de atac, executarea silită
• Codul penal (Legea nr. 286/2009) și Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010)
• Codul muncii (Legea nr. 53/2003) — raporturile individuale și colective de muncă
• Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) și Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015)
• Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
• OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.

Informează-te și vezi avocați gratuit. Descarcă aplicația Lexeto.